Nu întotdeauna se nimereşte ca într‑un sejur de o săptămână la Londra să poţi vedea cinci spectacole cu piese shakespeariene. Şi nu întotdeauna se nimereşte ca spectacolele acestea să se joace, mai toate, cu casa închisă.
Detalii-
„Cinci spectacole cu piese de Shakespeare” de Gh. Miletineanu (microstagiune „Royal Shakespeare Company“ la Londra)
-
„Scrisoare din Saint-Jean-d’Accre: O zi la Festivalul Akko Fringe International” de Myra Iosif-Fischmann
-
„Ruşii în Franţa! O lună, nu mai mult…” de Elisabeta Pop („Siberia necunoscută“ – spectacole la Teatrul Celestin’s din Lyon)
-
„Un festival al maratoanelor teatrale” de Irina Wolf („Wiener Festwochen“ 2010)
-
„Gare au Théâtre, o destinaţie excentrică” de Doina Papp (Festival „l’Oh“, Paris, 2010)
-
„Teatrul Globe – o călătorie în timp” de Marina Cap-Bun (Pe urmele lui Shakespeare la Londra)
-
„Portretul criticului ca simplu spectator” de Adrian Mihalache
Criticul de teatru bucureştean este obişnuit să fie invitat la toate premierele, să primească locuri bune şi, după căderea cortinei, să bea, alături de actori, un pahar de vin. Dezavantajul este că, mergând peste tot, îndură multe. Statisticile arată că, în orice domeniu, cam 80% din ceea ce se face e prost.
Detalii -
„Dramele emancipării” de Adrian Mihalache (Ibsen la Théâtre de la Colline)
-
„Longevitatea măştii şi a spectacolului (Arlechino)” de Elena Butuşină
-
„Magia piesei lui Vişniec” de Elisabeta Pop („Buzunarul cu pâine”)
