*Prezentul studiu de caz face parte dintr-un articol mai amplu al arh. Manuela Certan, apărut în nr. 3-4/2025 al revistei Teatrul azi cu titlul „De la obiect la ecosistem. Teatrul care ascultă orașul” – Reflecții arhitecturale despre regenerare, spațiu și memorie.
Localizare: Franţa Central-Estică, regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, Grand Lyon Metropole (aglomerație de 59 de comune – 538 km²), cu 1,3 milioane de locuitori
Opera Naţională din Lyon este un caz clasic de spaţiu cultural regenerativ: un monument istoric al secolului 19, dedicat artei, deja înscris ca reper în memoria colectivă a locuitorilor orașului, dar riscând să alunece în desuet. Pentru a-și regăsi sensul şi relevanța, odată cu proiectul de restructurare arhitecturală, activitatea acesteia a fost reorientată în jurul ideii de întâlnire:
„Întâlnirea e în inima angajamentului nostru. Linia noastră de conduită e aceea de a crea și de a acționa împreunăcu cei ce fac teritoriul nostru să trăiască; a recunoaşte cunoştintele fiecăruia pentru a se completa. Într-o lume conştientă de interdependențele proprii şi de diminuarea resurselor, consolidăm aceste noi alianțe pentru a permite culturii și creației să ocupe locul cuvenit în invenția și punerea în comun a soluțiilor concrete, imediate, la înălțimea viitorului comun pe care trebuie să îl gândim și să îl construim.’’, declară Richard Brunel, director general şi artistic al Operei Naţionale din Lyon.
Şi pentru a se ancora în prezent, unul din spațiile mai intime ale clădirii, micul amfiteatru, a devenit terenul de joc al confruntării cu prezentul. Aşa a apărut Opera Underground, casă de producție și grefă spațială, ce propune libera circulație între genuri, forme și discipline, având un director separat (Richard Robert) de Opera Națională. Pe tot parcursul anului, aceasta îşi aşteaptă publicul la concerte, proiecții, sesiuni de audiție şi mese rotunde, într-un cadru intim, ce poate fi definit ca un hibrid între o mică sală de spectacole și o cafenea artistică.
În rolul de casă de producție, Opera Underground susține creatorii alternativi ai noilor generații, dezvoltăparteneriate cu Conservatorul pentru a oferi o primă scenă noilor talente, oferă acces publicului la ateliere de creație şi la repetiții, organizează dezbateri între artişti locali şi internaționali, propune întâlniri recurente (concerto-documentare) în care diferite stiluri de muzică nu sunt doar interpretate, ci şi explicate.
Formatul atipic, bunăvoința și lipsa de elitism (nu e nevoie să cunoşti totul despre muzică pentru a aprecia emoțiași ideile transmise), deschiderea procesului de creație până acum ermetic pentru spectatori, ideea întâlnirii cu noul, dar și cu figuri familiare, și, nu în ultimul rând, posibilitatea de a propune bilete la prețuri accesibile, atrage o susținere fărăechivoc a decizionarilor politici, adeziunea echipelor şi a artiştilor și fidelizarea unui public heteroclit (vârstă, apartenență socială, origini).
Bazându-se pe patrimoniul existent, renunțând la o imagine de grandoare, transformând un spațiu secundar în spațiu al ospitalității și al fluidității dialogului, redefinind legătura dintre toţi actorii cotidianului cu noile generații, opera și teatrul se pot redefini astfel ca regeneratori de vocaţii.
1.
Legendă fotografie: imagine reprezentativă și 1. Opera din Lyon (foto radiofrance.fr)
ACCENTE | spații culturale regenerative | OPERA UNDERGROUND LYON – Un loc hibrid în inima orașului
Autor: Manuela Certan
Publicat exclusiv online
Rubrica: accente | Sustenabil, regenerativ, relevant?
*Prezentul studiu de caz face parte dintr-un articol mai amplu al arh. Manuela Certan, apărut în nr. 3-4/2025 al revistei Teatrul azi cu titlul „De la obiect la ecosistem. Teatrul care ascultă orașul” – Reflecții arhitecturale despre regenerare, spațiu și memorie.
Localizare: Franţa Central-Estică, regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, Grand Lyon Metropole (aglomerație de 59 de comune – 538 km²), cu 1,3 milioane de locuitori
Arhitecți: Antoine-Marie Chenavard și Jean-Marie Pollet
Arhitect reconversie: Jean Nouvel
Website: https://www.opera-lyon.com/l-opera-de-lyon/le-projet
Opera Naţională din Lyon este un caz clasic de spaţiu cultural regenerativ: un monument istoric al secolului 19, dedicat artei, deja înscris ca reper în memoria colectivă a locuitorilor orașului, dar riscând să alunece în desuet. Pentru a-și regăsi sensul şi relevanța, odată cu proiectul de restructurare arhitecturală, activitatea acesteia a fost reorientată în jurul ideii de întâlnire:
„Întâlnirea e în inima angajamentului nostru. Linia noastră de conduită e aceea de a crea și de a acționa împreunăcu cei ce fac teritoriul nostru să trăiască; a recunoaşte cunoştintele fiecăruia pentru a se completa. Într-o lume conştientă de interdependențele proprii şi de diminuarea resurselor, consolidăm aceste noi alianțe pentru a permite culturii și creației să ocupe locul cuvenit în invenția și punerea în comun a soluțiilor concrete, imediate, la înălțimea viitorului comun pe care trebuie să îl gândim și să îl construim.’’, declară Richard Brunel, director general şi artistic al Operei Naţionale din Lyon.
Şi pentru a se ancora în prezent, unul din spațiile mai intime ale clădirii, micul amfiteatru, a devenit terenul de joc al confruntării cu prezentul. Aşa a apărut Opera Underground, casă de producție și grefă spațială, ce propune libera circulație între genuri, forme și discipline, având un director separat (Richard Robert) de Opera Națională. Pe tot parcursul anului, aceasta îşi aşteaptă publicul la concerte, proiecții, sesiuni de audiție şi mese rotunde, într-un cadru intim, ce poate fi definit ca un hibrid între o mică sală de spectacole și o cafenea artistică.
În rolul de casă de producție, Opera Underground susține creatorii alternativi ai noilor generații, dezvoltăparteneriate cu Conservatorul pentru a oferi o primă scenă noilor talente, oferă acces publicului la ateliere de creație şi la repetiții, organizează dezbateri între artişti locali şi internaționali, propune întâlniri recurente (concerto-documentare) în care diferite stiluri de muzică nu sunt doar interpretate, ci şi explicate.
Formatul atipic, bunăvoința și lipsa de elitism (nu e nevoie să cunoşti totul despre muzică pentru a aprecia emoțiași ideile transmise), deschiderea procesului de creație până acum ermetic pentru spectatori, ideea întâlnirii cu noul, dar și cu figuri familiare, și, nu în ultimul rând, posibilitatea de a propune bilete la prețuri accesibile, atrage o susținere fărăechivoc a decizionarilor politici, adeziunea echipelor şi a artiştilor și fidelizarea unui public heteroclit (vârstă, apartenență socială, origini).
Bazându-se pe patrimoniul existent, renunțând la o imagine de grandoare, transformând un spațiu secundar în spațiu al ospitalității și al fluidității dialogului, redefinind legătura dintre toţi actorii cotidianului cu noile generații, opera și teatrul se pot redefini astfel ca regeneratori de vocaţii.
Legendă fotografie: imagine reprezentativă și 1. Opera din Lyon (foto radiofrance.fr)