Ana Maria Narti nu prezintă o culegere de rețete pentru spectacole pe textele antice. Dimpotrivă, crede că fiecare text antic este un univers viu, care crește de la lectură la lectură și se modifică de la cititor la cititor. Ceea ce propune, ca demers activ, este analiza orientată spre scenă, cea care caută cuvântul rostit, vocea vie, mișcarea reală, comunicarea de la trup la trup, cea care este menită să redescopere concretul în text.
Autoarea argumentează nașterea acestui volum:
„Într-o prelegere ținută la universitatea din Neuchatel, sociologul francez Pierre Bourdieu vorbește despre miracolul întâlnirii revelatoare cu o operă de artă. El compară această experiență cu dragostea la prima vedere și cu revelația mistică. În fața operei de artă care seduce instantaneu, simțim că o dorință profundă a noastră a fost împlinită – o dorință pe care nici măcar nu știam că o purtam în profunzimile vieții lăuntrice. Cu alte cuvinte descoperim dorința în clipa în care ea ne este dezvăluită și satisfăcută. De aici trăirea luminoasă, vibrantă a unei nesperate, vag așteptate împliniri.
Am trăit această revelație de mai multe ori în timpul în care lucram la analiza textelor împreună cu Andrei Șerban, când pregătea trilogia tragică. Mai târziu am reluat munca de descifrare a vechilor piese într-un curs de analiză a textului dramatic la Danshögskolan și Dramatiska Institutet din Stockholm. De fiecare dată trăirea miracolului a revenit amplificată și adâncită prin reacțiile elevilor. Atunci am avut bucuria de a vedea tineri neantrenați la lectură care nu știau aproape nimic despre Grecia antică devenind pasionați cititori ai tragediei grecești.
Am hotărât să scriu această carte din dorința de a nu lăsa miracolul să se stingă în uitare. Cele mai multe lucrări consacrate tragediei antice se concentrează asupra filozofiei, psihologiei, experienței sociale. Eu am ales ca punct de pornire cercetarea acțiunii scenice, descoperirea materialului de joc cuprins în și dincolo de cuvintele textului.
Într-un fel este o cercetare naivă, simplă: citind în acest fel ne concentrăm asupra imaginilor, sunetelor și faptelor, ne străduim să vedem imaginile prezentate de replici, monologuri, cântece, încercăm să ne proiectăm atenția asupra sunetelor ascultate de personaje: deci citim cu tot trupul, antrenând în lectură toate simțurile.
Ce căutam? Pornisem la vânătoare după acea împlinire de dorințe secrete despre care vorbește Bourdieu. Ce am găsit încheind lunga perindare printr-o lumea de mult dispărută? Acest maraton al lecturii mi-a dăruit din nou trăirea miracolului teatral, acea experiență a descoperirilor neașteptate dar vag așteptate, reflectate nu numai în receptivitatea individului ci în comunicarea cu un mare grup uman. Căci a trăi tragedia înseamnă a participa împreună cu mulți alții – grecii de odinioară, spectatorii potențiali ai zilei de astăzi – la un act de mare intensitate, o experiență unică în care înfiorarea slujbei religioase se contopește cu tensiunile unui mare meci de fotbal. Am scris sperând că cititorii vor putea parcurge această cursă a descoperirilor citind. Ei vor hotărî dacă am reușit.”