Timp de o săptămână, între 24 şi 27 ianuarie 2013, Teatrul „Apropo“ şi-a făcut oficial intrarea în peisajul cultural al Capitalei, printr-o ofertă de spectacole greu de refuzat, regizorul şi dramaturgul Radu Popescu deschizând porţile sălii tip studio din cartierul Vitan (pe cheiul Dâmboviţei, colţ cu strada Foişorului, la nr. 160) unei întregi generaţii de actori, regizori, scenografi şi coregrafi. Spaţiul funcţiona încă din vară, ca gazdă pentru unele dintre spectacolele selectate în cea de-a doua ediţie a Maratonului Teatrului Independent, iniţiat şi organizat de Asociaţia sa, „Teatrul.ro“. Şi în prezent repertoriul său permanent este alcătuit din montări de factură foarte diferită, de la Commedia dell’ Arte la dans sau teatru culinar, cele mai multe doar găzduite.
Timp de o săptămână, între 24 şi 27 ianuarie 2013, Teatrul „Apropo“ şi-a făcut oficial intrarea în peisajul cultural al Capitalei, printr-o ofertă de spectacole greu de refuzat, regizorul şi dramaturgul Radu Popescu deschizând porţile sălii tip studio din cartierul Vitan (pe cheiul Dâmboviţei, colţ cu strada Foişorului, la nr. 160) unei întregi generaţii de actori, regizori, scenografi şi coregrafi. Spaţiul funcţiona încă din vară, ca gazdă pentru unele dintre spectacolele selectate în cea de-a doua ediţie a Maratonului Teatrului Independent, iniţiat şi organizat de Asociaţia sa, „Teatrul.ro“. Şi în prezent repertoriul său permanent este alcătuit din montări de factură foarte diferită, de la Commedia dell’ Arte la dans sau teatru culinar, cele mai multe doar găzduite. Aşa cum i-a declarat Oanei Medrea la conferinţa de presă din 27 ianuarie, Radu Popescu are însă în vedere şi realizarea unor producţii proprii, precum spectacolul-concert cu Oxigen de Ivan Vîrîpaev sau Copilul rece (în regia Catincăi Drăgănescu), acesta din urmă făcând parte dintr-o proiectată trilogie Marius von Mayenburg, împreună cu Urâtul (spectacol anunţat, în regia sa) şi Chip de foc (al aceleiaşi Catinca Drăgănescu, titlu inclus deja în repertoriu). Trei direcţii vor fi promovate cu stăruinţă la Teatrul „Apropo“: textul contemporan – străin, dar şi românesc (aici s-ar încadra, pentru început, piesele scrise şi montate de Radu Popescu şi Catinca Drăgănescu); creaţia experimentală (spectacole de teatru-dans, teatru-instalaţie), spre care publicul trebuie orientat cu răbdare; piesa de teatru clasică, dar într-o formă concentrată, care să pună în valoare un conţinut care vorbeşte sensibilităţii noastre contemporane.
După cum vă veţi convinge citind cronicile semnate de Oana Medrea şi Irina Zlotea, Teatrul „Apropo“ are multe atuuri (un spaţiu propriu, repertoriul, entuziasmul şi talentul creatorilor), dar şi destule piedici de învins (acelaşi spaţiu, situat într-o zonă a oraşului cu totul lipsită de repere culturale şi cu atât mai puţin de teatre; cvasiabsenţa fondurilor accesibile tinerilor artişti independenţi, greu de surmontat doar prin bunăvoinţa partenerilor şi a sponsorilor). Şi, cu toate acestea, s-ar părea că ne aflăm într-o zodie favorabilă creatorilor care decid să-şi asume riscuri, fără să mai aştepte reglementările „sistemului“, în stagiunea curentă, puzderie de companii independente putând fi localizate pe harta teatrală a Bucureştiului. Îi vom însoţi şi noi cu atenţie critică, dorindu-le în acelaşi timp tenacitate şi noroc. (Redacţia)
„Din viaţă, direct în bucătărie” de Irina Zlotea („Chutney”, după Banana Yoshimoto)
„Tinereţea ca un manifest” de Oana Medrea („Asta-i tinereţea noastră”, după Kenneth Lonergan)
„Lights Out – dansul, la feminin” de Oana Medrea (”Lights Out”, spectacol conceput de Andreea C. Hristu şi Elena Anghel)
„După chipul şi asemănarea focului” de Oana Medrea („Chip de foc” de Marius von Mayenburg)
„Cu toate măştile pe chip” de Irina Zlotea („O Commedie”, un spectacol de Tudor Lucanu)
„Traseu de noapte” de Irina Zlotea („Night on Earth”, adaptare după Jim Jarmusch)
Un nou teatru independent în Bucureşti – Teatrul „Apropo“, cronici de Oana Medrea și Irina Zlotea
Timp de o săptămână, între 24 şi 27 ianuarie 2013, Teatrul „Apropo“ şi-a făcut oficial intrarea în peisajul cultural al Capitalei, printr-o ofertă de spectacole greu de refuzat, regizorul şi dramaturgul Radu Popescu deschizând porţile sălii tip studio din cartierul Vitan (pe cheiul Dâmboviţei, colţ cu strada Foişorului, la nr. 160) unei întregi generaţii de actori, regizori, scenografi şi coregrafi. Spaţiul funcţiona încă din vară, ca gazdă pentru unele dintre spectacolele selectate în cea de-a doua ediţie a Maratonului Teatrului Independent, iniţiat şi organizat de Asociaţia sa, „Teatrul.ro“. Şi în prezent repertoriul său permanent este alcătuit din montări de factură foarte diferită, de la Commedia dell’ Arte la dans sau teatru culinar, cele mai multe doar găzduite.
Timp de o
săptămână, între 24 şi 27 ianuarie 2013, Teatrul „Apropo“ şi-a făcut oficial
intrarea în peisajul cultural al Capitalei, printr-o ofertă de spectacole greu
de refuzat, regizorul şi dramaturgul Radu Popescu deschizând porţile sălii tip studio din cartierul Vitan (pe cheiul Dâmboviţei, colţ cu strada Foişorului, la
nr. 160) unei întregi generaţii de actori, regizori, scenografi şi coregrafi.
Spaţiul funcţiona încă din vară, ca gazdă pentru unele dintre spectacolele
selectate în cea de-a doua ediţie a Maratonului Teatrului Independent, iniţiat
şi organizat de Asociaţia sa, „Teatrul.ro“. Şi în prezent repertoriul său
permanent este alcătuit din montări de factură foarte diferită, de la Commedia
dell’ Arte la dans sau teatru culinar, cele mai multe doar găzduite. Aşa cum i-a
declarat Oanei Medrea la conferinţa de presă din 27 ianuarie, Radu Popescu are însă
în vedere şi realizarea unor producţii proprii, precum spectacolul-concert cu Oxigen de Ivan
Vîrîpaev sau Copilul rece (în regia Catincăi Drăgănescu), acesta din urmă
făcând parte dintr-o proiectată trilogie Marius von Mayenburg, împreună cu Urâtul (spectacol
anunţat, în regia sa) şi Chip de foc (al aceleiaşi Catinca Drăgănescu, titlu inclus
deja în repertoriu). Trei direcţii vor fi promovate cu stăruinţă la Teatrul „Apropo“:
textul contemporan – străin, dar şi românesc (aici s-ar încadra, pentru
început, piesele scrise şi montate de Radu Popescu şi Catinca Drăgănescu);
creaţia experimentală (spectacole de teatru-dans, teatru-instalaţie), spre care
publicul trebuie orientat cu răbdare; piesa de teatru clasică, dar într-o formă
concentrată, care să pună în valoare un conţinut care vorbeşte sensibilităţii
noastre contemporane.
După cum vă
veţi convinge citind cronicile semnate de Oana Medrea şi Irina Zlotea, Teatrul
„Apropo“ are multe atuuri (un spaţiu propriu, repertoriul, entuziasmul şi
talentul creatorilor), dar şi destule piedici de învins (acelaşi spaţiu, situat
într-o zonă a oraşului cu totul lipsită de repere culturale şi cu atât mai
puţin de teatre; cvasiabsenţa fondurilor accesibile tinerilor artişti
independenţi, greu de surmontat doar prin bunăvoinţa partenerilor şi a
sponsorilor). Şi, cu toate acestea, s-ar părea că ne aflăm într-o zodie favorabilă
creatorilor care decid să-şi asume riscuri, fără să mai aştepte reglementările
„sistemului“, în stagiunea curentă, puzderie de companii independente putând fi
localizate pe harta teatrală a Bucureştiului. Îi vom însoţi şi noi cu atenţie
critică, dorindu-le în acelaşi timp tenacitate şi noroc. (Redacţia)
„Din
viaţă, direct în bucătărie” de Irina Zlotea („Chutney”,
după Banana Yoshimoto)
„Tinereţea
ca un manifest” de Oana Medrea („Asta-i tinereţea noastră”, după
Kenneth Lonergan)
„Lights
Out – dansul, la feminin” de Oana Medrea (”Lights Out”,
spectacol conceput de Andreea C. Hristu şi Elena Anghel)
„După
chipul şi asemănarea focului” de Oana Medrea („Chip de
foc” de Marius von Mayenburg)
„Cu
toate măştile pe chip” de Irina Zlotea („O Commedie”, un
spectacol de Tudor Lucanu)
„Traseu
de noapte” de Irina Zlotea („Night on Earth”, adaptare
după Jim Jarmusch)