Autor: Ion Cazaban
Anul apariției: 2017
40,00 lei
Autor: Ion Cazaban
Anul apariției: 2017
Scenografia secolului XX (decorul) este o sinteză istorică a ceea ce a însemnat evoluția decorului de teatru, pe scenele noastre, de-a lungul secolului XX.
Sunt marcate determinantele și etapele acestei evoluții, diferite în anii 1900-1915; 1918–1947; 1948–1955; 1956–1989; 1990–2000. Odată cu impunerea scenografului ca un creator necesar elaborării spectacolului teatral, numele său devine cunoscut și este tipărit pe afișele de premieră. (Victor G. Ștefănescu este primul nostru scenograf arhitect care, în anii 1905 – 1914, a contribuit la schimbarea de concepție asupra decorurilor, trecând de la cele picturale la cele plastice și arhitecturale).
În perioada interbelică, se va urmări trecerea de la decorul realist și naturalist la decorul stilizat, o seamă de scenografi ca Traian Cornescu, G. Löwendal, V. Feodorov, V. I. Popa, M. Iancu, M. H. Maxi fiind prezentați cu preocupările lor distincte pentru „atmosferă”, „ritm” și semnificația momentelor de spectacol.
În a doua jumătate a secolului XX se semnalează o considerabilă creștere a numărului scenografilor. Unii dintre ei vin din Interbelic: W. Siegfried, Elena Pătrășcanu, Al. Brătășanu, Th. Kiriacoff, Ion Sava. Li se alătură o nouă generație, formată la facultatea de specialitate, dar și alții arhitecți, pictori și chiar sculptori. În volum va fi subliniată conceptualizarea evidentă a scenografiei noastre postbelice datorată unor personalități ca Liviu Ciulei, Paul Bortnovski, Toni Gheorghiu, Dan Jitianu – importanța lor și a altora ca Mihai Tofan, Ion Popescu Udriște, Dan Nemțeanu, Adriana Leonescu, R. Feneș la desăvârșirea unor spectacole memorabile foarte diverse, în care decorul participa „integrat și integrator”. Vor fi comentate concepte specifice ca: funcționalitate, esențializare, spațializare, vizualizare care s-au afirmat prin creația lor sau a lui V. Holtier, M. Mădescu, și în continuare, în decorurile realizate de Ștefania Cenean, Adriana Grand, Puiu Antemir, Dragoș Buhagiar și de alții, în ultimul deceniu al secolului trecut, sub influența postmodernismului favorabil unei imaginații scenografice deschise interferențelor stilistice.
Volumul, consacrat viziunii si căutărilor scenografilor noștri, care s-au implicat cu talentul lor in realizarea unor spectacole intrate definitive in istoria teatrului nostru, are o bogată iconografie, extrem de prețioasă prin valoarea ei documentară și, uneori inedită (fotografii și schițe de decor din colecțiile personale ale scenografilor).
Volumul a apărut cu sprijinul UNITER și AFCN.