press Enter to searchShowing all results:Niciun produs găsit.
„S-a terminat secolul regiei?“ de Ion Cazaban (Consideraţii pe această temă dezbătută în FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU „INTERFERENŢE 2010“, Cluj-Napoca)
Este întrebarea pusă în dezbatere la recenta ediţie a festivalului organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca. Întrebarea poate primi, desigur, răspunsuri contradictorii, cu argument balansând spre trecut ori, dimpotrivă, spre posibilităţile viitoare.
Este întrebarea pusă în dezbatere la recenta ediţie a festivalului organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca. Întrebarea poate primi, desigur, răspunsuri contradictorii, cu argument balansând spre trecut ori, dimpotrivă, spre posibilităţile viitoare. Cum a fost ceea ce s‑a terminat, cum se conturează a fi regia teatrală în deceniile care vin – pornind de la situaţia actuală – au provocat, fireşte, opinii diferite. George Banu s‑a declarat legat, prin formaţie profesională, prin cultura criteriilor sale teatrale, de tot ce a însemnat regia spectacolului în secolul XX – pe când Cristina Modreanu a întrevăzut o schimbare radicală, adecvată unui „teatru al interferenţelor“. Urmărind continua sa implicare ca regizor, Tompa Gábor n‑a omis relaţia dialectică dintre formele variabile ale spectacolului şi principiile fundamentale care asigură identitatea fenomenului scenic.
„S-a terminat secolul regiei?“ de Ion Cazaban (Consideraţii pe această temă dezbătută în FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU „INTERFERENŢE 2010“, Cluj-Napoca)
Este întrebarea pusă în dezbatere la recenta ediţie a festivalului organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca. Întrebarea poate primi, desigur, răspunsuri contradictorii, cu argument balansând spre trecut ori, dimpotrivă, spre posibilităţile viitoare.
Este întrebarea pusă în dezbatere la recenta ediţie a festivalului organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca. Întrebarea poate primi, desigur, răspunsuri contradictorii, cu argument balansând spre trecut ori, dimpotrivă, spre posibilităţile viitoare. Cum a fost ceea ce s‑a terminat, cum se conturează a fi regia teatrală în deceniile care vin – pornind de la situaţia actuală – au provocat, fireşte, opinii diferite. George Banu s‑a declarat legat, prin formaţie profesională, prin cultura criteriilor sale teatrale, de tot ce a însemnat regia spectacolului în secolul XX – pe când Cristina Modreanu a întrevăzut o schimbare radicală, adecvată unui „teatru al interferenţelor“. Urmărind continua sa implicare ca regizor, Tompa Gábor n‑a omis relaţia dialectică dintre formele variabile ale spectacolului şi principiile fundamentale care asigură identitatea fenomenului scenic.
(…)