ȘTEFAN BRABORESCU. Portret din crâmpeie

O datorie de onoare pentru memoria teatrului considerăm a fi readucerea în prim plan, printr-o carte, a personalității celui care a fost ȘTEFAN BRABORESCU – artist al poporului, actor, regizor, profesor de teatru.

Actor de „Național”, a trecut de-a lungul carierei sale prin trei teatre naționale. Ștefan Braborescu a fost o scurtă perioadă actor al Teatrului Național din Craiova. Remarcat de scriitorul Mihail Sadoveanu, director al Teatrului Național din Iași, este angajat începând cu stagiunea 1913-1914 la Iași, unde se remarcă prin interpretări de valoare în roluri principale ca: Ștefăniță Vodă din Viforul  de B. Șt. Delavrancea sau Hamlet din Hamlet de W. Shakespeare. Din stagiunea 1923-1924 devine actor și director de scenă alături de Zaharia Bârsan- directorul întemeietor al Teatrului Național din Cluj-,  instituție pe care o slujește cu har aproape cinci decenii. Personalitatea lui Ștefan Braborescu om de litere (poet și traducător) și de teatru se remarcă atât în interpretarea textelor clasice cât și în cele moderne, simboliste, expresioniste sau romantice. Ștefan Braborescu a montat cel dintâi pe scena Naționalului din Cluj piese de Henrik Ibsen și Lucian Blaga. A fost profesor și rector al Conservatorului de Artă Dramatică din Timișoara și din Cluj.Scriitorul Radu Stanca scria astfel despre Ștefan Braborescu: „Ceea ce caracterizează în primul rând jocul lui Ștefan Braborescu este inteligența. Privindu-l pe scenă ai impresia că tot ce face acest actor e reflexul imediat al unei idei, că întreg centrul de greutate al artei sale e deplasat de la inimă spre tâmple, unde, ochii o mărturisesc, are loc o permanentă activitate cerebrală, asemănătoare activității acelor aparate complicate a căror înaltă tensiune o semnalizează, printr-o stingere, două reflectoare puternice.” sau: „ O vigoare neobișnuită a făcut ca Ștefan Braborescu să însoțească pe o lungă bucată de drum Teatrul Național din Cluj, unde opera sa modelată cu desăvârșirea unei măiestrii îndelungate, se va insera în galeria fruntașilor acestei scene, nu ca o simplă efigie, nici ca un fragment statuar, ci ca un întreg și masiv monument, pe lângă care generațiile viitoare vor trece cu respect.”

Volumul a apărut cu sprijinul UNITER.