-
„Atingerea actorului” de Nicolae Havriliuc
-
„Ideea de „teatru naţional“ în secolul XXI” de Anca Haţiegan
Tradiţional, ideea de „Teatru Naţional“ este legată în spaţiul european de problema identităţii colective. Dacă teatrul are, prin definiţie, puterea să instituie, cel puţin provizoriu, un centru, reprezentând în general un factor de coeziune, adăugarea apelativului de „naţional“ transformă datul acesta constitutiv într-o funcţie şi, mai ales, într-o misiune explicită.
Detalii -
„Despre ceea ce numim râs” de Nicolae Havriliuc
-
„Concepte regizorale şi realizări scenice („Orfeu în infern” la Cluj şi Heidelberg)” de Tatiana Oltean
-
„Spectatorul – între manipulare şi provocare (O încercare de clasificare a tipurilor de raporturi în sala de teatru)” de Theodor-Cristian Popescu
-
„Verbele ajutătoare ale actorului” de Anca Haţiegan
-
„Imitarea realităţii” de Ion Mânzatu
-
George Banu: „Brâncuşi şi Grotowski, doi «antimoderni» moderni“
-
Andrei Strihan: „Stadiul actual al teatrului israelian“
-
Mircea Morariu: „Mărturii din spaţiul concentraţional“ („Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului“ de Venedikt Erofeev)
