„ZerodB” este un exerciţiu sociofonic de Ioana Păun, care supune, fragmentar, atenţiei publicului câteva experienţe-limită din viaţa unor personaje cu deficienţe de auz sau/şi vorbire.
ZerodB este un exerciţiu sociofonic de Ioana Păun, care supune, fragmentar, atenţiei publicului câteva experienţe-limită din viaţa unor personaje cu deficienţe de auz sau/şi vorbire. Este o pledoarie pentru toleranţă, etică, redefinirea handicapului, integrarea minorităţilor şi luptă împotriva discriminării, a abuzului de orice fel asupra celor lipsiţi de apărare, chiar împotriva transformării lor în obiecte de consum prin realizarea unor programe de divertisment, la limita circului.
Scenele pornesc de la detalii precum accesibilitatea fondurilor europene pentru sistemul universitar în cazul admiterii şi susţinerii în timpul studiului a surdomuţilor, deşi nu există niciun moment preocuparea adaptării programei universitare sau a modului de predare/examinare la cerinţele reale ale celor cu probleme. Nu sunt iertate nici aberaţiile administrative precum amplasarea sălilor de teorie sub sălile de sculptură unde se lucrează cu freza, sursă sigură de poluare fonică, cu foarte mulţi decibeli, imposibil de suportat în timpul unui examen la teoria muzicii.
“Zgomote/sunete/muzică” de Irina Ionescu („ZerodB”, un spectacol socio‑fonic de Ioana Păun – Teatrul Foarte Mic)
„ZerodB” este un exerciţiu sociofonic de Ioana Păun, care supune, fragmentar, atenţiei publicului câteva experienţe-limită din viaţa unor personaje cu deficienţe de auz sau/şi vorbire.
ZerodB este un exerciţiu sociofonic de Ioana Păun, care supune, fragmentar, atenţiei publicului câteva experienţe-limită din viaţa unor personaje cu deficienţe de auz sau/şi vorbire. Este o pledoarie pentru toleranţă, etică, redefinirea handicapului, integrarea minorităţilor şi luptă împotriva discriminării, a abuzului de orice fel asupra celor lipsiţi de apărare, chiar împotriva transformării lor în obiecte de consum prin realizarea unor programe de divertisment, la limita circului.
Scenele pornesc de la detalii precum accesibilitatea fondurilor europene pentru sistemul universitar în cazul admiterii şi susţinerii în timpul studiului a surdomuţilor, deşi nu există niciun moment preocuparea adaptării programei universitare sau a modului de predare/examinare la cerinţele reale ale celor cu probleme. Nu sunt iertate nici aberaţiile administrative precum amplasarea sălilor de teorie sub sălile de sculptură unde se lucrează cu freza, sursă sigură de poluare fonică, cu foarte mulţi decibeli, imposibil de suportat în timpul unui examen la teoria muzicii.
(…)