*Prezentul studiu de caz face parte dintr-un articol mai amplu al arh. Manuela Certan, apărut în nr. 3-4/2025 al revistei Teatrul azi cu titlul „De la obiect la ecosistem. Teatrul care ascultă orașul” – Reflecții arhitecturale despre regenerare, spațiu și memorie.
Localizare: Sudul Franţei, regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur, comuna Avignon cu 90.330 de locuitori
Festivalul de Teatru din Avignon s-a născut în 1947, cu ocazia unei expoziții de pictură şi sculptură contemporană, organizată de criticul şi colecționarul Christian Zervos şi de poetul René Char în marea capelă a Palatului Papal. Cei doi îl invită pe regizorul Jean Vilar să îşi prezinte în acest spaţiu unul dintre spectacolele sale de succes. Acesta face însă o contrapropunere: trei piese care să formeze un mic repertoriu de noutate pentru Franța acelui moment. Astfel, a luat naştere prima ediţie a Festivalului, în septembrie 1947. Textele alese erau Richard II deShakespeare (piesă mai puţin cunoscută, pe atunci, francezilor) alături de contemporanele Tobie et Sara de Paul Claudel şi La Terrasse de midi de Maurice Clavel. Festivalul este astăzi cea mai importantă manifestație de teatru şi spectacol din lume, prin numărul de creații şi de spectatori reuniți în fiecare iulie.
Curtea de onoare a Palatului Papal (monument istoric şi patrimoniu UNESCO) este completată de alte 30 de spaţii de joc (majoritatea şi ele cu valoare patrimonială): şcoli, centre sportive, biserici, capele, mănăstiri, grădini, cariere de piatră etc.
În prezent, Festivalul oficial (IN) propune creații de excelență, cu rezonanță națională şi internațională. Evenimentul este gândit ca un laborator de cercetare, ce încearcă să clarifice viitorul societal prin prisma patrimoniului cultural şi teatral. Îşi asumă responsabilitatea față de mediul natural, promovând acțiuni eco-responsabile pentru reducerea amprentei de carbon, diminuarea deşeurilor şi colaborarea cu rețelele de transport în comun care îşi adaptează considerabil oferta în timpul festivalului. De asemenea, evenimentul susține educația şi spiritul civic, fiind puternic ancorat în comunitatea locală. În acelaşi spirit al comunităţii, acționează pentru şi în numele accesibilizării, integrării şi reprezentativității publicului şi artiştilor. Participă la crearea de parteneriate internaționale diverse şi la consolidarea ideii unei Europe culturale, inovative, solidare şi deschise. Surprinzător, succesul Festivalului a provocat, în 1966, naşterea unui festival paralel, neoficial (OFF).
Catalizator de creație spontană, secţiunea OFF propune reprezentații la scară mică, ale unor artişti emergenți şi independenți, jucate peste tot în oraş (cafenele, restaurante, terase, curți interioare private, parcuri, grădini). Tinerii performeri, regizori şi scenarişti deambulează pe străzile pietonale şi intră în contact direct cu trecătorii, discută şi îi invită să asiste la spectacolele venite în oraş. Locuitorii se simt parte integrantă a organizării; micile baruri şi resturante oferă spații pentru a găzdui spectacole de teatru în care îşi recunosc aspirațiile, valorile şi speranțele.
Nu este anodin faptul că cel mai mic oraş dintre cele prezentate în această documentare găzduieşte cel mai mare eveniment. Tot centrul Avignonului poate fi parcurs pe jos, toate evenimentele se concentrează pe o suprafață exterm de mică. Proximitatea devine generozitate şi factor determinant pentru succesul acestui eveniment de importanța majoră.
Din prisma istoriei, născut în anii ce au urmat sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial şi diversificat în anii precursori mişcărilor studenţeşti de emancipare din Franţa, Festivalul şi versiunea lui OFF, prin valorile pe care le poartă, par cu atât mai reprezentative şi mai valoroase azi, în contextul mutațiilor şi tensiunilor trăite în întreaga lume. Subiectele şi tematicile, abordate în spectacole sau în dezbateri la nivelul străzii şi al locuitorilor, se asamblează asemenea unor piese de puzzle, pentru a forma o impresionantă fotografie a actualității sociale.
Avignon devine, în fiecare an, un oraş-festival cu:
– 139 de teatre
– 1.724 de spectacole
– 1.347 de companii de teatru
– peste 12.400 de ridicări de cortină
– 300.000 de participanți
Zero filtru, zero elitism, zero teamă. Creativitatea, bunăvoința şi ospitalitatea sunt cuvintele cheie, iar teatrul redevine dialog.
1.
Legendă fotografie: imagine reprezentativă și 1. Festivalul de Teatru din Avignon (IN și OFF) (foto provenceguide.co.uk)
ACCENTE | spații culturale regenerative | FESTIVAL d’AVIGNON – Când oraşul devine festival
Autor: Manuela Certan
Publicat exclusiv online
Rubrica: accente | Sustenabil, regenerativ, relevant?
*Prezentul studiu de caz face parte dintr-un articol mai amplu al arh. Manuela Certan, apărut în nr. 3-4/2025 al revistei Teatrul azi cu titlul „De la obiect la ecosistem. Teatrul care ascultă orașul” – Reflecții arhitecturale despre regenerare, spațiu și memorie.
Localizare: Sudul Franţei, regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur, comuna Avignon cu 90.330 de locuitori
Website ON & OFF Avignon: https://festival-avignon.com/ şi https://www.festivaloffavignon.com/
Festivalul de Teatru din Avignon s-a născut în 1947, cu ocazia unei expoziții de pictură şi sculptură contemporană, organizată de criticul şi colecționarul Christian Zervos şi de poetul René Char în marea capelă a Palatului Papal. Cei doi îl invită pe regizorul Jean Vilar să îşi prezinte în acest spaţiu unul dintre spectacolele sale de succes. Acesta face însă o contrapropunere: trei piese care să formeze un mic repertoriu de noutate pentru Franța acelui moment. Astfel, a luat naştere prima ediţie a Festivalului, în septembrie 1947. Textele alese erau Richard II deShakespeare (piesă mai puţin cunoscută, pe atunci, francezilor) alături de contemporanele Tobie et Sara de Paul Claudel şi La Terrasse de midi de Maurice Clavel. Festivalul este astăzi cea mai importantă manifestație de teatru şi spectacol din lume, prin numărul de creații şi de spectatori reuniți în fiecare iulie.
Curtea de onoare a Palatului Papal (monument istoric şi patrimoniu UNESCO) este completată de alte 30 de spaţii de joc (majoritatea şi ele cu valoare patrimonială): şcoli, centre sportive, biserici, capele, mănăstiri, grădini, cariere de piatră etc.
În prezent, Festivalul oficial (IN) propune creații de excelență, cu rezonanță națională şi internațională. Evenimentul este gândit ca un laborator de cercetare, ce încearcă să clarifice viitorul societal prin prisma patrimoniului cultural şi teatral. Îşi asumă responsabilitatea față de mediul natural, promovând acțiuni eco-responsabile pentru reducerea amprentei de carbon, diminuarea deşeurilor şi colaborarea cu rețelele de transport în comun care îşi adaptează considerabil oferta în timpul festivalului. De asemenea, evenimentul susține educația şi spiritul civic, fiind puternic ancorat în comunitatea locală. În acelaşi spirit al comunităţii, acționează pentru şi în numele accesibilizării, integrării şi reprezentativității publicului şi artiştilor. Participă la crearea de parteneriate internaționale diverse şi la consolidarea ideii unei Europe culturale, inovative, solidare şi deschise. Surprinzător, succesul Festivalului a provocat, în 1966, naşterea unui festival paralel, neoficial (OFF).
Catalizator de creație spontană, secţiunea OFF propune reprezentații la scară mică, ale unor artişti emergenți şi independenți, jucate peste tot în oraş (cafenele, restaurante, terase, curți interioare private, parcuri, grădini). Tinerii performeri, regizori şi scenarişti deambulează pe străzile pietonale şi intră în contact direct cu trecătorii, discută şi îi invită să asiste la spectacolele venite în oraş. Locuitorii se simt parte integrantă a organizării; micile baruri şi resturante oferă spații pentru a găzdui spectacole de teatru în care îşi recunosc aspirațiile, valorile şi speranțele.
Nu este anodin faptul că cel mai mic oraş dintre cele prezentate în această documentare găzduieşte cel mai mare eveniment. Tot centrul Avignonului poate fi parcurs pe jos, toate evenimentele se concentrează pe o suprafață exterm de mică. Proximitatea devine generozitate şi factor determinant pentru succesul acestui eveniment de importanța majoră.
Din prisma istoriei, născut în anii ce au urmat sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial şi diversificat în anii precursori mişcărilor studenţeşti de emancipare din Franţa, Festivalul şi versiunea lui OFF, prin valorile pe care le poartă, par cu atât mai reprezentative şi mai valoroase azi, în contextul mutațiilor şi tensiunilor trăite în întreaga lume. Subiectele şi tematicile, abordate în spectacole sau în dezbateri la nivelul străzii şi al locuitorilor, se asamblează asemenea unor piese de puzzle, pentru a forma o impresionantă fotografie a actualității sociale.
Avignon devine, în fiecare an, un oraş-festival cu:
– 139 de teatre
– 1.724 de spectacole
– 1.347 de companii de teatru
– peste 12.400 de ridicări de cortină
– 300.000 de participanți
Zero filtru, zero elitism, zero teamă. Creativitatea, bunăvoința şi ospitalitatea sunt cuvintele cheie, iar teatrul redevine dialog.
Legendă fotografie: imagine reprezentativă și 1. Festivalul de Teatru din Avignon (IN și OFF) (foto provenceguide.co.uk)