Jurnal. Memorii

Volum îngrijit de Florica Ichim şi Oana Borş

O adevărată vedetă a primei jumătăţi de secol XX, comparată cu celebre interprete ale scenei europene precum Eleonora Duse ori Sarah Bernhardt, Marioara Voiculescu, eleva Aristizzei Romanescu, l-a avut ca maestru pe Paul Gusty, s-a format sub direcţia lui Al. Davila, la Teatrul Naţional şi în Compania acestuia, a jucat enorm în regia lui Soare Z. Soare, a condus la rândul ei trupe, a înfiinţat teatre, a format generaţii de actori. A interpretat-o pentru prima dată la noi pe Lulu, eroina lui Wedenkind, şi a făcut istorie evoluând în arenă deschisă, în 1922, la Circul Sidoli, unde a jucat-o pe Salomeea lui Wilde, în regia nonconformistului Mime Mizu.

A muncit enorm întreaga viaţă. S-a temut de sărăcie şi a murit săracă. I-a urât pe bolşevici (ca şi pe legionari), şi a avut parte de 30 de ani de comunism. A dorit să joace până în ultima clipă şi a fost înlăturată de pe scenă în plină vigoare creatoare.  Jurnalul, ca şi memoriile Marioarei Voiculescu – reconstituite de editori din sute şi sute de însemnări şi notaţii (uneori zilnice), aşternute cu năucitoare salturi în timp, fără nici o grijă pentru cronologie – reînvie o fărâmă de existenţă teatrală, de context social, o viaţă pusă cu fanatism în slujba artei. Ele continuă să fascineze, dovadă faptul că în anul 2011, volumul ajunge la cea de-a treia ediţie.