Un capitol de istorie teatrală, rememorat de Emil Boroghină
La puţin timp după evenimentele din decembrie 1989, reputatul regizor Frank Dunlop, autor, printre altele, al unei memorabile înscenări cu Scapino, director de aproape 10 ani, la acea vreme, al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, după o întâlnire la Londra cu Ion Caramitru, se decide să viziteze România, al cărei teatru i se arăta interesant.
Un capitol de istorie teatrală, rememorat de Emil Boroghină
La puţin timp după evenimentele din decembrie 1989, reputatul regizor Frank Dunlop, autor, printre altele, al unei memorabile înscenări cu Scapino, director de aproape 10 ani, la acea vreme, al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, după o întâlnire la Londra cu Ion Caramitru, se decide să viziteze România, al cărei teatru i se arăta interesant.
Cu prilejul acestei vizite-fulger vizionează câteva spectacole ale creatorilor români, printre care Trilogia antică a lui Andrei Şerban, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Merlin în regia Cătălinei Buzoianu, de la Teatrul „Bulandra“, dar şi Ubu Rex cu scene din Macbeth, recentul spectacol realizat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional din Craiova.
Înainte de plecarea spre Craiova, Frank Dunlop, aflând că drumul va fi parcurs în peste trei ore, ar vrea să renunţe. Dan Vasiliu, consilier al Direcţiei Teatrelor din Ministerul Culturii, care l-a însoţit pe tot timpul şederii sale în România, i-a înmânat o scrisoare din partea directorului Naţionalului craiovean. Reacţia lui Frank Dunlop este promptă: „În faţa unei asemenea scrisori şi invitaţii nu pot să nu fac acest drum!“.
Deşi obosit de călătorie, Frank Dunlop a urmărit cu mare interes reprezentaţia.
La final, a dorit să-i întâlnească pe Silviu Purcărete şi pe actorii din spectacol, făcând următoarea mărturisire: „Aţi jucat extraordinar! Mi s-a spus că spectacolul este foarte bun. După părerea mea, Ubu Rex… al Naţionalului dumneavoastră este un spectacol de nivel internaţional. Niciun moment mintea nu mi-a zburat mai departe decât la reprezentaţia voastră… Vă felicit!“
Un jurnalist craiovean reuşea atunci să-i smulgă un interviu, din care selectăm:
„– Înainte de a veni în România (în Craiova) ce ştiaţi despre teatrul românesc?
– Cunoşteam destul de multe amănunte. Dar, ca persoană particulară, n-am avut niciodată timp şi bani pentru o deplasare în România în vederea vizionării de spectacole teatrale. Iar când am fost numit director al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, nu prea am fost atras de forma de guvernământ din ţara dumneavoastră. Din acest motiv, mi-am întârziat sosirea în România.
Dar a venit Revoluţia… Am descoperit un mare prieten în România: Ion Caramitru. Atunci m-am decis: trebuie să merg în România. Aşa că…am venit imediat.
La Londra, în urmă cu două săptămâni, Ion Caramitru mi-a voprbit despre spectacolul Teatrului Naţional din Craiova cu UBU REX. Mi-a spus că, în afară de Bucureşti, la Craiova este un colectiv teatral minunat « Du-te să vezi acel spectacol deosebit. Neapărat!», mi-a recomandat el acest UBU REX.
– Afirmaţiile făcute la cabinele actorilor au entuziasmat şi creat o reală plăcere…
– Sunt expresia plăcerii mele personale.
– Prin ce consideraţi că UBU REX al Naţionalului din Craiova este un spectacol de nivel internaţional? Deci poate fi dus pe o scenă din Europa şi… mai departe?!
– Din două motive. Primul: lumea ştie piesa (textul). Doi: piesa este realizată superb, cu idei regizorale minunate şi cu un mod excelent de a interpreta…, deci o actorie energetică, foarte clar şi cu inteligenţă exprimată. Este extraordinar de bine realizat şi vizual acest spectacol! De asemenea, poţi avea un clar sentiment al istoriei care se întâmplă acum. Lumea înţelege exact.
– Dacă un critic teatral (dar nu din România) v-ar solicita să scrieţi despre trupa Teatrului Naţional din Craiova, ce-aţi scrie?
Cred că nu contează ce scrie un critic. Ceea ce este aici este foarte bun. Şi dacă lumea consideră că este foarte bun spectacolul, înseamnă că aşa este!“ (Ion Jianu, în „Cuvântul Libertăţii“, 30 martie 1991).
În lucrarea sa „Ubu Rex cu scene din Macbeth, un spectacol de Silviu Purcărete – monografia unui eveniment teatral”, regretatul teatrolog şi secretar literar al Teatrului Naţional din Craiova Patrel Berceanu, scria: „Aş ţine să menţionez câteva lucruri asupra genezei şi a recepţiei publice a lui UBU REX… Aş evoca, în primul rând, atmosfera în care a început producţia acestui spectacol, în toamna anului 1990. Este curios dar nu şi inexplicabil, faptul că Silviu Purcărete, un regizor totuşi cu o bună carte de vizită, a ales Craiova în locul Capitalei…
Devoţiunea actorilor şi conducerii Naţionalului craiovean în jurul proiectului lui Silviu Purcărete s-au dovedit exemplare şi acest fapt trebuie amintit, deoarece el reprezintă o condiţie esenţială în elaborarea unui spectacol, nedevenind încă o normă, ci o excepţie, în tumultoasa viaţă teatrală românească.
UBU REX… este fără îndoială un spectacol de Silviu Purcărete…
Prin anvergura montării – text, număr de interpreţi, dispozitiv scenografic – şi prin pariul ideatic provocator, UBU REX se va dovedi un proiect câştigător”.
Vorbind despre participarea Teatrului Naţional din Craiova la Festivalul Internaţional de la Edinburgh din anul 1991, tot Patrel Berceanu menţiona: „Festivalul e unul singur, dar trupele beneficiază de două tratamente organizatorice diferite. În prima secţiune sunt incluse trupele invitate cu care s-a încheiat un contract. Acestea, în număr de câteva zeci (companii de teatru, balet, orchestre), beneficiază de plata călătoriei, cazare, diurnă. Secţiunea Main s-ar putea traduce prin: principal, afirmat, consacrat. În această categorie a fost inclusă şi trupa Teatrului Naţional din Craiova, al cărui spectacol UBU REX CU SCENE DIN MACBETH, a fost vizionat şi prompt achiziţionat chiar de Frank Dunlop (directorul Festivalului) într-o vizită fulger la Craiova, la începutul acestui an.
Românul Silviu Purcărete venea cu un colaj Jarry–Shakespeare, ceea ce conferea propunerii sale spectaculare, din start, o notă de straniu politic şi modern. În realitate mai mult decât atât. Spectacolul românesc al lui Silviu Purcărete s-a dovedit a fi arma secretă a lui Frank Dunlop. Construită în trepte, reprezentaţia a asaltat cu mare succes mintea, inima, imaginaţia spectatorilor, orice s-ar spune, avizaţi. La fiecare spectacol s-a ovaţionat îndelung. Extrem de importantă pentru cariera spectacolului s-a dovedit reacţia ziarelor. În dimineaţa primului spectacol coperta suplimentului dedicat Festivalului (24 pagini) din The Scotsman publică în color chipurile lui Tudor Gheorghe şi Leni Pinţea (cuplul scoţian Macbeth), pentru ca după aceea să apară la loc de cinste fotografiile cuplului Ubu, cu Valer Dellakeza şi Ilie Gheorghe, ale regizorului şi ale membrilor trupei.
Primele reacţii au fost, fireşte, cele ale cotidienelor scoţiene… Au urmat tunurile grele ale marilor cotidiene britanice.
În săptămâna următoare sosirii noastre în ţară, două telefax-uri de la Edinburgh au covârşit sub alţi lauri spectacolul craiovean: a primit PREMIUL CRITICII la Secţiunea Teatru, iar Fundaţia Hamada a dăruit un PREMIU DE EXCELENŢĂ (şi în bani), pentru măiestrie excepţională.
Teatrul craiovean şi Silviu Purcărete sunt astfel primele persoane artistice din România care sunt premiate la Edinburgh (deşi cam sportivă, formula actorului Dellakeza îşi are adevărul ei: «un campion mondial al artei spectacolului)“.
În Cuvânt înainte al monografiei mai sus menţionate, autorul ei scria: „PREMIUL CRITICII de la Edinburgh, bazat pe rezultatele votării unice a sute de ziarişti din Marea Britanie şi din întreaga lume acreditaţi oficial la Festival, a focalizat atenţia mass-media britanice şi internaţională (vom găsi ecouri ale lui în presa germană, italiană, etc.) şi, foarte important, a lansat pe regizor şi Teatrul Naţional din Craiova pe orbita unui circuit mondial. În preziua plecării din capitala Scoţiei, semnasem deja contractul de participare la Festivalul de la Braunschweig, care se va desfăşura peste câteva luni.
Flerul lui Frank Dunlop, selecţionerul şi directorul Festivalului de la Edinburgh, cel care a venit la Craiova, a văzut, plăcut, invitat trupa craioveană ubuescă în Scoţia, s-a dovedit infailibil.
Acest moment, Edinburgh ’91, va fi locul unde s-a scris prima pagină a unui capitol strălucitor pentru un regizor şi o trupă românească. Acum, spectacolul UBU REX… şi evenimentele care l-au însoţit sunt deja istorie“.
Spicuiri din presa britanică
„Sărbătorind simultan restaurarea naţiunii române şi renaşterea după 20 de ani de somnolenţă a Teatrului Empire, această producţie zgomotoasă şi anarhică a Teatrului Naţional Craiova a fost un triumf exuberant seara trecută.
Distribuţia numeroasă şi plină de energie s-a revărsat pe fiecare coridor şi pasaj de trecere ale teatrului, continuând să-şi facă apariţia în foaier şi în holuri în timpul pauzei, într-un spectacol care nu a avut niciun moment de respiro. În final a fost salutat cu ovaţii emoţionante şi steagurile româneşti au fost fluturate în public.
O seară memorabilă!“.
(John Linklater, în ,Glasgow Herald, 17 august 1991)
,,O lovitură militară este urmată de o scufundare în tiranie. Împreună cu ştirile despre Uniunea Sovietică, subiectul de bază al piesei «Ubu Roi (scrisă de Alfred Jarry în 1896), piatră de hotar avangardistă, capătă dintr-o dată o actualitate cumplită. Deşi spectacolul lui Silviu Purcărete Ubu Rex cu scene din Macbeth, pe care Teatrul Naţional Craiova din România l-a adus la Empire Theatre din Edinburg nu poate să prevadă evenimentele curente, el făureşte legături puternice între Jarry, Shakespeare şi rapacitatea brutală a regimului Ceauşescu.
Acest spectacol spune mult despre maturitatea teatrului românesc care poate lua peste picior răul recent îndurat. Măiestria lui Purcărete este de fi legat trei lumi diferite, sugerând că urâţenia morală şi un egoism în ascensiune formează o rădăcină’ pătrată a tiraniei. Aşa se face că o seară magnifică şi îndrăzneaţă a devenit în lumina ştirilor la zi despre puciul de la Moscova, de o profeţie care-ţi dă fiori“.
(Michael Billington, în The Gardian, 20 august 1991)
,,Regie de o energie şi o inventivitate strălucitoare. Toate ideile au aceeaşi simplitate uluitoare. Cuplul corpolent este splendid interpretat aici de Valer Dellakeza şi Ilie Gheorghe“.
(Paul Taylor, în ,The Independent, 21 august 1991)
,,Ubu Rex este unul dintre marile succese ale Festivalului de la Edinburgh“.
(Tom Morris, în The Independent, 21 august 1991)
,,Regizorul şi-a numit piesa o catedrală a urâtului, dar acest lucru sună deprimant, în timp ce scena e, în acelaşi timp, un tur de forţă comic. Acest spectacol în româneşte atinge exact toate notele corespunzătoare.
Ubu în excelenta interpretare al lui Ilie Gheorghe, e îmbrăcat aşa încât să arate ca şi cum ar fi înghiţit un bec gigantic, atât de gras, încât abia poate să meargă.
Soţia lui – interpretată strălucitor de un actor bărbat de 50 de ani, Valer Dellakeza, îmbrăcată într-o rochie de bal roşu-carmin şi o perucă absurdă – este complicele comic perfect în ambiţia lor de a-l da jos pe regele Poloniei pentru a-şi însuşi coroana.
Punerea în scenă are combinaţia est-europeană între asprime vizuală şi simţ înalt al invenţiei teatrale…Nu mai este nevoie să se rostească parabola ce există între istoria recentă a României şi spectacolul lui Silviu Purcărete: splendid, curajos şi măreţ“.
(Robert Gore-Langton, în ,The Daily Telegraph, 21august 1991)
,,Ubu Rex pigmentat cu scene din Macbeth este unul dintre evenimentele cele mai importante ale acestui an teatral. Piesa lui Jarry, ca şi multe altele, o parodie a lui Macbeth, este o capodoperă care a fost mereu interzisă în Europa de Est-stalinistă, şi realizarea lui Silviu Purcărete contrapunctează povestea lui Ubu cu sinistre scene, semiparodice shakespeareene.
Rezultatul este un cabaret in infern.
Purcărete şi echipa de actori joacă strălucit momentele de groază şi pe acelea de umor negru. Măcelul nobilimii are loc în spatele unui paravan alb, împroşcat cu sângele victimelor care silabisesc numele lui Ubu. Sfârşitul este înspăimântător şi grotesc, iar atmosfera încărcată de o bucurie răutăcioasă: aceşti oameni s-au hrănit cu murdărie şi gustul lor e oribil”.
(John Peter,
în ,The Sunday Times, 23 august 1991)
Acestea sunt numai câteva dintre comentariile care au apărut în ziarele din Marea Britanie, în urma participării Teatrului Naţionalul din Craiova la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, din 1991.
La mai puţin de trei luni după marele succes de la Festivalul Internaţional Edinburgh, Ubu Rex cu scene din Macbeth este invitat la Festivalul ,,Theaterformen 91“ de la Braunschweig, prezidat de cunoscutul regizor german Peter Stein, pentru ca apoi să-şi urmeze orbita planetară, fiind jucat la câteva dintre cele mai mari şi importante manifestări ale lumii, la Festivalul Israel de la Ierusalem, Festivalul de Teatru de la Parma, Holland Festival de la Amsterdam, Theater del Welt ’93 de la München, Festivalul de Teatru de la Istanbul, Festivalul de la Milano, Festivalul de la Avignon, Festivalul BITEF de la Belgrad, şi în numeroase turnee, printre care cele de la Limoges şi Bruxelles, unde Teatrul Naţional din Craiova, la invitaţia Teatrului Naţional al Comunităţii Franceze, a prezentat Ubu Rex cu scene din Macbeth şi Titus Andronicus în ciclul ,,Mari teatre ale Europei”, ciclu în care mai fuseseră invitate Royal Shakespeare Company, Teatrul Naţional din Londra, Comedia Franceză, Picollo Teatro din Milano şi Malâi Teatr din Sankt-Petersburg.
Silviu Purcărete a realizat după Decembrie’89 pe scena craiovează, timp de aproape un deceniu, marile sale spectacole Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele şi Orestia, cu care colectivul craiovean a traversat de la un capăt la altul globul pământesc.
Nu ştim însă dacă acest „miracol“, toată această minune, când Naţionalul craiovean a jucat la marile festivaluri ale lumii de pe toate continentele, s-ar fi produs, dacă nu ar fi existat în anul 1991 prima participare românească în secţiunea oficială a Festivalului Internaţional de la Edinburgh, participare care a adus Teatrului Naţional din Craiova şi regizorului Silviu Purcărete cele mai mari două distincţii obţinute până în prezent, peste hotare, de teatrul românesc.
Emil BOROGHINĂ
Directorul Festivalului Internaţional Shakespeare
Preşedintele Fundaţiei „William Shakespeare”
Fotografii si documente oferite de dl Emil Boroghina
„Ubu Rex cu scene din Macbeth“, în regia lui Silviu Purcărete şi Teatrul Naţional din Craiova la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, 1991
Un capitol de istorie teatrală, rememorat de Emil Boroghină
La puţin timp după evenimentele din decembrie 1989, reputatul regizor Frank Dunlop, autor, printre altele, al unei memorabile înscenări cu Scapino, director de aproape 10 ani, la acea vreme, al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, după o întâlnire la Londra cu Ion Caramitru, se decide să viziteze România, al cărei teatru i se arăta interesant.
Un capitol de istorie teatrală, rememorat de Emil Boroghină
La puţin timp după evenimentele din decembrie 1989, reputatul regizor Frank Dunlop, autor, printre altele, al unei memorabile înscenări cu Scapino, director de aproape 10 ani, la acea vreme, al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, după o întâlnire la Londra cu Ion Caramitru, se decide să viziteze România, al cărei teatru i se arăta interesant.
Cu prilejul acestei vizite-fulger vizionează câteva spectacole ale creatorilor români, printre care Trilogia antică a lui Andrei Şerban, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Merlin în regia Cătălinei Buzoianu, de la Teatrul „Bulandra“, dar şi Ubu Rex cu scene din Macbeth, recentul spectacol realizat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional din Craiova.
Înainte de plecarea spre Craiova, Frank Dunlop, aflând că drumul va fi parcurs în peste trei ore, ar vrea să renunţe. Dan Vasiliu, consilier al Direcţiei Teatrelor din Ministerul Culturii, care l-a însoţit pe tot timpul şederii sale în România, i-a înmânat o scrisoare din partea directorului Naţionalului craiovean. Reacţia lui Frank Dunlop este promptă: „În faţa unei asemenea scrisori şi invitaţii nu pot să nu fac acest drum!“.
Deşi obosit de călătorie, Frank Dunlop a urmărit cu mare interes reprezentaţia.
La final, a dorit să-i întâlnească pe Silviu Purcărete şi pe actorii din spectacol, făcând următoarea mărturisire: „Aţi jucat extraordinar! Mi s-a spus că spectacolul este foarte bun. După părerea mea, Ubu Rex… al Naţionalului dumneavoastră este un spectacol de nivel internaţional. Niciun moment mintea nu mi-a zburat mai departe decât la reprezentaţia voastră… Vă felicit!“
Un jurnalist craiovean reuşea atunci să-i smulgă un interviu, din care selectăm:
„– Înainte de a veni în România (în Craiova) ce ştiaţi despre teatrul românesc?
– Cunoşteam destul de multe amănunte. Dar, ca persoană particulară, n-am avut niciodată timp şi bani pentru o deplasare în România în vederea vizionării de spectacole teatrale. Iar când am fost numit director al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, nu prea am fost atras de forma de guvernământ din ţara dumneavoastră. Din acest motiv, mi-am întârziat sosirea în România.
Dar a venit Revoluţia… Am descoperit un mare prieten în România: Ion Caramitru. Atunci m-am decis: trebuie să merg în România. Aşa că…am venit imediat.
La Londra, în urmă cu două săptămâni, Ion Caramitru mi-a voprbit despre spectacolul Teatrului Naţional din Craiova cu UBU REX. Mi-a spus că, în afară de Bucureşti, la Craiova este un colectiv teatral minunat « Du-te să vezi acel spectacol deosebit. Neapărat!», mi-a recomandat el acest UBU REX.
– Afirmaţiile făcute la cabinele actorilor au entuziasmat şi creat o reală plăcere…
– Sunt expresia plăcerii mele personale.
– Prin ce consideraţi că UBU REX al Naţionalului din Craiova este un spectacol de nivel internaţional? Deci poate fi dus pe o scenă din Europa şi… mai departe?!
– Din două motive. Primul: lumea ştie piesa (textul). Doi: piesa este realizată superb, cu idei regizorale minunate şi cu un mod excelent de a interpreta…, deci o actorie energetică, foarte clar şi cu inteligenţă exprimată. Este extraordinar de bine realizat şi vizual acest spectacol! De asemenea, poţi avea un clar sentiment al istoriei care se întâmplă acum. Lumea înţelege exact.
– Dacă un critic teatral (dar nu din România) v-ar solicita să scrieţi despre trupa Teatrului Naţional din Craiova, ce-aţi scrie?
Cred că nu contează ce scrie un critic. Ceea ce este aici este foarte bun. Şi dacă lumea consideră că este foarte bun spectacolul, înseamnă că aşa este!“ (Ion Jianu, în „Cuvântul Libertăţii“, 30 martie 1991).
În lucrarea sa „Ubu Rex cu scene din Macbeth, un spectacol de Silviu Purcărete – monografia unui eveniment teatral”, regretatul teatrolog şi secretar literar al Teatrului Naţional din Craiova Patrel Berceanu, scria: „Aş ţine să menţionez câteva lucruri asupra genezei şi a recepţiei publice a lui UBU REX… Aş evoca, în primul rând, atmosfera în care a început producţia acestui spectacol, în toamna anului 1990. Este curios dar nu şi inexplicabil, faptul că Silviu Purcărete, un regizor totuşi cu o bună carte de vizită, a ales Craiova în locul Capitalei…
Devoţiunea actorilor şi conducerii Naţionalului craiovean în jurul proiectului lui Silviu Purcărete s-au dovedit exemplare şi acest fapt trebuie amintit, deoarece el reprezintă o condiţie esenţială în elaborarea unui spectacol, nedevenind încă o normă, ci o excepţie, în tumultoasa viaţă teatrală românească.
UBU REX… este fără îndoială un spectacol de Silviu Purcărete…
Prin anvergura montării – text, număr de interpreţi, dispozitiv scenografic – şi prin pariul ideatic provocator, UBU REX se va dovedi un proiect câştigător”.
Vorbind despre participarea Teatrului Naţional din Craiova la Festivalul Internaţional de la Edinburgh din anul 1991, tot Patrel Berceanu menţiona: „Festivalul e unul singur, dar trupele beneficiază de două tratamente organizatorice diferite. În prima secţiune sunt incluse trupele invitate cu care s-a încheiat un contract. Acestea, în număr de câteva zeci (companii de teatru, balet, orchestre), beneficiază de plata călătoriei, cazare, diurnă. Secţiunea Main s-ar putea traduce prin: principal, afirmat, consacrat. În această categorie a fost inclusă şi trupa Teatrului Naţional din Craiova, al cărui spectacol UBU REX CU SCENE DIN MACBETH, a fost vizionat şi prompt achiziţionat chiar de Frank Dunlop (directorul Festivalului) într-o vizită fulger la Craiova, la începutul acestui an.
Românul Silviu Purcărete venea cu un colaj Jarry–Shakespeare, ceea ce conferea propunerii sale spectaculare, din start, o notă de straniu politic şi modern. În realitate mai mult decât atât. Spectacolul românesc al lui Silviu Purcărete s-a dovedit a fi arma secretă a lui Frank Dunlop. Construită în trepte, reprezentaţia a asaltat cu mare succes mintea, inima, imaginaţia spectatorilor, orice s-ar spune, avizaţi. La fiecare spectacol s-a ovaţionat îndelung. Extrem de importantă pentru cariera spectacolului s-a dovedit reacţia ziarelor. În dimineaţa primului spectacol coperta suplimentului dedicat Festivalului (24 pagini) din The Scotsman publică în color chipurile lui Tudor Gheorghe şi Leni Pinţea (cuplul scoţian Macbeth), pentru ca după aceea să apară la loc de cinste fotografiile cuplului Ubu, cu Valer Dellakeza şi Ilie Gheorghe, ale regizorului şi ale membrilor trupei.
Primele reacţii au fost, fireşte, cele ale cotidienelor scoţiene… Au urmat tunurile grele ale marilor cotidiene britanice.
În săptămâna următoare sosirii noastre în ţară, două telefax-uri de la Edinburgh au covârşit sub alţi lauri spectacolul craiovean: a primit PREMIUL CRITICII la Secţiunea Teatru, iar Fundaţia Hamada a dăruit un PREMIU DE EXCELENŢĂ (şi în bani), pentru măiestrie excepţională.
Teatrul craiovean şi Silviu Purcărete sunt astfel primele persoane artistice din România care sunt premiate la Edinburgh (deşi cam sportivă, formula actorului Dellakeza îşi are adevărul ei: «un campion mondial al artei spectacolului)“.
În Cuvânt înainte al monografiei mai sus menţionate, autorul ei scria: „PREMIUL CRITICII de la Edinburgh, bazat pe rezultatele votării unice a sute de ziarişti din Marea Britanie şi din întreaga lume acreditaţi oficial la Festival, a focalizat atenţia mass-media britanice şi internaţională (vom găsi ecouri ale lui în presa germană, italiană, etc.) şi, foarte important, a lansat pe regizor şi Teatrul Naţional din Craiova pe orbita unui circuit mondial. În preziua plecării din capitala Scoţiei, semnasem deja contractul de participare la Festivalul de la Braunschweig, care se va desfăşura peste câteva luni.
Flerul lui Frank Dunlop, selecţionerul şi directorul Festivalului de la Edinburgh, cel care a venit la Craiova, a văzut, plăcut, invitat trupa craioveană ubuescă în Scoţia, s-a dovedit infailibil.
Acest moment, Edinburgh ’91, va fi locul unde s-a scris prima pagină a unui capitol strălucitor pentru un regizor şi o trupă românească. Acum, spectacolul UBU REX… şi evenimentele care l-au însoţit sunt deja istorie“.
Spicuiri din presa britanică
„Sărbătorind simultan restaurarea naţiunii române şi renaşterea după 20 de ani de somnolenţă a Teatrului Empire, această producţie zgomotoasă şi anarhică a Teatrului Naţional Craiova a fost un triumf exuberant seara trecută.
Distribuţia numeroasă şi plină de energie s-a revărsat pe fiecare coridor şi pasaj de trecere ale teatrului, continuând să-şi facă apariţia în foaier şi în holuri în timpul pauzei, într-un spectacol care nu a avut niciun moment de respiro. În final a fost salutat cu ovaţii emoţionante şi steagurile româneşti au fost fluturate în public.
O seară memorabilă!“.
(John Linklater, în ,Glasgow Herald, 17 august 1991)
,,O lovitură militară este urmată de o scufundare în tiranie. Împreună cu ştirile despre Uniunea Sovietică, subiectul de bază al piesei «Ubu Roi (scrisă de Alfred Jarry în 1896), piatră de hotar avangardistă, capătă dintr-o dată o actualitate cumplită. Deşi spectacolul lui Silviu Purcărete Ubu Rex cu scene din Macbeth, pe care Teatrul Naţional Craiova din România l-a adus la Empire Theatre din Edinburg nu poate să prevadă evenimentele curente, el făureşte legături puternice între Jarry, Shakespeare şi rapacitatea brutală a regimului Ceauşescu.
Acest spectacol spune mult despre maturitatea teatrului românesc care poate lua peste picior răul recent îndurat. Măiestria lui Purcărete este de fi legat trei lumi diferite, sugerând că urâţenia morală şi un egoism în ascensiune formează o rădăcină’ pătrată a tiraniei. Aşa se face că o seară magnifică şi îndrăzneaţă a devenit în lumina ştirilor la zi despre puciul de la Moscova, de o profeţie care-ţi dă fiori“.
(Michael Billington, în The Gardian, 20 august 1991)
,,Regie de o energie şi o inventivitate strălucitoare. Toate ideile au aceeaşi simplitate uluitoare. Cuplul corpolent este splendid interpretat aici de Valer Dellakeza şi Ilie Gheorghe“.
(Paul Taylor, în ,The Independent, 21 august 1991)
,,Ubu Rex este unul dintre marile succese ale Festivalului de la Edinburgh“.
(Tom Morris, în The Independent, 21 august 1991)
,,Regizorul şi-a numit piesa o catedrală a urâtului, dar acest lucru sună deprimant, în timp ce scena e, în acelaşi timp, un tur de forţă comic. Acest spectacol în româneşte atinge exact toate notele corespunzătoare.
Ubu în excelenta interpretare al lui Ilie Gheorghe, e îmbrăcat aşa încât să arate ca şi cum ar fi înghiţit un bec gigantic, atât de gras, încât abia poate să meargă.
Soţia lui – interpretată strălucitor de un actor bărbat de 50 de ani, Valer Dellakeza, îmbrăcată într-o rochie de bal roşu-carmin şi o perucă absurdă – este complicele comic perfect în ambiţia lor de a-l da jos pe regele Poloniei pentru a-şi însuşi coroana.
Punerea în scenă are combinaţia est-europeană între asprime vizuală şi simţ înalt al invenţiei teatrale…Nu mai este nevoie să se rostească parabola ce există între istoria recentă a României şi spectacolul lui Silviu Purcărete: splendid, curajos şi măreţ“.
(Robert Gore-Langton, în ,The Daily Telegraph, 21august 1991)
,,Ubu Rex pigmentat cu scene din Macbeth este unul dintre evenimentele cele mai importante ale acestui an teatral. Piesa lui Jarry, ca şi multe altele, o parodie a lui Macbeth, este o capodoperă care a fost mereu interzisă în Europa de Est-stalinistă, şi realizarea lui Silviu Purcărete contrapunctează povestea lui Ubu cu sinistre scene, semiparodice shakespeareene.
Rezultatul este un cabaret in infern.
Purcărete şi echipa de actori joacă strălucit momentele de groază şi pe acelea de umor negru. Măcelul nobilimii are loc în spatele unui paravan alb, împroşcat cu sângele victimelor care silabisesc numele lui Ubu. Sfârşitul este înspăimântător şi grotesc, iar atmosfera încărcată de o bucurie răutăcioasă: aceşti oameni s-au hrănit cu murdărie şi gustul lor e oribil”.
(John Peter,
în ,The Sunday Times, 23 august 1991)
Acestea sunt numai câteva dintre comentariile care au apărut în ziarele din Marea Britanie, în urma participării Teatrului Naţionalul din Craiova la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, din 1991.
La mai puţin de trei luni după marele succes de la Festivalul Internaţional Edinburgh, Ubu Rex cu scene din Macbeth este invitat la Festivalul ,,Theaterformen 91“ de la Braunschweig, prezidat de cunoscutul regizor german Peter Stein, pentru ca apoi să-şi urmeze orbita planetară, fiind jucat la câteva dintre cele mai mari şi importante manifestări ale lumii, la Festivalul Israel de la Ierusalem, Festivalul de Teatru de la Parma, Holland Festival de la Amsterdam, Theater del Welt ’93 de la München, Festivalul de Teatru de la Istanbul, Festivalul de la Milano, Festivalul de la Avignon, Festivalul BITEF de la Belgrad, şi în numeroase turnee, printre care cele de la Limoges şi Bruxelles, unde Teatrul Naţional din Craiova, la invitaţia Teatrului Naţional al Comunităţii Franceze, a prezentat Ubu Rex cu scene din Macbeth şi Titus Andronicus în ciclul ,,Mari teatre ale Europei”, ciclu în care mai fuseseră invitate Royal Shakespeare Company, Teatrul Naţional din Londra, Comedia Franceză, Picollo Teatro din Milano şi Malâi Teatr din Sankt-Petersburg.
Silviu Purcărete a realizat după Decembrie’89 pe scena craiovează, timp de aproape un deceniu, marile sale spectacole Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele şi Orestia, cu care colectivul craiovean a traversat de la un capăt la altul globul pământesc.
Nu ştim însă dacă acest „miracol“, toată această minune, când Naţionalul craiovean a jucat la marile festivaluri ale lumii de pe toate continentele, s-ar fi produs, dacă nu ar fi existat în anul 1991 prima participare românească în secţiunea oficială a Festivalului Internaţional de la Edinburgh, participare care a adus Teatrului Naţional din Craiova şi regizorului Silviu Purcărete cele mai mari două distincţii obţinute până în prezent, peste hotare, de teatrul românesc.
Emil BOROGHINĂ
Directorul Festivalului Internaţional Shakespeare
Preşedintele Fundaţiei „William Shakespeare”
Fotografii si documente oferite de dl Emil Boroghina