Actor, dramaturg, regizor, formator. De la Piacenza natală până la teatrele naționale, Teatro Stabile di Torino (TST) și Teatro Stabile dell’Umbria (TSU), trecând prin Bienala de la Veneția și prin centrul cultural LAC Lugano Arte e Cultura, Leonardo Lidi (n. 1988) lucrează neobosit pe diverse fronturi, concentrându-se mai ales pe reinterpretări inovatoare ale clasicilor. Îl caracterizează o voință continuă și o dorință pasională de a-și realiza visul. Din clasa I primară, profită de orice ocazie pentru a respira teatru, fiind prezent la cursuri sau reprezentații școlare. Când orașul natal nu are destule de oferit, colegii mai mari îl iau periodic cu mașina spre Milano, unde vede tot ce poate oferi teatrul. Părinții săi, care nu puseseră niciodată piciorul în vreun teatru, îi lasă libertate deplină, înțeleg că nu e un capriciu.
La Piacenza urmează un seminar ținut de regizorul Carmelo Rifici, după care se înscrie la Milano la cursurile serale de la Campo Teatrale. La vârsta de optsprezece ani este acceptat la școala de actorie a TST. Dintre profesorii săi, Valter Malosti îi simte imediat talentul. Dar pentru Leonardo Lidi școala nu este suficientă. Este nerăbdător să aibă un public în față. Se trezește astfel în el o nouă vocație: cea a dramaturgului. Începe să revizuiască texte cu dorința de a expune probleme stringente. Ajutat de mama sa, care are un magazin de îmbrăcăminte în Piacenza, inventează Teatrul în Vitrină. Găsește spații pentru treizeci de spectatori (o sală de gimnastică, o bucătărie, un magazin), în care montează adaptări după Arnold Wesker, Tennessee Williams, Fassbinder și Collodi. Este remarcat de Enrico Marcotti, directorul Teatrului Filodrammatici din Piacenza, care îl invită să lucreze cu studenții. Cu aceștia pune în scenă, printre altele, Hedda Gabler a lui Ibsen, Prietenul adevărat al lui Goldoni, Platonov de Cehov. Și astfel, regia începe să-l intereseze mai mult decât actoria.
Leonardo Lidi la Vinenala de la Veneția 2020 (foto de Jacobo Salvi)
Rolul de formator și pedagog
Mai presus de toate, Leonardo Lidi este însă un spectator bulimic. Și-ar dori să fie în fiecare seară într-un alt teatru. La douăzeci de ani este indignat că majoritatea colegilor săi nu merge la teatru. Este revoltat de mediocritate, scandalizat de aproximare. O furie creatoare îi stimulează imaginația. Urăște mașinăria teatrală care omogenizează, trivializează, ucide inventivitatea. Nu contează dacă rezultatele nu sunt întotdeauna cele dorite, important este să nu se lase prins în această mașinărie. Nu așteaptă să fie chemat, face propuneri, lansează proiecte, nu se descurajează de eșecuri.
Între timp, continuă școala la Torino și pleacă cu Valter Malosti într-o călătorie de studii la Berlin. O săptămână care îi va schimba viața. O lume nouă i se deschide. Descoperă în sfârșit teatrul la care visează și pe care nu îl găsește în Italia: Schaubühne a lui Ostermeier, cu al său Hamlet, și Deutsches Theater al lui Michael Thalheimer și Stephan Kimmig. Rigoare, complexitate, lucru în echipă. De atunci vizitează regulat capitala Germaniei. Nu știe limba, dar se pregătește citind textele. Fiecare spectacol este o lecție de coerență, inventivitate, vitalitate.
În 2012, termină studiile și joacă Hamlet într-o producție vizionară în regia lui Malosti. Directorul TST, Filippo Fonsatti, îl invită să pună în scenă spectacolul anual pentru școli: Peter Pan de James Matthew Barrie. Câțiva ani mai târziu, tot Fonsatti îi încredințează postul de director adjunct al Școlii de Actorie a TST, școala la care studiase chiar Leonardo Lidi. În ciuda volumului de muncă acumulat în ultimii ani de succese continue, propunerea îi este foarte dragă artistului, căci pentru Lidi este esențial să formeze generațiile tinere, să le elibereze de clișee, mode, convenții, să alimenteze dorința de implicare. „Mă tem că există o teamă inerentă generației mele din cauza unui context de precaritate constantă. Artiștilor le este mereu frică să nu greșească, pentru că trebuie să convingă producătorul sau spectatorul că sunt la înălțime. Dar greșelile fac parte din aventura noastră. Într-un context de frică, creativitatea nu apare. Asta le predau eu studenților mei”, spune profesorul Lidi (https://manintown.com/attore-leonardo-lidi/2022/09/07/?cn-reloaded=1&cn-reloaded=1).
”Strigoii” (foto de Andrea Avezzu)
La Bienala de la Veneția
În 2014, este selectat de Pietro Valenti (a fost până în 2016, timp de 22 de ani, directorul artistic al Emilia RomagnaTeatro) pentru un proiect internațional realizat în colaborare cu Festivalul Internațional de la Tbilisi. Însemnările unui nebun de Gogol cu patru actori italieni și patru georgieni, în regia lui Levan Tsuladze, debutează la Tbilisi. Urmează un turneu lung prin Turcia și Rusia. O experiență pe gustul lui Lidi, cu publicuri diferite, exotice. În 2016, regizorul Antonio Latella caută tineri actori pentru un proiect despre saga Atridelor: opt episoade, douăsprezece ore de spectacol împărțit în două părți, cinci luni de repetiții. Un maraton impresionant. Lidi îl joacă pe Agamemnon și împreună cu ceilalți interpreți primește un binemeritat Premiu Ubu (Fondat în 1977 de criticul Franco Quadri, Premiul Ubu este considerat drept cea mai importantă recunoaștere a teatrului din Italia).
Un an mai târziu, câștigă cu Strigoii lui Ibsen apelul pentru regizori sub 30 de ani a Colegiului Bienalei de Teatru de la Veneția. Este cea de-a 45-a ediție a festivalului curatoriată de Latella. „Strigoii mi-a oferit posibilitatea de a confrunta trecutul și prezentul pe scenă cu privirea către incertitudinea zilei de mâine”, își motivează Lidi alegerea (https://www.teatroecritica.net/2017/11/combattere-gli-spettri-intervista-a-leonardo-lidi/). Cu acest spectacol, prezentat un an mai târziu la Bienala de la Veneția, l-am descoperit eu pe Leonardo Lidi. (…) citiţi continuarea în numărul 11-12/2023.
Leonardo Lidi: furia creativă a unui artist complet
Autor: Irina Wolf
Publicat în: Teatrul azi nr. 11-12/2023
Rubrica: internaţional | spotlight regizoral
Actor, dramaturg, regizor, formator. De la Piacenza natală până la teatrele naționale, Teatro Stabile di Torino (TST) și Teatro Stabile dell’Umbria (TSU), trecând prin Bienala de la Veneția și prin centrul cultural LAC Lugano Arte e Cultura, Leonardo Lidi (n. 1988) lucrează neobosit pe diverse fronturi, concentrându-se mai ales pe reinterpretări inovatoare ale clasicilor. Îl caracterizează o voință continuă și o dorință pasională de a-și realiza visul. Din clasa I primară, profită de orice ocazie pentru a respira teatru, fiind prezent la cursuri sau reprezentații școlare. Când orașul natal nu are destule de oferit, colegii mai mari îl iau periodic cu mașina spre Milano, unde vede tot ce poate oferi teatrul. Părinții săi, care nu puseseră niciodată piciorul în vreun teatru, îi lasă libertate deplină, înțeleg că nu e un capriciu.
La Piacenza urmează un seminar ținut de regizorul Carmelo Rifici, după care se înscrie la Milano la cursurile serale de la Campo Teatrale. La vârsta de optsprezece ani este acceptat la școala de actorie a TST. Dintre profesorii săi, Valter Malosti îi simte imediat talentul. Dar pentru Leonardo Lidi școala nu este suficientă. Este nerăbdător să aibă un public în față. Se trezește astfel în el o nouă vocație: cea a dramaturgului. Începe să revizuiască texte cu dorința de a expune probleme stringente. Ajutat de mama sa, care are un magazin de îmbrăcăminte în Piacenza, inventează Teatrul în Vitrină. Găsește spații pentru treizeci de spectatori (o sală de gimnastică, o bucătărie, un magazin), în care montează adaptări după Arnold Wesker, Tennessee Williams, Fassbinder și Collodi. Este remarcat de Enrico Marcotti, directorul Teatrului Filodrammatici din Piacenza, care îl invită să lucreze cu studenții. Cu aceștia pune în scenă, printre altele, Hedda Gabler a lui Ibsen, Prietenul adevărat al lui Goldoni, Platonov de Cehov. Și astfel, regia începe să-l intereseze mai mult decât actoria.
Leonardo Lidi la Vinenala de la Veneția 2020 (foto de Jacobo Salvi)
Rolul de formator și pedagog
Mai presus de toate, Leonardo Lidi este însă un spectator bulimic. Și-ar dori să fie în fiecare seară într-un alt teatru. La douăzeci de ani este indignat că majoritatea colegilor săi nu merge la teatru. Este revoltat de mediocritate, scandalizat de aproximare. O furie creatoare îi stimulează imaginația. Urăște mașinăria teatrală care omogenizează, trivializează, ucide inventivitatea. Nu contează dacă rezultatele nu sunt întotdeauna cele dorite, important este să nu se lase prins în această mașinărie. Nu așteaptă să fie chemat, face propuneri, lansează proiecte, nu se descurajează de eșecuri.
Între timp, continuă școala la Torino și pleacă cu Valter Malosti într-o călătorie de studii la Berlin. O săptămână care îi va schimba viața. O lume nouă i se deschide. Descoperă în sfârșit teatrul la care visează și pe care nu îl găsește în Italia: Schaubühne a lui Ostermeier, cu al său Hamlet, și Deutsches Theater al lui Michael Thalheimer și Stephan Kimmig. Rigoare, complexitate, lucru în echipă. De atunci vizitează regulat capitala Germaniei. Nu știe limba, dar se pregătește citind textele. Fiecare spectacol este o lecție de coerență, inventivitate, vitalitate.
În 2012, termină studiile și joacă Hamlet într-o producție vizionară în regia lui Malosti. Directorul TST, Filippo Fonsatti, îl invită să pună în scenă spectacolul anual pentru școli: Peter Pan de James Matthew Barrie. Câțiva ani mai târziu, tot Fonsatti îi încredințează postul de director adjunct al Școlii de Actorie a TST, școala la care studiase chiar Leonardo Lidi. În ciuda volumului de muncă acumulat în ultimii ani de succese continue, propunerea îi este foarte dragă artistului, căci pentru Lidi este esențial să formeze generațiile tinere, să le elibereze de clișee, mode, convenții, să alimenteze dorința de implicare. „Mă tem că există o teamă inerentă generației mele din cauza unui context de precaritate constantă. Artiștilor le este mereu frică să nu greșească, pentru că trebuie să convingă producătorul sau spectatorul că sunt la înălțime. Dar greșelile fac parte din aventura noastră. Într-un context de frică, creativitatea nu apare. Asta le predau eu studenților mei”, spune profesorul Lidi (https://manintown.com/attore-leonardo-lidi/2022/09/07/?cn-reloaded=1&cn-reloaded=1).
”Strigoii” (foto de Andrea Avezzu)
La Bienala de la Veneția
În 2014, este selectat de Pietro Valenti (a fost până în 2016, timp de 22 de ani, directorul artistic al Emilia RomagnaTeatro) pentru un proiect internațional realizat în colaborare cu Festivalul Internațional de la Tbilisi. Însemnările unui nebun de Gogol cu patru actori italieni și patru georgieni, în regia lui Levan Tsuladze, debutează la Tbilisi. Urmează un turneu lung prin Turcia și Rusia. O experiență pe gustul lui Lidi, cu publicuri diferite, exotice. În 2016, regizorul Antonio Latella caută tineri actori pentru un proiect despre saga Atridelor: opt episoade, douăsprezece ore de spectacol împărțit în două părți, cinci luni de repetiții. Un maraton impresionant. Lidi îl joacă pe Agamemnon și împreună cu ceilalți interpreți primește un binemeritat Premiu Ubu (Fondat în 1977 de criticul Franco Quadri, Premiul Ubu este considerat drept cea mai importantă recunoaștere a teatrului din Italia).
Un an mai târziu, câștigă cu Strigoii lui Ibsen apelul pentru regizori sub 30 de ani a Colegiului Bienalei de Teatru de la Veneția. Este cea de-a 45-a ediție a festivalului curatoriată de Latella. „Strigoii mi-a oferit posibilitatea de a confrunta trecutul și prezentul pe scenă cu privirea către incertitudinea zilei de mâine”, își motivează Lidi alegerea (https://www.teatroecritica.net/2017/11/combattere-gli-spettri-intervista-a-leonardo-lidi/). Cu acest spectacol, prezentat un an mai târziu la Bienala de la Veneția, l-am descoperit eu pe Leonardo Lidi. (…) citiţi continuarea în numărul 11-12/2023.