„Copilul rece” al Catincăi Drăgănescu este o meditaţie despre identitatea deghizată, despre ieşirea din lume, despre neputinţa de reintegrare în viaţa normală, şi – de ce nu – despre contradicţia între aparenţă şi esenţă. Teatrul „Nottara“ găzduieşte, în Sala „George Constantin“, spectacolul unor tineri frumoşi şi talentaţi, dedicaţi cu pasiune artei jocului, angajaţi în proiectul Teatrului „Apropo“ care produce spectacolul „Copilul rece” de Marius von Mayenburg, în regia şi scenografia tinerei Catinca Drăgănescu.
Copilul
rece al Catincăi Drăgănescu este o meditaţie despre identitatea deghizată,
despre ieşirea din lume, despre neputinţa de reintegrare în viaţa normală, şi –
de ce nu – despre contradicţia între aparenţă şi esenţă. Teatrul „Nottara“ găzduieşte,
în Sala „George Constantin“, spectacolul unor tineri frumoşi şi talentaţi, dedicaţi
cu pasiune artei jocului, angajaţi în proiectul Teatrului „Apropo“ care produce
spectacolul Copilul rece de Marius von Mayenburg, în regia şi
scenografia tinerei Catinca Drăgănescu.
Textul
dramaturgului german – unul dintre cei mai apreciaţi ai momentului – e tăios,
dur, rece, vehement, iar montarea corespunde pe măsură. Nu are nimic patetic.
Totul e clar şi limpede. Regizoarea nu îmblânzeşte textul şi nu crede în edulcorarea
mesajului ca metodă de accesibilizare, de aceea contactul cu publicul este
deschis până acolo unde acesta îşi dă acordul asupra distribuirii rolurilor,
iar actorii se conformează. „Moderatorul“ serii prezintă cele patru cupluri,
pentru care publicul decide: Mama şi Tata; fiica mai mare, Lena, studentă la
Egiptologie, şi Johann, iubitul ei, întruchiparea frustrării; Tina, adolescenta
hormonală, şi Henning, exhibiţionistul; Silke şi Werner, cuplul-prototip al
zilelor noastre, care pendulează între ură şi dispreţ, între obsesie şi plăcerea
de a distruge. Doar aşa copilul poate rămâne rece.
În fiecare
dintre noi stă o lege strâmbă, care postulează că tot ce nu ne seamănă trebuie
să ne fie duşman. Răul e mai spectaculos decât binele. Ura produce mai mult
spectacol, face mai multe victime. Personajele teatrului lui von Mayenburg le
întâlnim zi de zi, ne populează viaţa, poate chiar ne seamănă. Oare ceea ce vede
omul în afară nu e reflexia a ceea ce ascunde înlăuntrul său? O clipă de
conştiinţă, şi atacurile realităţii declanşează gesturi isterice şi trezesc
spaime. Viziunea lui von Mayenburg răstoarnă valorile familiei tradiţionale,
onorabile, şi vorbeşte despre o puritate a sentimentelor pierdută irevocabil.
Puritatea odată pierdută permite lucidităţii să alunece în cruzime; nimic nu
poate rezista acestei priviri dezabuzate.
În acest deşert
sufletesc, dragostea şi îndrăgosteala sunt corupte şi ilicite. O studentă la
egiptologie are fantezii legate de propriul viol; tatăl este depăşit de îndatoririle familiale; din prea multă grijă,
mama îşi descoperă senzualitatea abia când soţul e cenuşă. Spectatorul deprins
cu alegoriile în mişcare va găsi cheia spre un univers răsturnat şi a lumii pe
dos, în care binele şi răul sunt interşanjabile.
Spectacolul
Catincăi Drăgănescu este unul cinic, cu accente stridente de umor negru. El se
adresează nu doar celor maturi, croiţi din certitudini, ci şi celor mai tineri,
curioşi să se privească într-un anumit fel de oglindă. Departe de a fi o
metaforă inocentă, montarea este mesajul unei generaţii lucide şi revoltător de
sfidătoare, care caută subterfugii mistificatoare ale realităţii. De fapt, aşa
cum declară însăşi regizoarea: „Copilul rece este un spectacol al
generaţiei noastre. Este un strigăt ce nu poate fi altfel decât înfundat
printre râsete, pentru că suntem nişte cinici. Şi ne place.“
Viziunea
regizorală este articulată şi susţinută de jocul actorilor, care se adaptează
remarcabil acestui exerciţiu-maraton (în care publicul dictează schimbarea
rolurilor), încercând să sugereze personalitatea fiecărui personaj evocat.
Cristina Drăghici, Conrad Mericoffer, Sorina Ştefănescu, Alin State, Irina
Drăgănescu, Oana Popescu, Bogdan Nechifor, Florin Hriţcu, Sebastian Ciocan
merită văzuţi şi aplaudaţi, nu doar pentru talentul lor, ci şi pentru bucuria
cu care întâmpină universul personajelor şi dorinţa spectatorului.
Teatrul
APROPO și Teatrul „Nottara” – Copilul rece de Marius von Mayenburg. Regia şi scenografia:
Catinca Drăgănescu. Sound design: Sebastian Ciocan. Cu: Cristina Drăghici, Conrad
Mericoffer, Sorina Ştefănescu, Alin State, Irina Drăgănescu, Oana Popescu,
Bogdan Nechifor, Florin Hriţcu, Sebastian Ciocan. Data reprezentaţiei: 25
martie 2013.
„Exerciţii de ură” de Anca Mocanu („Copilul rece” de Marius von Mayenburg – Teatrul „Nottara“ şi Teatrul „Apropo“)
„Copilul rece” al Catincăi Drăgănescu este o meditaţie despre identitatea deghizată, despre ieşirea din lume, despre neputinţa de reintegrare în viaţa normală, şi – de ce nu – despre contradicţia între aparenţă şi esenţă. Teatrul „Nottara“ găzduieşte, în Sala „George Constantin“, spectacolul unor tineri frumoşi şi talentaţi, dedicaţi cu pasiune artei jocului, angajaţi în proiectul Teatrului „Apropo“ care produce spectacolul „Copilul rece” de Marius von Mayenburg, în regia şi scenografia tinerei Catinca Drăgănescu.
Copilul
rece al Catincăi Drăgănescu este o meditaţie despre identitatea deghizată,
despre ieşirea din lume, despre neputinţa de reintegrare în viaţa normală, şi –
de ce nu – despre contradicţia între aparenţă şi esenţă. Teatrul „Nottara“ găzduieşte,
în Sala „George Constantin“, spectacolul unor tineri frumoşi şi talentaţi, dedicaţi
cu pasiune artei jocului, angajaţi în proiectul Teatrului „Apropo“ care produce
spectacolul Copilul rece de Marius von Mayenburg, în regia şi
scenografia tinerei Catinca Drăgănescu.
Textul
dramaturgului german – unul dintre cei mai apreciaţi ai momentului – e tăios,
dur, rece, vehement, iar montarea corespunde pe măsură. Nu are nimic patetic.
Totul e clar şi limpede. Regizoarea nu îmblânzeşte textul şi nu crede în edulcorarea
mesajului ca metodă de accesibilizare, de aceea contactul cu publicul este
deschis până acolo unde acesta îşi dă acordul asupra distribuirii rolurilor,
iar actorii se conformează. „Moderatorul“ serii prezintă cele patru cupluri,
pentru care publicul decide: Mama şi Tata; fiica mai mare, Lena, studentă la
Egiptologie, şi Johann, iubitul ei, întruchiparea frustrării; Tina, adolescenta
hormonală, şi Henning, exhibiţionistul; Silke şi Werner, cuplul-prototip al
zilelor noastre, care pendulează între ură şi dispreţ, între obsesie şi plăcerea
de a distruge. Doar aşa copilul poate rămâne rece.
În fiecare
dintre noi stă o lege strâmbă, care postulează că tot ce nu ne seamănă trebuie
să ne fie duşman. Răul e mai spectaculos decât binele. Ura produce mai mult
spectacol, face mai multe victime. Personajele teatrului lui von Mayenburg le
întâlnim zi de zi, ne populează viaţa, poate chiar ne seamănă. Oare ceea ce vede
omul în afară nu e reflexia a ceea ce ascunde înlăuntrul său? O clipă de
conştiinţă, şi atacurile realităţii declanşează gesturi isterice şi trezesc
spaime. Viziunea lui von Mayenburg răstoarnă valorile familiei tradiţionale,
onorabile, şi vorbeşte despre o puritate a sentimentelor pierdută irevocabil.
Puritatea odată pierdută permite lucidităţii să alunece în cruzime; nimic nu
poate rezista acestei priviri dezabuzate.
În acest deşert
sufletesc, dragostea şi îndrăgosteala sunt corupte şi ilicite. O studentă la
egiptologie are fantezii legate de propriul viol; tatăl este depăşit de îndatoririle familiale; din prea multă grijă,
mama îşi descoperă senzualitatea abia când soţul e cenuşă. Spectatorul deprins
cu alegoriile în mişcare va găsi cheia spre un univers răsturnat şi a lumii pe
dos, în care binele şi răul sunt interşanjabile.
Spectacolul
Catincăi Drăgănescu este unul cinic, cu accente stridente de umor negru. El se
adresează nu doar celor maturi, croiţi din certitudini, ci şi celor mai tineri,
curioşi să se privească într-un anumit fel de oglindă. Departe de a fi o
metaforă inocentă, montarea este mesajul unei generaţii lucide şi revoltător de
sfidătoare, care caută subterfugii mistificatoare ale realităţii. De fapt, aşa
cum declară însăşi regizoarea: „Copilul rece este un spectacol al
generaţiei noastre. Este un strigăt ce nu poate fi altfel decât înfundat
printre râsete, pentru că suntem nişte cinici. Şi ne place.“
Viziunea
regizorală este articulată şi susţinută de jocul actorilor, care se adaptează
remarcabil acestui exerciţiu-maraton (în care publicul dictează schimbarea
rolurilor), încercând să sugereze personalitatea fiecărui personaj evocat.
Cristina Drăghici, Conrad Mericoffer, Sorina Ştefănescu, Alin State, Irina
Drăgănescu, Oana Popescu, Bogdan Nechifor, Florin Hriţcu, Sebastian Ciocan
merită văzuţi şi aplaudaţi, nu doar pentru talentul lor, ci şi pentru bucuria
cu care întâmpină universul personajelor şi dorinţa spectatorului.
Teatrul
APROPO și Teatrul „Nottara” – Copilul rece de Marius von Mayenburg. Regia şi scenografia:
Catinca Drăgănescu. Sound design: Sebastian Ciocan. Cu: Cristina Drăghici, Conrad
Mericoffer, Sorina Ştefănescu, Alin State, Irina Drăgănescu, Oana Popescu,
Bogdan Nechifor, Florin Hriţcu, Sebastian Ciocan. Data reprezentaţiei: 25
martie 2013.