Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a organizat, la începutul lunii decembrie 2024, ediția a II-a a evenimentului Zilele Teatrului Național Iași. Invitați speciali din țară și din străinătate, dramaturgi, critici, jurnaliști și directori de festivaluri din Armenia, Grecia, Suedia, Ucraina, Republica Moldova, Lituania și Portugalia, alături de public, au putut vedea sau revedea unele dintre cele mai recente şi mai apreciate producţii teatrale ieşene. De asemenea, în aceste zile festive, a avut loc şi premiera unui nou spectacol regizat de Radu Afrim, Zi de bucurie, s-a marcat împlinirea a 128 de ani de la inaugurarea clădirii Teatrului pe 1 decembrie 1896 și 208 ani de la primul spectacol în limba română, Mirtil și Hloe, prezentat pe 27 decembrie 1816, iar dezbaterile şi expoziţiile tematice şi-au găsit şi ele loc în agenda organizatorilor. Astfel, expoziţia „Teatrele realizate de Fellner & Helmer. Reflecții subtile asupra specificităților locale și ale valorilor identitare”, din Foaierul Teatrului, a marcat debutul zilelor de sărbătoare, iar dezbaterea „Fuziuni estetice, direcții și contextualizare în dramaturgia contemporană”, găzduită în Sala Foaier a întregit şi a închis evenimentul.
Focusul în aceste zile a fost pe regizori emblematici, care au îmbogățit și au diversificat repertoriul Teatrului Național din Iași și pe temele care îi preocupă și ne privesc direct: război, luptele de putere, fragilitatea umană, umanitatea, feminitate și masculinitate într-o lume a expunerii excesive, trădare, manipulare, apropiere și înstrăinare, empatie și ură, pierdere și regăsire, relații. În program, au fost incluse spectacolele: O tragedie veninoasă, regizat de Silviu Purcărete, Frici de Ana Sorina Corneanu şi pus în scenă de Irina Popescu-Boieru, Lysistrata, dragostea mea, o reinterpretare modernă a piesei clasice, scrisă de Matei Vișniec şi gândită de regizorul Zalán Zakariás, Haga de Sasha Denisova, regizat de Cristian Hadji-Culea, Zi de bucurie şi Antologia dispariției, două creaţii ale prolificului Radu Afrim.
Cum era de aşteptat, premiera spectacolului Zi de bucurie a fost una mult aşteptată. Pentru această montare, Radu Afrim a lucrat pe textul dramaturgului norvegian Arne Lygre. Cu o sală plină, în prezenţa regizorului şi a invitaţilor din ţară şi din străinătate, Zi de bucurie a desenat arhitectura actelor ratate din vieţile unor oameni aflaţi la marginea prăpastiei dintre bucurie şi deznădejde şi a construit punţi. Gagul cinematografic devine, în construcţia scenică afrimiană, un soi de sughiţ existenţial care încurcă gesturile şi discursurile controlate. Suprapunerea de planuri ale diferitelor poveşti, ruperea graniţelor dintre aici şi acolo prin prezenţa unui personaj mereu absent în vieţile celorlalţi şi implicit şi din a sa – sunt doar două dintre alegerile regizorale care fac din Zi de bucurie un spectacol tulburător, o succesiune de imagini ale concretului, ale trăitului şi ale conştiinţei (ceea ce observăm că am trăit). Actorii par să fi înţeles atât de bine asta, încât credibilitatea nu le poate fi pusă la îndoială. Cameleonica Puşa Darie stârneşte din nou în spectatori un carusel de emoţii; Andrei Sava face un travesti spectaculos, care te lasă în admiraţie; Cosmin Maxim dă personajului său incredibile valenţe de umor, de umanitate, de duioşie, iar Răzvan Conţu se foloseşte de resorturile corpului în mişcare, supus legilor dansului, pentru a povesti un destin.
1.
O altă creație scenică cu un puternic efect vizual și emoțional, propusă în programul Zilelor Teatrului Național Iași este Haga. Având la bază un text scris de Sasha Denisov, spectacolul regizat de Cristian Hadji-Culea aduce în prim-plan războiul din Ucraina și efectele sale dezastruoase asupra sufletelor și teritoriilor păcii. Suferința stârnită de armatele de oameni orbiți de putere împovărează universul unei fetițe care alege să țină un jurnal al ororilor comise și să le intenteze proces, în numele întregii omeniri, la Tribunalul de la Haga. În viziunea lui Hadji-Culea, în scenă, se duc lupte între tot ce este frumos, inocent în viață și tot ce e murdărit de sângele vărsat de tiranii care vor să pună stăpânire nu doar pe pământuri, ci și pe minți. Putin și oamenii săi cei mai apropiați, ideologii și strategii de război sunt acuzați într-un proces în care absurdul și trădarea își arată colții.
Pe lângă tema extrem de actuală și dureroasă pentru toți cei care trăiesc în secolul XXI, un secol al marilor inovații, dar și al înstrăinării omului de semenii săi, spectacolul de la Naționalul ieșean impresionează și prin alegerile estetice. Proiecțiile video materializează și amplifică atmosfera de război, tânguirile pe arii melodice ale copilei schingiuită sufletește de zgomotul armelor care se descarcă în trupurile celor din jurul său și de moartea ce se întinde ca o pată nesfârșită de întuneric peste tot sporesc efectul dramatic al poveștii, structurarea acțiunii pe scheletul unui proces de durată în care acuzații și acuzatorii ajung să se privească în ochi oferă spectacolului un aer de realism exacerbat; elementele de show de televiziune îi implică pe spectatori într-un șuvoi informațional care îi determină să își dorească și mai mult. Rolul important al proiecțiilor video, care apar și dispar pe trei ecrane amplasate de jur împrejurul scenei, se resimte în structurarea poveștii. Ele dau senzația de spațiu tridimensional în momentele cele mai tensionate. Astfel, în timpul procesului intentant lui Putin și acoliților săi, mărturiile sunt rulate pe toate cele trei ecrane, iar senzația este de pledoarie pe trei voci care, deși la început își propun să se armonizeze, pe măsură ce aduc argumente și răspund la acuzații se îndepărtează unele de altele, se acuză și se trădează.
Pentru că ramificațiile textului dramatic sunt multiple, Cristian Hadji-Culea a lucrat la Haga cu o echipă numeroasă din care fac parte actorii: Diana Roman, Petronela Grigorescu, Ada Lupu, Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu, Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Dumitru Georgescu, Horia Verieș, Adi Cărăuleanu, Mălina Lazăr, Haruna Condurache, Cosmin Maxim, Răzvan Conțu, Andreea Boboc, Robert Agape, Radu Homiceanu, Doina Deleanu, Catinca Tudose, Radu Ghilaş, Andrei Sava.
În decorul gândit cu minuțiozitate de Dragoș Buhagiar și Andrada Chiriac, planurile se schimbă cu repeziciune, de la ruinele unui oraș bombardat la adăpostul antiaerian în care o familie încearcă să își continue viața în miros de praf de pușcă și moarte, de la sala de judecată la celula de pușcărie în care criminalii își așteaptă verdictul, de la câmpul de luptă la biroul în care se ticluiesc planurile malefice ale invadatorilor.
De la un capăt la altul, folosindu-se de esteticile teatrului contemporan și exploatând atât latura emoțională, cât și pe cea raționalǎ, faptică a poveștii, Haga ține jurnalul războiului din Ucraina, dar și al mărturiilor unui proces, deocamdată închipuit, intentat criminalilor de război. În punerea în scenă, blestemele unui copil care își vede universul năruit nu pot fi înlăturate nici de cei mai buni avocați, discursurile despre măreția unei Rusii care ar trebui să domine lumea se frâng în ștreangul dreptății divine, hidoșenia liderilor armatelor ideologice se multiplică în ochii inocenți ai unui copil care încă mai crede în dreptate și în frumusețea vieții, religia alinǎ, dar servește și unor cauze care îi sunt total străine. Lumina palidă care cade din când în când pe dramele personale nu face decât să amplifice tristețea și sentimentul de deznădejde: o soție care își gǎsește soțul fără suflare, în timp ce pregătește ceaiul, copii orfani care au ajuns în familii străine și cu sufletele fărâmițate, un soldat care își sacrifică părți din corp într-o luptă care nu îi aduce nimic la schimb, o fetiță care crede cu tărie că Dumnezeu nu poate fi doar atât, disperare, urǎ, moarte. Haga vorbește despre ruine sufletești, despre destine distruse, despre speranțǎ și deznădejde, despre fatalism și curaj, despre trădare și onoare. Tensiunea crește treptat în spectacol, poveștile se întrepătrund, viața oamenilor obișnuiți marcată de război se suprapune absurd peste ritualurile de putere ale celor care își împart lumea după bunul plac.
Zilele Teatrului Național Iași, prin diversitatea și complexitatea alegerilor tematice și estetice au marcat un sfârșit de an teatral care a stat sub semnul schimbărilor ideologice. Umorul negru și metalimbajul, întrebările retorice, invitația la dezbatere, sondarea memoriei și conștiinței colective au dat substanțǎ acestui eveniment care și-a propus să deschidă porțile atât spre lumile imaginare, cât și spre dramaturgiile posibilului.
Legendă fotografie: imagine reprezentativă și 1. Doru Aftanasiu, Ionuţ Cornilă şi Petronela Grigorescu (foto Iulian Ursachi)
Teatrul și forța sa de a naște semnificații și teme de reflecție
Autor: Ramona Iacobuțe
Publicat în: Teatrul azi nr. 1-2/2025
Rubrica: actualitate.RO | festivaluri
Zilele Teatrului Naţional Iaşi
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a organizat, la începutul lunii decembrie 2024, ediția a II-a a evenimentului Zilele Teatrului Național Iași. Invitați speciali din țară și din străinătate, dramaturgi, critici, jurnaliști și directori de festivaluri din Armenia, Grecia, Suedia, Ucraina, Republica Moldova, Lituania și Portugalia, alături de public, au putut vedea sau revedea unele dintre cele mai recente şi mai apreciate producţii teatrale ieşene. De asemenea, în aceste zile festive, a avut loc şi premiera unui nou spectacol regizat de Radu Afrim, Zi de bucurie, s-a marcat împlinirea a 128 de ani de la inaugurarea clădirii Teatrului pe 1 decembrie 1896 și 208 ani de la primul spectacol în limba română, Mirtil și Hloe, prezentat pe 27 decembrie 1816, iar dezbaterile şi expoziţiile tematice şi-au găsit şi ele loc în agenda organizatorilor. Astfel, expoziţia „Teatrele realizate de Fellner & Helmer. Reflecții subtile asupra specificităților locale și ale valorilor identitare”, din Foaierul Teatrului, a marcat debutul zilelor de sărbătoare, iar dezbaterea „Fuziuni estetice, direcții și contextualizare în dramaturgia contemporană”, găzduită în Sala Foaier a întregit şi a închis evenimentul.
Focusul în aceste zile a fost pe regizori emblematici, care au îmbogățit și au diversificat repertoriul Teatrului Național din Iași și pe temele care îi preocupă și ne privesc direct: război, luptele de putere, fragilitatea umană, umanitatea, feminitate și masculinitate într-o lume a expunerii excesive, trădare, manipulare, apropiere și înstrăinare, empatie și ură, pierdere și regăsire, relații. În program, au fost incluse spectacolele: O tragedie veninoasă, regizat de Silviu Purcărete, Frici de Ana Sorina Corneanu şi pus în scenă de Irina Popescu-Boieru, Lysistrata, dragostea mea, o reinterpretare modernă a piesei clasice, scrisă de Matei Vișniec şi gândită de regizorul Zalán Zakariás, Haga de Sasha Denisova, regizat de Cristian Hadji-Culea, Zi de bucurie şi Antologia dispariției, două creaţii ale prolificului Radu Afrim.
Cum era de aşteptat, premiera spectacolului Zi de bucurie a fost una mult aşteptată. Pentru această montare, Radu Afrim a lucrat pe textul dramaturgului norvegian Arne Lygre. Cu o sală plină, în prezenţa regizorului şi a invitaţilor din ţară şi din străinătate, Zi de bucurie a desenat arhitectura actelor ratate din vieţile unor oameni aflaţi la marginea prăpastiei dintre bucurie şi deznădejde şi a construit punţi. Gagul cinematografic devine, în construcţia scenică afrimiană, un soi de sughiţ existenţial care încurcă gesturile şi discursurile controlate. Suprapunerea de planuri ale diferitelor poveşti, ruperea graniţelor dintre aici şi acolo prin prezenţa unui personaj mereu absent în vieţile celorlalţi şi implicit şi din a sa – sunt doar două dintre alegerile regizorale care fac din Zi de bucurie un spectacol tulburător, o succesiune de imagini ale concretului, ale trăitului şi ale conştiinţei (ceea ce observăm că am trăit). Actorii par să fi înţeles atât de bine asta, încât credibilitatea nu le poate fi pusă la îndoială. Cameleonica Puşa Darie stârneşte din nou în spectatori un carusel de emoţii; Andrei Sava face un travesti spectaculos, care te lasă în admiraţie; Cosmin Maxim dă personajului său incredibile valenţe de umor, de umanitate, de duioşie, iar Răzvan Conţu se foloseşte de resorturile corpului în mişcare, supus legilor dansului, pentru a povesti un destin.
O altă creație scenică cu un puternic efect vizual și emoțional, propusă în programul Zilelor Teatrului Național Iași este Haga. Având la bază un text scris de Sasha Denisov, spectacolul regizat de Cristian Hadji-Culea aduce în prim-plan războiul din Ucraina și efectele sale dezastruoase asupra sufletelor și teritoriilor păcii. Suferința stârnită de armatele de oameni orbiți de putere împovărează universul unei fetițe care alege să țină un jurnal al ororilor comise și să le intenteze proces, în numele întregii omeniri, la Tribunalul de la Haga. În viziunea lui Hadji-Culea, în scenă, se duc lupte între tot ce este frumos, inocent în viață și tot ce e murdărit de sângele vărsat de tiranii care vor să pună stăpânire nu doar pe pământuri, ci și pe minți. Putin și oamenii săi cei mai apropiați, ideologii și strategii de război sunt acuzați într-un proces în care absurdul și trădarea își arată colții.
Pe lângă tema extrem de actuală și dureroasă pentru toți cei care trăiesc în secolul XXI, un secol al marilor inovații, dar și al înstrăinării omului de semenii săi, spectacolul de la Naționalul ieșean impresionează și prin alegerile estetice. Proiecțiile video materializează și amplifică atmosfera de război, tânguirile pe arii melodice ale copilei schingiuită sufletește de zgomotul armelor care se descarcă în trupurile celor din jurul său și de moartea ce se întinde ca o pată nesfârșită de întuneric peste tot sporesc efectul dramatic al poveștii, structurarea acțiunii pe scheletul unui proces de durată în care acuzații și acuzatorii ajung să se privească în ochi oferă spectacolului un aer de realism exacerbat; elementele de show de televiziune îi implică pe spectatori într-un șuvoi informațional care îi determină să își dorească și mai mult. Rolul important al proiecțiilor video, care apar și dispar pe trei ecrane amplasate de jur împrejurul scenei, se resimte în structurarea poveștii. Ele dau senzația de spațiu tridimensional în momentele cele mai tensionate. Astfel, în timpul procesului intentant lui Putin și acoliților săi, mărturiile sunt rulate pe toate cele trei ecrane, iar senzația este de pledoarie pe trei voci care, deși la început își propun să se armonizeze, pe măsură ce aduc argumente și răspund la acuzații se îndepărtează unele de altele, se acuză și se trădează.
Pentru că ramificațiile textului dramatic sunt multiple, Cristian Hadji-Culea a lucrat la Haga cu o echipă numeroasă din care fac parte actorii: Diana Roman, Petronela Grigorescu, Ada Lupu, Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu, Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Dumitru Georgescu, Horia Verieș, Adi Cărăuleanu, Mălina Lazăr, Haruna Condurache, Cosmin Maxim, Răzvan Conțu, Andreea Boboc, Robert Agape, Radu Homiceanu, Doina Deleanu, Catinca Tudose, Radu Ghilaş, Andrei Sava.
În decorul gândit cu minuțiozitate de Dragoș Buhagiar și Andrada Chiriac, planurile se schimbă cu repeziciune, de la ruinele unui oraș bombardat la adăpostul antiaerian în care o familie încearcă să își continue viața în miros de praf de pușcă și moarte, de la sala de judecată la celula de pușcărie în care criminalii își așteaptă verdictul, de la câmpul de luptă la biroul în care se ticluiesc planurile malefice ale invadatorilor.
De la un capăt la altul, folosindu-se de esteticile teatrului contemporan și exploatând atât latura emoțională, cât și pe cea raționalǎ, faptică a poveștii, Haga ține jurnalul războiului din Ucraina, dar și al mărturiilor unui proces, deocamdată închipuit, intentat criminalilor de război. În punerea în scenă, blestemele unui copil care își vede universul năruit nu pot fi înlăturate nici de cei mai buni avocați, discursurile despre măreția unei Rusii care ar trebui să domine lumea se frâng în ștreangul dreptății divine, hidoșenia liderilor armatelor ideologice se multiplică în ochii inocenți ai unui copil care încă mai crede în dreptate și în frumusețea vieții, religia alinǎ, dar servește și unor cauze care îi sunt total străine. Lumina palidă care cade din când în când pe dramele personale nu face decât să amplifice tristețea și sentimentul de deznădejde: o soție care își gǎsește soțul fără suflare, în timp ce pregătește ceaiul, copii orfani care au ajuns în familii străine și cu sufletele fărâmițate, un soldat care își sacrifică părți din corp într-o luptă care nu îi aduce nimic la schimb, o fetiță care crede cu tărie că Dumnezeu nu poate fi doar atât, disperare, urǎ, moarte. Haga vorbește despre ruine sufletești, despre destine distruse, despre speranțǎ și deznădejde, despre fatalism și curaj, despre trădare și onoare. Tensiunea crește treptat în spectacol, poveștile se întrepătrund, viața oamenilor obișnuiți marcată de război se suprapune absurd peste ritualurile de putere ale celor care își împart lumea după bunul plac.
Zilele Teatrului Național Iași, prin diversitatea și complexitatea alegerilor tematice și estetice au marcat un sfârșit de an teatral care a stat sub semnul schimbărilor ideologice. Umorul negru și metalimbajul, întrebările retorice, invitația la dezbatere, sondarea memoriei și conștiinței colective au dat substanțǎ acestui eveniment care și-a propus să deschidă porțile atât spre lumile imaginare, cât și spre dramaturgiile posibilului.
Legendă fotografie: imagine reprezentativă și 1. Doru Aftanasiu, Ionuţ Cornilă şi Petronela Grigorescu (foto Iulian Ursachi)