Stagiunea teatrală 2008–2009 s-a încheiat la Viena în data de 30 iunie, într-o atmosferă de petrecere. Teatrul Naţional vienez Burgtheater s-a transformat în această seară, timp de patru ore, într-o sală de bal. Spectacolul intitulat Voilà, c’est fini! a… început pe scenă şi s-a sfârşit în sală în acorduri de muzică şi dans. Evenimentul a marcat sfârşitul stagiunii, dar şi terminarea mandatului lui Klaus Bachler, cel de-al patruzecelea director de la Burgtheater.
Stagiunea teatrală 2008–2009 s-a încheiat la Viena în data de 30 iunie, într-o atmosferă de petrecere. Teatrul Naţional vienez Burgtheater s-a transformat în această seară, timp de patru ore, într-o sală de bal. Spectacolul intitulat Voilà, c’est fini! a… început pe scenă şi s-a sfârşit în sală în acorduri de muzică şi dans. Evenimentul a marcat sfârşitul stagiunii, dar şi terminarea mandatului lui Klaus Bachler, cel de-al patruzecelea director de la Burgtheater. Burgtheater – sfârşit de mandat directoral În timpul celor zece ani ai „erei Bachler“ teatrul de pe Ring s-a schimbat dintr-un turn de fildeş într-o casă deschisă noului. Dintre cei 50 de regizori din spaţiul de limbă germană prezentaţi pe pagina web a Institutului Goethe, nu mai puţin de 24 au lucrat în decada Bachler la Burgtheater. Paleta regizorală a fost foarte variată, diferenţele între Peter Zadek şi Christoph Schlingensief sau Andrea Breth şi Martin Kušej au fost enorme. Ultimii doi au influenţat cel mai pregnant Teatrul Naţional, Andrea Breth cu montări a clasicilor germani (Lessing, Schiller), pe când Martin Kušej este supranumit „creatorul ciclului austriac“ prin montări dupa Grillparzer, Nestroy şi Schönherr. Pe lângă varietatea estetică propusă, perioada 1999–2009 se distinge în special prin sprijinul acordat tinerei generaţii, directorul oferind posibilităţi nebănuite tinerilor regizori, de la Nicolas Stemann la René Pollesch, Christiane Pohle şi Friederike Heller, care au montat cu precădere texte ale dramaturgiei austriece contemporane (Elfriede Jelinek, Gert Jonke, Peter Handke). Directorul, el însuşi actor, absolvent al renumitei şcoli vieneze de teatru Max Reinhardt-Seminar, a reuşit să promoveze pe lângă regizori aflaţi la început de drum şi actori promiţători precum Michael Maertens, Joachim Meyerhoff, Birgit Minichmayr, Johanna Wokalek, Philipp Hochmair şi Nicholas Ofczarek, care sunt acum parte fixă a ansamblului teatral pe lângă actori consacraţi ca Gerd Voss şi Kirsten Dene. Cea mai mare realizare a erei Bachler constă cu siguranţă în transformarea sălii Kasino am Schwarzenbergplatz (cea de-a treia sală ca mărime a Teatrului Naţional) într-un spaţiu de laborator în care tinerii regizori, scenarişti şi scenografi au putut experimenta în voie încă din anul 2002. Având la dispoziţie de fiecare dată numai două săptămâni pentru montarea unei piese, generaţia tânără s-a bucurat de respectul şi sprijinul actorilor consacraţi ai Teatrului Naţional. Regizori precum Rudolf Frey şi Cornelia Rainer au profitat de posibilitatea oferită şi au reuşit saltul în liga profesioniştilor. Primul montează în prezent la Stuttgart, Salzburg sau Meiningen. Fosta asistentă de regie Cornelia Rainer va lucra, începând din stagiunea următoare, cu drepturi depline de regizor, la unul dintre cele mai renumite teatre din Germania, şi anume „Thalia“ din Hamburg. Un alt concept inovator al perioadei Bachler l-a reprezentat susţinerea noii dramaturgii. Într-un spaţiu experimental din inima teatrului, pus la dispoziţie de director, autorii au avut ocazia timp de două săptămâni să se confrunte cu practica teatrală. Dintre cei 50 de autori care au participat la acest experiment, nu mai puţin de cinci s-au consacrat în zona teatrală de limbă germană, printre care şi Ewald Palmetshofer (douăzecişinouă de ani, la ora actuală, cel mai căutat autor austriac).
„Stagiunea teatrală vieneză: «Voilà, c’est fini!»“ de Irina Wolf
Stagiunea teatrală 2008–2009 s-a încheiat la Viena în data de 30 iunie, într-o atmosferă de petrecere. Teatrul Naţional vienez Burgtheater s-a transformat în această seară, timp de patru ore, într-o sală de bal. Spectacolul intitulat Voilà, c’est fini!
a… început pe scenă şi s-a sfârşit în sală în acorduri de muzică şi dans. Evenimentul a marcat sfârşitul stagiunii, dar şi terminarea mandatului lui Klaus Bachler, cel de-al patruzecelea director de la Burgtheater.
Stagiunea teatrală 2008–2009 s-a încheiat la Viena în data de 30 iunie, într-o atmosferă de petrecere. Teatrul Naţional vienez Burgtheater s-a transformat în această seară, timp de patru ore, într-o sală de bal. Spectacolul intitulat Voilà, c’est fini! a… început pe scenă şi s-a sfârşit în sală în acorduri de muzică şi dans. Evenimentul a marcat sfârşitul stagiunii, dar şi terminarea mandatului lui Klaus Bachler, cel de-al patruzecelea director de la Burgtheater.
Burgtheater – sfârşit de mandat directoral
În timpul celor zece ani ai „erei Bachler“ teatrul de pe Ring s-a schimbat dintr-un turn de fildeş într-o casă deschisă noului. Dintre cei 50 de regizori din spaţiul de limbă germană prezentaţi pe pagina web a Institutului Goethe, nu mai puţin de 24 au lucrat în decada Bachler la Burgtheater. Paleta regizorală a fost foarte variată, diferenţele între Peter Zadek şi Christoph Schlingensief sau Andrea Breth şi Martin Kušej au fost enorme. Ultimii doi au influenţat cel mai pregnant Teatrul Naţional, Andrea Breth cu montări a clasicilor germani (Lessing, Schiller), pe când Martin Kušej este supranumit „creatorul ciclului austriac“ prin montări dupa Grillparzer, Nestroy şi Schönherr.
Pe lângă varietatea estetică propusă, perioada 1999–2009 se distinge în special prin sprijinul acordat tinerei generaţii, directorul oferind posibilităţi nebănuite tinerilor regizori, de la Nicolas Stemann la René Pollesch, Christiane Pohle şi Friederike Heller, care au montat cu precădere texte ale dramaturgiei austriece contemporane (Elfriede Jelinek, Gert Jonke, Peter Handke). Directorul, el însuşi actor, absolvent al renumitei şcoli vieneze de teatru Max Reinhardt-Seminar,
a reuşit să promoveze pe lângă regizori aflaţi la început de drum şi actori promiţători precum Michael Maertens, Joachim Meyerhoff, Birgit Minichmayr, Johanna Wokalek, Philipp Hochmair şi Nicholas Ofczarek, care sunt acum parte fixă a ansamblului teatral pe lângă actori consacraţi ca Gerd Voss şi Kirsten Dene.
Cea mai mare realizare a erei Bachler constă cu siguranţă în transformarea sălii Kasino am Schwarzenbergplatz (cea de-a treia sală ca mărime a Teatrului Naţional) într-un spaţiu de laborator în care tinerii regizori, scenarişti şi scenografi au putut experimenta în voie încă din anul 2002. Având la dispoziţie de fiecare dată numai două săptămâni pentru montarea unei piese, generaţia tânără s-a bucurat de respectul şi sprijinul actorilor consacraţi ai Teatrului Naţional. Regizori precum Rudolf Frey şi Cornelia Rainer au profitat de posibilitatea oferită şi au reuşit saltul în liga profesioniştilor. Primul montează în prezent la Stuttgart, Salzburg sau Meiningen. Fosta asistentă de regie Cornelia Rainer va lucra, începând din stagiunea următoare, cu drepturi depline de regizor, la unul dintre cele mai renumite teatre din Germania, şi anume „Thalia“ din Hamburg.
Un alt concept inovator al perioadei Bachler l-a reprezentat susţinerea noii dramaturgii. Într-un spaţiu experimental din inima teatrului, pus la dispoziţie de director, autorii au avut ocazia timp de două săptămâni să se confrunte cu practica teatrală. Dintre cei 50 de autori care au participat la acest experiment, nu mai puţin de cinci s-au consacrat în zona teatrală de limbă germană, printre care şi Ewald Palmetshofer (douăzecişinouă de ani, la ora actuală, cel mai căutat autor austriac).
[…]