press Enter to searchShowing all results:Niciun produs găsit.
“Peştii cu lămâie din acvariul‑televizor” de Mircea Sorin Rusu (“Aniversarea” de Jeroen van den Berg – Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Liviu Rebreanu“)
„Blowing” de Jeroen van den Berg este un text ce reia o temă pe cât de dezbătută, pe atât de ofertantă şi de curtată, pentru că este foarte tentant să pătrunzi în intimitatea unei familii şi să îi descoperi mecanismele care o fac să funcţioneze, strategiile pe care şi le construiesc membrii ei pentru a supravieţui după ce se instalează rutina, micile tertipuri la care recurge fiecare pentru a‑şi impune punctul de vedere, desfăşurarea de forţe şi jocurile de putere care, nu de puţine ori, transformă celula de bază a societăţii într‑un teatru de război.
Blowing de Jeroen van den Berg este un text ce reia o temă pe cât de dezbătută, pe atât de ofertantă şi de curtată, pentru că este foarte tentant să pătrunzi în intimitatea unei familii şi să îi descoperi mecanismele care o fac să funcţioneze, strategiile pe care şi le construiesc membrii ei pentru a supravieţui după ce se instalează rutina, micile tertipuri la care recurge fiecare pentru a‑şi impune punctul de vedere, desfăşurarea de forţe şi jocurile de putere care, nu de puţine ori, transformă celula de bază a societăţii într‑un teatru de război. Realizatorii spectacolului de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Liviu Rebreanu“, respectiv Vlad Massaci (regizorul) şi Andu Dumitrescu (scenograful), au mizat pe impulsul voaioristic, existent în fiecare om. Pe post de cobai puşi sub observaţie au fost cooptaţi actorii Monica Ristea, Dan Rădulescu, Rareş Budileanu şi Anca Loghin.
Dacă e să luăm lucrurile pe rând, atunci pornim de la text. El a apărut în antologia Dramaturgi olandezi de azi, editată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“ şi revista Teatrul azi, în traducerea foarte reuşită a Lilianei Alexandrescu, care este responsabilă şi de selecţia textelor. Jeroen van den Berg e un foarte bine cotat dramaturg contemporan olandez, care a trecut şi prin pepiniera de dramaturgi de la Lark Theatre Play Development Centre din New York, ce funcţionează sub oblăduirea lui John Eisner, prezent şi el în repetate rânduri în România, cu dese popasuri turistice şi creative pe la Târgu Mureş. După un stagiu la New York alături de, printre alţii, Alina Nelega şi Peca Ştefan, dramaturgi cu greutate (nu numai) în România, şi Rajiv Joseph, lansat pe orbita succesului prin montarea pe Broadway a deja celebrului său text, Tigrul bengalez de la Zoo Baghdad (cu Robin Williams în rolul titular), van den Berg şi‑a prezentat textul Polaroid la Lark Theatre Studio Retreat. Polaroid a fost urmat apoi de Blowing, care atrage atenţia prin structură, ascuţimea scriiturii şi umorul negru, prezent de la început până la sfârşit. În cazul de faţă, însă, râsul îngheaţă pe buze (sau este de la început unul amar), de aceea prezentarea spectacolului drept comedie este oarecum improprie şi pripită. Intitulată Aniversarea, montarea poate genera confuzii, dat fiind faptul că acelaşi regizor a realizat un spectacol cu titlu identic la Teatrul „Nottara“. Acolo este vorba însă de textul lui Thomas Vinterberg/Mogens Rukov, impus definitiv în cinema prin faptul că a stat la baza filmului Petrecerea/Festen, regizat de Vinterberg, aceasta fiind pelicula care ilustra, la începuturile sale, manifestul Dogme 95, de care se leagă un alt nume celebru, Lars von Trier.
Montarea de la Târgu Mureş a Aniversării lui Jeroen van den Berg este una „ştiinţifică“: personajele sunt înfăţişate spectatorilor într‑o cutie închisă, cu peretele din faţă transparent, ca nişte exponate vii într‑un muzeu de ştiinţele naturii. Scenograful imaginează, aşadar, această cutie ca pe un acvariu, personajele fiind captive în interior, silite să îşi trăiască marile drame într‑un spaţiu foarte mic. În interiorul acestui acvariu mai există unul, cu peşti coloraţi, care îşi duc existenţa monoton, în propria lor închisoare de sticlă, contemplând, la rândul lor, nu numai agitaţia tumultuoasă a familiei Beumer, ci şi tabloul de pe peretele sufrageriei, care nu este altceva decât o secţiune transversală a unui peşte, o imagine pe cât de viscerală, pe atât de edificatoare pentru demersul scenografic şi regizoral, îmblânzită prin aplicarea unei felii de lămâie în gura preparatului culinar, detaliu care se mulează perfect pe evenimentul la care asistăm: un brunch ocazionat de ziua de naştere a doamnei Beumer, aşadar un prilej ca întreaga familie să se adune în jurul mesei şi să se simtă bine. Însă, cum socotelile se dovedesc a fi mereu altele (acasă şi în târg), secţiunea transversală din tablou se proiectează implacabil asupra sărbătoritei şi apropiaţilor ei – soţul şi cei doi copii –, obligându‑i pe toţi ca, după o viaţă de salvare a aparenţelor, să îşi spună verde în faţă nişte adevăruri care taie în carne vie, tulburând astfel apele acvariului care îi ţine captivi.
“Peştii cu lămâie din acvariul‑televizor” de Mircea Sorin Rusu (“Aniversarea” de Jeroen van den Berg – Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Liviu Rebreanu“)
„Blowing” de Jeroen van den Berg este un text ce reia o temă pe cât de dezbătută, pe atât de ofertantă şi de curtată, pentru că este foarte tentant să pătrunzi în intimitatea unei familii şi să îi descoperi mecanismele care o fac să funcţioneze, strategiile pe care şi le construiesc membrii ei pentru a supravieţui după ce se instalează rutina, micile tertipuri la care recurge fiecare pentru a‑şi impune punctul de vedere, desfăşurarea de forţe şi jocurile de putere care, nu de puţine ori, transformă celula de bază a societăţii într‑un teatru de război.
Blowing de Jeroen van den Berg este un text ce reia o temă pe cât de dezbătută, pe atât de ofertantă şi de curtată, pentru că este foarte tentant să pătrunzi în intimitatea unei familii şi să îi descoperi mecanismele care o fac să funcţioneze, strategiile pe care şi le construiesc membrii ei pentru a supravieţui după ce se instalează rutina, micile tertipuri la care recurge fiecare pentru a‑şi impune punctul de vedere, desfăşurarea de forţe şi jocurile de putere care, nu de puţine ori, transformă celula de bază a societăţii într‑un teatru de război. Realizatorii spectacolului de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Liviu Rebreanu“, respectiv Vlad Massaci (regizorul) şi Andu Dumitrescu (scenograful), au mizat pe impulsul voaioristic, existent în fiecare om. Pe post de cobai puşi sub observaţie au fost cooptaţi actorii Monica Ristea, Dan Rădulescu, Rareş Budileanu şi Anca Loghin.
Dacă e să luăm lucrurile pe rând, atunci pornim de la text. El a apărut în antologia Dramaturgi olandezi de azi, editată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“ şi revista Teatrul azi, în traducerea foarte reuşită a Lilianei Alexandrescu, care este responsabilă şi de selecţia textelor. Jeroen van den Berg e un foarte bine cotat dramaturg contemporan olandez, care a trecut şi prin pepiniera de dramaturgi de la Lark Theatre Play Development Centre din New York, ce funcţionează sub oblăduirea lui John Eisner, prezent şi el în repetate rânduri în România, cu dese popasuri turistice şi creative pe la Târgu Mureş. După un stagiu la New York alături de, printre alţii, Alina Nelega şi Peca Ştefan, dramaturgi cu greutate (nu numai) în România, şi Rajiv Joseph, lansat pe orbita succesului prin montarea pe Broadway a deja celebrului său text, Tigrul bengalez de la Zoo Baghdad (cu Robin Williams în rolul titular), van den Berg şi‑a prezentat textul Polaroid la Lark Theatre Studio Retreat. Polaroid a fost urmat apoi de Blowing, care atrage atenţia prin structură, ascuţimea scriiturii şi umorul negru, prezent de la început până la sfârşit. În cazul de faţă, însă, râsul îngheaţă pe buze (sau este de la început unul amar), de aceea prezentarea spectacolului drept comedie este oarecum improprie şi pripită. Intitulată Aniversarea, montarea poate genera confuzii, dat fiind faptul că acelaşi regizor a realizat un spectacol cu titlu identic la Teatrul „Nottara“. Acolo este vorba însă de textul lui Thomas Vinterberg/Mogens Rukov, impus definitiv în cinema prin faptul că a stat la baza filmului Petrecerea/Festen, regizat de Vinterberg, aceasta fiind pelicula care ilustra, la începuturile sale, manifestul Dogme 95, de care se leagă un alt nume celebru, Lars von Trier.
Montarea de la Târgu Mureş a Aniversării lui Jeroen van den Berg este una „ştiinţifică“: personajele sunt înfăţişate spectatorilor într‑o cutie închisă, cu peretele din faţă transparent, ca nişte exponate vii într‑un muzeu de ştiinţele naturii. Scenograful imaginează, aşadar, această cutie ca pe un acvariu, personajele fiind captive în interior, silite să îşi trăiască marile drame într‑un spaţiu foarte mic. În interiorul acestui acvariu mai există unul, cu peşti coloraţi, care îşi duc existenţa monoton, în propria lor închisoare de sticlă, contemplând, la rândul lor, nu numai agitaţia tumultuoasă a familiei Beumer, ci şi tabloul de pe peretele sufrageriei, care nu este altceva decât o secţiune transversală a unui peşte, o imagine pe cât de viscerală, pe atât de edificatoare pentru demersul scenografic şi regizoral, îmblânzită prin aplicarea unei felii de lămâie în gura preparatului culinar, detaliu care se mulează perfect pe evenimentul la care asistăm: un brunch ocazionat de ziua de naştere a doamnei Beumer, aşadar un prilej ca întreaga familie să se adune în jurul mesei şi să se simtă bine. Însă, cum socotelile se dovedesc a fi mereu altele (acasă şi în târg), secţiunea transversală din tablou se proiectează implacabil asupra sărbătoritei şi apropiaţilor ei – soţul şi cei doi copii –, obligându‑i pe toţi ca, după o viaţă de salvare a aparenţelor, să îşi spună verde în faţă nişte adevăruri care taie în carne vie, tulburând astfel apele acvariului care îi ţine captivi.
(…)