Conversaţie în şase acte cu TOMPA GÁBOR

Un interviu-fluviu, realizat de-a lungul a trei ani, în care admiraţia pe care şi-o poartă reciproc interlocutorii nu ştirbeşte cu nimic din dorinţa criticului de a iscodi şi de a răsplăti astfel curiozitatea cititorului. Un exerciţiu confesiv deplin asumat, căci altfel rezervatul regizor şi director de teatru se destăinuie aici cu neaşteptată generozitate, indiferent că vorbeşte despre familie, prieteni, teatru, film, poezie, boli sau eşecuri.

Născut în 1957, la Târgu Mureş, fiul actriţei Mende Gaby şi al regizorului Tompa Miklós absolvă I.A.T.C. în 1981, avându-l profesor pe Mihai Dimiu. Numit de către Andrei Pleşu, în 1990, director al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, reuşeşte să impună, împotriva curentului şi înfruntând corul detractorilor, un program artistic remarcabil şi, în scurtă vreme, o trupă socotită de mulţi critici drept cea mai performantă din ţară. Spectacolele sale, precum şi creaţiile regizorilor afini pe care îi invită să lucreze aici (Vlad Mugur, Mihai Mănuţiu, Silviu Purcărete, Andrei Şerban ş.a.) pledează, în 2008, pentru acceptarea Teatrului Maghiar de Stat din Cluj ca membru cu drepturi depline în elita teatrelor europene (UTE).

Desemnat cel mai bun regizor la Galele UNITER din 1993, 1997 şi 2009 şi premiat pentru excelenţă în 2002, Tompa Gábor sondează ca nimeni altul teatrul marilor crize de conştiinţă şi al absurdului existenţial, construind prin opţiunile sale de repertoriu unul dintre cele mai coerente programe regizorale: de la Shakespeare, Molière şi Büchner, la Bulgakov, Camus, Witkiewicz, Mrożek, Beckett, Ionescu, Gombrowicz şi… Visky András. A montat la Cluj, Sibiu şi la Teatrul „Bulandra”, dar şi la Novi Sad, Budapesta, Glasgow, Freiburg, Limoges, Barcelona, Belfast, Palma de Mallorca, Winnipeg, Newcastle, Paris. Conduce în prezent catedra de regie a Universităţii San Diego din California.

Volum editat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor