Christian Papke este autor şi regizor independent. Începând cu stagiunea 2004/2005 preia rolul de curator pe lângă Ministerul Federal Austriac pentru Afaceri Europene şi Internaţionale (BMEIA), unde conduce proiectul sud-est european „Talking about borders”, fiind în acelaşi timp şi preşedintele juriului internaţional al acestuia. Concursul de dramaturgie „Vorbind despre graniţe” a fost lansat în 2005 în Macedonia. Este vorba despre un proiect teatral şi literar prin care participanţii sunt invitaţi să abordeze tema „Experiențe de viață în vremuri în schimbare”. După Macedonia au urmat Serbia (2006), Croaţia (2007), Bosnia-Herţegovina (2008) şi Albania (2009). În 2010 concursul s-a derulat în Bulgaria, iar în vara acestui an a fost lansat în România. Piesa românească ce va fi declarată câştigătoare va fi montată în 2012 de partenerul german al proiectului, Badisches Staatstheater Karlsruhe.
Christian Papke este autor şi regizor independent. A studiat ştiinţe teatrale şi cinematografice, precum şi germanistică, filosofie şi ştiinţe economice în mai multe oraşe din lume (Rio de Janeiro, Hamburg, Viena şi Paris). Începând cu stagiunea 2004/2005 preia rolul de curator pe lângă Ministerul Federal Austriac pentru Afaceri Europene şi Internaţionale (BMEIA), unde conduce proiectul sud-est european Talking about borders, fiind în acelaşi timp şi preşedintele juriului internaţional al acestuia.
Concursul de dramaturgie Vorbind despre graniţe a fost lansat în 2005 în Macedonia. Este vorba despre un proiect teatral şi literar prin care participanţii sunt invitaţi să abordeze tema Experiențe de viață în vremuri în schimbare. După Macedonia au urmat Serbia (2006), Croaţia (2007), Bosnia-Herţegovina (2008) şi Albania (2009). În 2010 concursul s-a derulat în Bulgaria, iar în vara acestui an a fost lansat în România. Piesa românească ce va fi declarată câştigătoare va fi montată în 2012 de partenerul german al proiectului, Badisches Staatstheater Karlsruhe.
Irina Wolf: Sunteţi iniţiatorul concursului. Cum l-ați creat?
Christian Papke: Citesc foarte multă lirică, pe care o consider cel mai „concentrat“, dar şi cel mai riguros şi dificil gen literar. În numai câteva rânduri, un poet oferă cititorilor deschiderea către o lume întreagă. Atunci când prietenii mi-au dăruit un volum de poezie din Europa de Est, am fost profund surprins de forţa elementară a limbajului poetic, care crea un efect vizual de o frumuseţe rar întâlnită. După ce am parcurs volumul, am fost curios să aflu mai multe despre autorii versurilor. Și, fiind şi regizor, am vrut să verific dacă şi limbajul pieselor de teatru din aceste ţări este la fel de puternic. Însă căutările mele au fost deşarte. Nu existau traduceri ale pieselor din aceste ţări, or cine nu este tradus, nu poate fi înţeles, nu este nici vizibil, nici ascultat. Mi-am dorit să schimb această stare de lucruri şi aşa s-a născut concursul de dramaturgie. O altă motivaţie ar fi dorința mea de a afla ce anume îi preocupă astăzi pe oamenii care se află, geografic, atât de aproape de noi. Ideea a fost preluată de nenumăraţi parteneri din ţările în care a avut loc proiectul. Este vorba despre festivaluri, teatre şi asociaţii literare locale, precum şi ministere şi persoane fizice. În Austria proiectul este sprijinit de Asociaţia Scriitorilor (PEN), dar în special de BMEIA, fără a cărui contribuție acest concurs n-ar exista. Iniţial de dimensiuni modeste, proiectul a evoluat încet, dar sigur.
I.W.: Cum au fost alese ţările participante? Există o anumită succesiune pe care o urmăriţi?
C.P.: M-a interesat mai degrabă „mişcarea“ care are loc între anumite spaţii. La începutul proiectului a fost vorba despre spaţiul dunărean, de-a lungul Peninsulei Balcanice. Într-o descriere metaforică, „vaporul“ nostru Vorbind despre graniţe a „navigat“ din Macedonia spre Serbia, „plutind“ apoi spre Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, unde și-a încheiat „voiajul“ în ţările din fosta Iugoslavie. În continuare ne-am îndreptat spre Albania, schimbând traseul spre Bulgaria, în marginea estică a Peninsulei Balcanice. Acum vrem să descoperim România. În toate aceste ţări există multe lucruri minunate despre care ştim prea puţin. În acest fel „navigăm“ din ce în ce mai mult spre spaţiul Mării Negre, unde vom „arunca ancora“, probabil pentru un timp îndelungat. Spaţiul Mării Negre este la fel de mare ca şi dorinţa noastră de a întâlni localnicii prin intermediul acestui proiect cultural. Nu există o succesiune clară în această „traiectorie de călătorie“. Dimpotrivă, în fiecare an ne gândim încotro să ne îndreptăm pentru a căuta alte „comori“ literare. Să nu mă întelegeţi greşit însă: nu suntem „piraţi“, ci mai degrabă un „vapor de cercetători“ care navighează sub pavilion austriac. Nu venim să luăm, ci dimpotrivă, să dăm, dorind să contribuim la un dialog, la un schimb de idei. Vrem să reducem graniţele din inimile şi minţile omeneşti, extinzând astfel spaţiul spiritual şi cultural. În fiecare ţară în care „ancorăm“, oamenilor li se oferă şansa de a-și face auzită vocea în spaţiul de expresie german. Este o posibilitate unică pentru o mai bună cunoaştere reciprocă.
Aş dori să mai adaug că rar se găseşte o instituţie naţională (în acest caz, Ministerul Austriac de Externe) care să dea dovadă de atât de multă deschidere şi curiozitate încât să se implice la nivel internaţional pentru celălalt, pentru cei din alte ţări, să le ofere acestora o platformă de comunicare în domeniul cultural, să promoveze, de exemplu, un macedonean (câştigătorul din Macedonia tocmai a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură) sau o actriţă bulgară, a cărei piesă a avut premiera absolută în luna mai, în Germania. Cu alte cuvinte, în fiecare ţară parteneră invităm participanţii să ni se alăture în călătoria noastră sub semnul toleranţei, al respectului şi interesului reciproc, astfel încât să „navigăm“ cu cel puţin încă o piesă mai departe.
I.W.: În afara câştigului pentru ţara parteneră, există şi alte ţeluri pe care le urmăreşte proiectul?
C.P.: Europa nu există numai în Vest. Aceasta este ideea pe care dorim să o transmitem, şi anume să le explicăm concetăţenilor noştri din spaţiul de expresie german că am ajuns în cel mai bun caz în mijlocul Europei, dar că de fapt ar trebui să ne uităm cu mai multă atenţie spre Estul continentului. Să nu uităm că soarele răsare de la est. Din punct de vedere geografic, Estul a constituit dintotdeauna o verigă între Europa de Mijloc, Europa de Vest şi Orientul Apropiat. Țările prin care am „navigat“ ar putea funcţiona asemeni unui pod într-o familie europeană. Proiectul Vorbind despre graniţe doreşte să „forţeze“ construcţia acestui pod pe cale culturală. În limita posibilităţilor, vrem să contribuim chiar şi numai cu o „pietricică“ la construcţia unui întreg. O catedrală nu se construieşte într-o singură zi, ci aşezând piatră cu piatră.
Oamenii de pretutindeni împărtăşesc griji, temeri şi speranţe asemănătoare. Ar trebui să conştientizăm acest lucru. Când ne gândim la România, încă ne mai amintim de Dracula. Stereotipurile, ideile preconcepute şi clişeele de tot felul sunt încă foarte prezente în diverse straturi sociale. În proiectul Vorbind despre graniţe vorbim şi despre acest fel de graniţe. Tendinţele sociopolitice se reflectă în cultură. Creatorii ei sunt deseori seismografii vremurilor care imortalizează aceste transformări.
I.W.: Proiectul presupune şi traducerea în limba germană a piesei câştigătoare, precum şi tipărirea acesteia în 10.000 de exemplare care vor fi difuzate gratuit abonaţilor revistei Die Bühne din capitala austriacă. Cui i se adresează acest proiect?
C.P.: După cum spuneam, fiecare etapă a proiectului reprezintă un pas mic spre atingerea unui ţel mare – facilitarea unor întâlniri pline de receptivitate şi înţelegere. În Austria (un exemplu pentru multe alte state) persistă imaginea negativă a străinului, ceea ce, probabil, le permite autohtonilor să cultive o imagine de sine mai bună. Un astfel de comportament poate fi modificat. Cele 10.000 de exemplare pe care le-aţi menţionat vor fi difuzate locuitorilor Vienei. Sperăm că măcar câţiva abonaţi vor citi broşura, înţelegând care a fost impulsul şi intenţia acestui concurs. Proiectul se numeşte Vorbind despre graniţe pentru că numai comunicând ne vom regăsi.
Să nu uităm însă subtitlul: Experiențe de viață în vremuri în schimbare. În zilele noastre, unele state şi culturi sunt afectate de aceste transformări mai mult decât altele. Din acest motiv difuzăm alte 1.000 de broşuri teatrelor de expresie germană. Multe dintre schimbările petrecute cu doar câţiva ani în urmă în sud-estul Europei sunt încă în curs de a fi asimilate. Am lansat proiectul tocmai pentru a aduna astfel de „poveşti“. Țările participante se află la o aruncătură de băţ de ţara noastră. Azi, când avionul ne duce în decurs de numai o oră la destinaţie, avem adesea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge cu tramvaiul în celălalt capăt al propriului nostru oraş. Cu alte cuvinte, Estul se află mult mai aproape decât Vestul. Din păcate încă nu suntem conştienţi de acest lucru.
I.W.: Câte piese aţi primit din fiecare ţară participantă?
C.P.: Concursurile de până acum au trezit interesul multor scriitori. Din Macedonia am primit 20 de texte, din Serbia peste 30 de piese, din Croaţia doar 15. În medie au fost 25–30 din fiecare ţară. În concluzie, am adunat între timp în jur de 200 de piese noi din sud-estul Europei. E o cifră impresionantă. Din Bulgaria am primit în 2010 peste treizeci de texte. De la Iuri Dacev, membru al juriului bulgar, el însuşi un autor renumit în ţara sa, am aflat că aici se scriu anual în jur de 110 piese noi. În concluzie, o treime dintre ele au fost trimise pentru concursul nostru, ceea ce subliniază importanţa proiectului în această regiune. În acelaşi timp, cred că mulţi dintre creatori au simţit nevoia de a participa la concurs tocmai datorită obiectivităţii acestuia. Juriul citeşte piesele în regim de anonimat. Titlurile sunt necunoscute membrilor săi, care nu primesc niciun indiciu despre autorul unui text. Practic, câştigătorii pot proveni din rândurile autorilor locali renumiţi, dar şi al necunoscuţilor. În final, povestea este cea care contează, precum şi mesajul pe care îl transmite oamenilor.
I.W.: Până în 2010 piesa câştigătoare a fost montată de un teatru local şi prezentată la festivalurile de teatru locale. Pentru prima dată, piesa din Bulgaria a fost citită în 2011 în lectură scenică la Târgul de Carte de la Leipzig, iar premiera absolută a avut loc pe 21 mai la Teatrul din Osnabrück. De ce nu a fost montată şi în Bulgaria?
C.P.: Rezultatul concursului din Serbia a fost prezentat în septembrie 2007 în cadrul celei de-a 41 ediţii a Festivalului BITEF, la Atelje 212 din Belgrad. În acelaşi teatru a avut loc lectura scenică a piesei câştigătoare din Macedonia, Trei paşi de dans peste graniţă. I don’t like Mondays, piesa câştigătoare din Bosnia, a avut premiera absolută în octombrie 2009 în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru MESS din Sarajevo. Spectacolul se mai află încă în repertoriul Teatrului de cameră 55. În schimb, Teatrul Naţional din Albania a produs pentru prima dată o piesă a dramaturgului austriac Thomas Bernhard, Die Macht der Gewohnheit (Puterea obişnuinţei), devenind cel mai jucat spectacol al anului în Tirana, desemnând şi câştigătorul premiului naţional pentru interpretare. Nenumărate alte piese necâştigătoare participante la concurs au fost montate pe diferite scene naţionale, ceea ce mă bucură în mod deosebit, pentru că este o confirmare a mişcării generate de concurs.
De mai mulţi ani, Târgul de Carte de la Leipzig ne oferă un forum pentru a prezenta în lectură piesa câştigătoare tradusă în limba germană. Într-adevăr, înregistrăm prima reuşită în 2011, dar vom continua şi în anii următori. În ce priveşte premiera absolută a piesei din Bulgaria, teatrul din Osnabrück, care cooperase în anii anteriori cu teatrul din Ruse, a fost mai rapid decât un teatru bulgar. Parteneriatul cu Osnabrück ne bucură foarte mult. Prin decizia de a monta piesa câştigătoare, acest teatru a demonstrat curaj şi încredere în calitatea textelor (în paranteză fie spus, avem de-a face cu o decizie neobişnuită, curajul nefiind o caracteristică a programării repertoriului teatrelor de expresie germană). Astfel, în data de 21 mai, Un moment nemuzical de Petrana Zlateva a avut premiera în Osnabrück. Autoarea, care este actriţă, s-a aflat pentru prima dată în ipostaza de dramaturg.
I.W.: Ce teme s-au cristalizat în fiecare ţară parteneră?
C.P.: Cele două mari teme ale teatrului lumii sunt iubirea şi moartea. De acestea sunt legate nenumărate întrebări ale existenţei umane. Literatura dramatică din Estul şi Sud-Estul Europei nu face excepţie nici în acest caz. Am identificat însă mai multe teme dominante. De exemplu, în Macedonia, dar mai ales în Serbia, Croaţia şi Bosnia-Herţegovina se resimt încă urmările războiului. Piesele de teatru primite reflectă pregnant tematica războiului, a păcii, precum şi a violenţei, a pierderilor suferite, dar şi încercarea de a face faţă problemelor psihice. Scriitorii albanezi au insistat pe descătuşarea de sub regimul comunist, de sub dictatură. Şi în aceste piese psihicul, dar şi dorinţa de iubire au jucat un rol important. Interesant, în Bulgaria nu s-a conturat nicio temă specială. Există însă o temă comună tuturor dramelor primite în cadrul concursului, şi anume întâlnirea dintre Est şi Vest (şi în cadrul Uniunii Europene).
În ce priveşte forma, am constat la mulţi autori o neglijare a rigorilor genului dramatic. Structura poveştilor nu mai respectă regulile dramaturgice, fiind abia schiţată povestea. Sunt enumerate întrebări, lipsind un conţinut, dar se cer în schimb răspunsuri. Acest gen de piese nu a reuşit să fie convingător deoarece este destinat mai degrabă lecturilor scenice decât montărilor complete. Declamația, personajelor plate, absența unei acţiuni duc, din păcate, la o lipsă de estetică şi de conţinut. Este îmbucurător că am primit totuşi multe experimente interesante din punct de vedere estetic, precum şi încercări de noi structurări dramaturgice. Premiile ultimilor ani sunt foarte variate. Ele cuprind atât texte clasice, cât şi piese neconvenţionale, precum Scrisoare către Heiner M. a autorului croat. Textul său este dezvoltat pe tehnica stream-of-consciousness prin care cititorul este introdus într-o atmosferă puternică. În piesa sa, tânărul autor Goran Ferčec a împrumutat elemente din genul thriller-ului pe care le-a combinat cu o argumentare aproape ştiinţifică. Acum aştept cu nerăbdare textele din România, atât din punct de vedere tematic cât şi artistic.
Foto: Greta Lami
Citiţi în continuare: comunicatul transmis de ICR privind condiţiile de participare la concurs
„TALKING ABOUT BORDERS“ 2011
CONCURS DE DRAMATURGIE ADRESAT SCRIITORILOR ROMÂNI
Experiențe de viață în vremuri în schimbare
(1). Concursul de dramaturgie se desfășoară anual, începând din 2005, în câte o ţară din Europa de Est. În 2011, competiția se organizează în România. Un juriu internațional selectează cea mai bună piesă înscrisă în concurs și oferă un premiu de 3.500 EUR.
Se consideră parte din premiu: traducerea piesei în limba germană, publicarea ei într-o primă ediție de 11.000 de exemplare și o lectură publică. Câștigătorul va fi invitat la Viena. În plus, textul va fi prezentat publicului la Târgul de Carte de la Leipzig. Organizatorii asigură punerea în scenă a piesei.
Din partea austriacă, concursul este organizat de Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale, PEN Club Austria și de dr. Christian Papke, în calitate de reprezentant legal al concursului. Partener german: Badisches Staatstheater Karlsruhe, Germania. Parteneri români: Institutul Cultural Român (pentru promovarea proiectului), Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional și Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara.
Condiții de participare
(2). Concursul se adresează tuturor persoanelor născute în România, celor care trăiesc în România ori au cetățenia română, sau celor care au trăit cel puţin cinsprezece ani în România.
Piesa va fi scrisă în limba română şi va fi depusă împreună cu o traducere în limba engleză. Versiunea în limba engleză este necesară doar în scopuri administrative.Un autor poate înscrie în concurs o singură piesă.
Piesa nu trebuie să fi fost deja publicată sau jucată. Piesa trebuie să trateze tema concursului „Vorbind despre granițe: Experiențe de viață în vremuri în schimbare”. Piesa trebuie să poată fi jucată cu maximum cinci actori. Piesa trebuie să fie completă (nu sunt admise schiţe sau fragmente). Participanții trebuie să accepte în totalitate regulamentul concursului.
Drepturi
(3). Toți participanții cedează drepturile organizatorilor după cum urmează:
Dreptul neexclusiv și nelimitat de a traduce și publica piesa fără a solicita o remunerație (de exemplu, pentru publicarea piesei într-o antologie). Pentru oricare din textele înscrise în concurs care va ajunge best seller, autorul respectiv va primi o parte din câștiguri.
Participanții sunt de acord cu următoarele condiții pentru piesa câștigătoare:
Autorul cedează organizatorilor dreptul exclusiv de traducere și publicare a piesei câștigătoare pe durata unui an de la data acceptării premiului.
Autorul cedează dreptul exclusiv de punere în scenă a piesei pentru o perioadă de maximum doi ani și un număr de maximum 14 reprezentații publice. Câștigătorul este de acord să nu primească alte remunerații în afara premiului acordat, în valoare de 3500 EUR.
Înscrierea în concurs
(4). Înscrierea în concurs se va face până la data de 21 decembrie 2011, data poștei.
Documente necesare înscrierii în concurs:
Piesa în limba română
Piesa în limba engleză (versiune neprelucrată)
Curriculum Vitae al autorului în limba engleză
O copie a acestui document (condițiile generale ale concursului) semnată de autor.
Documentele vor fi transmise la adresa Forumul Cultural Austriac, Strada Dumbrava Roșie nr. 7, Cod 020461, București. Pe plic va fi înscrisă mențiunea „Drama Contest”.
Documentele pot fi transmise și prin e-mail (la Subiect va fi menționat „Drama Contest”) la adresa contact@talkingaboutborders.eu.
Nu acceptăm reclamații ulterioare pentru documentele pierdute. Documentele transmise pentru concurs nu vor fi returnate.
Acordarea premiului și jurisdicție
(5). Toate piesele vor fi prezentate juriului internațional într-o formă anonimă. Juriul va fi compus din cinci membri din domeniul teatral.
Câștigătorul va fi anunțat la sfârșitul lunii februarie 2012.
Juriul își va motiva în scris decizia. Lucrările juriului nu sunt publice. Decizia juriului este finală.
În cazul unor diferende cu privire la drepturile de autor, de traducere, publicare sau punere în scenă, participanții acceptă jurisdicția austriacă și competența curților din Viena.
Invitaţie de participare la concursul de dramaturgie „Vorbind despre graniţe”. Irina Wolf în dialog cu Christian Papke
Christian Papke este autor şi regizor independent. Începând cu stagiunea 2004/2005 preia rolul de curator pe lângă Ministerul Federal Austriac pentru Afaceri Europene şi Internaţionale (BMEIA), unde conduce proiectul sud-est european „Talking about borders”, fiind în acelaşi timp şi preşedintele juriului internaţional al acestuia. Concursul de dramaturgie „Vorbind despre graniţe” a fost lansat în 2005 în Macedonia. Este vorba despre un proiect teatral şi literar prin care participanţii sunt invitaţi să abordeze tema „Experiențe de viață în vremuri în schimbare”. După Macedonia au urmat Serbia (2006), Croaţia (2007), Bosnia-Herţegovina (2008) şi Albania (2009). În 2010 concursul s-a derulat în Bulgaria, iar în vara acestui an a fost lansat în România. Piesa românească ce va fi declarată câştigătoare va fi montată în 2012 de partenerul german al proiectului, Badisches Staatstheater Karlsruhe.
Christian Papke este autor şi regizor independent. A studiat ştiinţe teatrale şi cinematografice, precum şi germanistică, filosofie şi ştiinţe economice în mai multe oraşe din lume (Rio de Janeiro, Hamburg, Viena şi Paris). Începând cu stagiunea 2004/2005 preia rolul de curator pe lângă Ministerul Federal Austriac pentru Afaceri Europene şi Internaţionale (BMEIA), unde conduce proiectul sud-est european Talking about borders, fiind în acelaşi timp şi preşedintele juriului internaţional al acestuia.
Concursul de dramaturgie Vorbind despre graniţe a fost lansat în 2005 în Macedonia. Este vorba despre un proiect teatral şi literar prin care participanţii sunt invitaţi să abordeze tema Experiențe de viață în vremuri în schimbare. După Macedonia au urmat Serbia (2006), Croaţia (2007), Bosnia-Herţegovina (2008) şi Albania (2009). În 2010 concursul s-a derulat în Bulgaria, iar în vara acestui an a fost lansat în România. Piesa românească ce va fi declarată câştigătoare va fi montată în 2012 de partenerul german al proiectului, Badisches Staatstheater Karlsruhe.
Irina Wolf: Sunteţi iniţiatorul concursului. Cum l-ați creat?
Christian Papke: Citesc foarte multă lirică, pe care o consider cel mai „concentrat“, dar şi cel mai riguros şi dificil gen literar. În numai câteva rânduri, un poet oferă cititorilor deschiderea către o lume întreagă. Atunci când prietenii mi-au dăruit un volum de poezie din Europa de Est, am fost profund surprins de forţa elementară a limbajului poetic, care crea un efect vizual de o frumuseţe rar întâlnită. După ce am parcurs volumul, am fost curios să aflu mai multe despre autorii versurilor. Și, fiind şi regizor, am vrut să verific dacă şi limbajul pieselor de teatru din aceste ţări este la fel de puternic. Însă căutările mele au fost deşarte. Nu existau traduceri ale pieselor din aceste ţări, or cine nu este tradus, nu poate fi înţeles, nu este nici vizibil, nici ascultat. Mi-am dorit să schimb această stare de lucruri şi aşa s-a născut concursul de dramaturgie. O altă motivaţie ar fi dorința mea de a afla ce anume îi preocupă astăzi pe oamenii care se află, geografic, atât de aproape de noi. Ideea a fost preluată de nenumăraţi parteneri din ţările în care a avut loc proiectul. Este vorba despre festivaluri, teatre şi asociaţii literare locale, precum şi ministere şi persoane fizice. În Austria proiectul este sprijinit de Asociaţia Scriitorilor (PEN), dar în special de BMEIA, fără a cărui contribuție acest concurs n-ar exista. Iniţial de dimensiuni modeste, proiectul a evoluat încet, dar sigur.
I.W.: Cum au fost alese ţările participante? Există o anumită succesiune pe care o urmăriţi?
C.P.: M-a interesat mai degrabă „mişcarea“ care are loc între anumite spaţii. La începutul proiectului a fost vorba despre spaţiul dunărean, de-a lungul Peninsulei Balcanice. Într-o descriere metaforică, „vaporul“ nostru Vorbind despre graniţe a „navigat“ din Macedonia spre Serbia, „plutind“ apoi spre Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, unde și-a încheiat „voiajul“ în ţările din fosta Iugoslavie. În continuare ne-am îndreptat spre Albania, schimbând traseul spre Bulgaria, în marginea estică a Peninsulei Balcanice. Acum vrem să descoperim România. În toate aceste ţări există multe lucruri minunate despre care ştim prea puţin. În acest fel „navigăm“ din ce în ce mai mult spre spaţiul Mării Negre, unde vom „arunca ancora“, probabil pentru un timp îndelungat. Spaţiul Mării Negre este la fel de mare ca şi dorinţa noastră de a întâlni localnicii prin intermediul acestui proiect cultural. Nu există o succesiune clară în această „traiectorie de călătorie“. Dimpotrivă, în fiecare an ne gândim încotro să ne îndreptăm pentru a căuta alte „comori“ literare. Să nu mă întelegeţi greşit însă: nu suntem „piraţi“, ci mai degrabă un „vapor de cercetători“ care navighează sub pavilion austriac. Nu venim să luăm, ci dimpotrivă, să dăm, dorind să contribuim la un dialog, la un schimb de idei. Vrem să reducem graniţele din inimile şi minţile omeneşti, extinzând astfel spaţiul spiritual şi cultural. În fiecare ţară în care „ancorăm“, oamenilor li se oferă şansa de a-și face auzită vocea în spaţiul de expresie german. Este o posibilitate unică pentru o mai bună cunoaştere reciprocă.
Aş dori să mai adaug că rar se găseşte o instituţie naţională (în acest caz, Ministerul Austriac de Externe) care să dea dovadă de atât de multă deschidere şi curiozitate încât să se implice la nivel internaţional pentru celălalt, pentru cei din alte ţări, să le ofere acestora o platformă de comunicare în domeniul cultural, să promoveze, de exemplu, un macedonean (câştigătorul din Macedonia tocmai a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură) sau o actriţă bulgară, a cărei piesă a avut premiera absolută în luna mai, în Germania. Cu alte cuvinte, în fiecare ţară parteneră invităm participanţii să ni se alăture în călătoria noastră sub semnul toleranţei, al respectului şi interesului reciproc, astfel încât să „navigăm“ cu cel puţin încă o piesă mai departe.
I.W.: În afara câştigului pentru ţara parteneră, există şi alte ţeluri pe care le urmăreşte proiectul?
C.P.: Europa nu există numai în Vest. Aceasta este ideea pe care dorim să o transmitem, şi anume să le explicăm concetăţenilor noştri din spaţiul de expresie german că am ajuns în cel mai bun caz în mijlocul Europei, dar că de fapt ar trebui să ne uităm cu mai multă atenţie spre Estul continentului. Să nu uităm că soarele răsare de la est. Din punct de vedere geografic, Estul a constituit dintotdeauna o verigă între Europa de Mijloc, Europa de Vest şi Orientul Apropiat. Țările prin care am „navigat“ ar putea funcţiona asemeni unui pod într-o familie europeană. Proiectul Vorbind despre graniţe doreşte să „forţeze“ construcţia acestui pod pe cale culturală. În limita posibilităţilor, vrem să contribuim chiar şi numai cu o „pietricică“ la construcţia unui întreg. O catedrală nu se construieşte într-o singură zi, ci aşezând piatră cu piatră.
Oamenii de pretutindeni împărtăşesc griji, temeri şi speranţe asemănătoare. Ar trebui să conştientizăm acest lucru. Când ne gândim la România, încă ne mai amintim de Dracula. Stereotipurile, ideile preconcepute şi clişeele de tot felul sunt încă foarte prezente în diverse straturi sociale. În proiectul Vorbind despre graniţe vorbim şi despre acest fel de graniţe. Tendinţele sociopolitice se reflectă în cultură. Creatorii ei sunt deseori seismografii vremurilor care imortalizează aceste transformări.
I.W.: Proiectul presupune şi traducerea în limba germană a piesei câştigătoare, precum şi tipărirea acesteia în 10.000 de exemplare care vor fi difuzate gratuit abonaţilor revistei Die Bühne din capitala austriacă. Cui i se adresează acest proiect?
C.P.: După cum spuneam, fiecare etapă a proiectului reprezintă un pas mic spre atingerea unui ţel mare – facilitarea unor întâlniri pline de receptivitate şi înţelegere. În Austria (un exemplu pentru multe alte state) persistă imaginea negativă a străinului, ceea ce, probabil, le permite autohtonilor să cultive o imagine de sine mai bună. Un astfel de comportament poate fi modificat. Cele 10.000 de exemplare pe care le-aţi menţionat vor fi difuzate locuitorilor Vienei. Sperăm că măcar câţiva abonaţi vor citi broşura, înţelegând care a fost impulsul şi intenţia acestui concurs. Proiectul se numeşte Vorbind despre graniţe pentru că numai comunicând ne vom regăsi.
Să nu uităm însă subtitlul: Experiențe de viață în vremuri în schimbare. În zilele noastre, unele state şi culturi sunt afectate de aceste transformări mai mult decât altele. Din acest motiv difuzăm alte 1.000 de broşuri teatrelor de expresie germană. Multe dintre schimbările petrecute cu doar câţiva ani în urmă în sud-estul Europei sunt încă în curs de a fi asimilate. Am lansat proiectul tocmai pentru a aduna astfel de „poveşti“. Țările participante se află la o aruncătură de băţ de ţara noastră. Azi, când avionul ne duce în decurs de numai o oră la destinaţie, avem adesea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge cu tramvaiul în celălalt capăt al propriului nostru oraş. Cu alte cuvinte, Estul se află mult mai aproape decât Vestul. Din păcate încă nu suntem conştienţi de acest lucru.
I.W.: Câte piese aţi primit din fiecare ţară participantă?
C.P.: Concursurile de până acum au trezit interesul multor scriitori. Din Macedonia am primit 20 de texte, din Serbia peste 30 de piese, din Croaţia doar 15. În medie au fost 25–30 din fiecare ţară. În concluzie, am adunat între timp în jur de 200 de piese noi din sud-estul Europei. E o cifră impresionantă. Din Bulgaria am primit în 2010 peste treizeci de texte. De la Iuri Dacev, membru al juriului bulgar, el însuşi un autor renumit în ţara sa, am aflat că aici se scriu anual în jur de 110 piese noi. În concluzie, o treime dintre ele au fost trimise pentru concursul nostru, ceea ce subliniază importanţa proiectului în această regiune. În acelaşi timp, cred că mulţi dintre creatori au simţit nevoia de a participa la concurs tocmai datorită obiectivităţii acestuia. Juriul citeşte piesele în regim de anonimat. Titlurile sunt necunoscute membrilor săi, care nu primesc niciun indiciu despre autorul unui text. Practic, câştigătorii pot proveni din rândurile autorilor locali renumiţi, dar şi al necunoscuţilor. În final, povestea este cea care contează, precum şi mesajul pe care îl transmite oamenilor.
I.W.: Până în 2010 piesa câştigătoare a fost montată de un teatru local şi prezentată la festivalurile de teatru locale. Pentru prima dată, piesa din Bulgaria a fost citită în 2011 în lectură scenică la Târgul de Carte de la Leipzig, iar premiera absolută a avut loc pe 21 mai la Teatrul din Osnabrück. De ce nu a fost montată şi în Bulgaria?
C.P.: Rezultatul concursului din Serbia a fost prezentat în septembrie 2007 în cadrul celei de-a 41 ediţii a Festivalului BITEF, la Atelje 212 din Belgrad. În acelaşi teatru a avut loc lectura scenică a piesei câştigătoare din Macedonia, Trei paşi de dans peste graniţă. I don’t like Mondays, piesa câştigătoare din Bosnia, a avut premiera absolută în octombrie 2009 în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru MESS din Sarajevo. Spectacolul se mai află încă în repertoriul Teatrului de cameră 55. În schimb, Teatrul Naţional din Albania a produs pentru prima dată o piesă a dramaturgului austriac Thomas Bernhard, Die Macht der Gewohnheit (Puterea obişnuinţei), devenind cel mai jucat spectacol al anului în Tirana, desemnând şi câştigătorul premiului naţional pentru interpretare. Nenumărate alte piese necâştigătoare participante la concurs au fost montate pe diferite scene naţionale, ceea ce mă bucură în mod deosebit, pentru că este o confirmare a mişcării generate de concurs.
De mai mulţi ani, Târgul de Carte de la Leipzig ne oferă un forum pentru a prezenta în lectură piesa câştigătoare tradusă în limba germană. Într-adevăr, înregistrăm prima reuşită în 2011, dar vom continua şi în anii următori. În ce priveşte premiera absolută a piesei din Bulgaria, teatrul din Osnabrück, care cooperase în anii anteriori cu teatrul din Ruse, a fost mai rapid decât un teatru bulgar. Parteneriatul cu Osnabrück ne bucură foarte mult. Prin decizia de a monta piesa câştigătoare, acest teatru a demonstrat curaj şi încredere în calitatea textelor (în paranteză fie spus, avem de-a face cu o decizie neobişnuită, curajul nefiind o caracteristică a programării repertoriului teatrelor de expresie germană). Astfel, în data de 21 mai, Un moment nemuzical de Petrana Zlateva a avut premiera în Osnabrück. Autoarea, care este actriţă, s-a aflat pentru prima dată în ipostaza de dramaturg.
I.W.: Ce teme s-au cristalizat în fiecare ţară parteneră?
C.P.: Cele două mari teme ale teatrului lumii sunt iubirea şi moartea. De acestea sunt legate nenumărate întrebări ale existenţei umane. Literatura dramatică din Estul şi Sud-Estul Europei nu face excepţie nici în acest caz. Am identificat însă mai multe teme dominante. De exemplu, în Macedonia, dar mai ales în Serbia, Croaţia şi Bosnia-Herţegovina se resimt încă urmările războiului. Piesele de teatru primite reflectă pregnant tematica războiului, a păcii, precum şi a violenţei, a pierderilor suferite, dar şi încercarea de a face faţă problemelor psihice. Scriitorii albanezi au insistat pe descătuşarea de sub regimul comunist, de sub dictatură. Şi în aceste piese psihicul, dar şi dorinţa de iubire au jucat un rol important. Interesant, în Bulgaria nu s-a conturat nicio temă specială. Există însă o temă comună tuturor dramelor primite în cadrul concursului, şi anume întâlnirea dintre Est şi Vest (şi în cadrul Uniunii Europene).
În ce priveşte forma, am constat la mulţi autori o neglijare a rigorilor genului dramatic. Structura poveştilor nu mai respectă regulile dramaturgice, fiind abia schiţată povestea. Sunt enumerate întrebări, lipsind un conţinut, dar se cer în schimb răspunsuri. Acest gen de piese nu a reuşit să fie convingător deoarece este destinat mai degrabă lecturilor scenice decât montărilor complete. Declamația, personajelor plate, absența unei acţiuni duc, din păcate, la o lipsă de estetică şi de conţinut. Este îmbucurător că am primit totuşi multe experimente interesante din punct de vedere estetic, precum şi încercări de noi structurări dramaturgice. Premiile ultimilor ani sunt foarte variate. Ele cuprind atât texte clasice, cât şi piese neconvenţionale, precum Scrisoare către Heiner M. a autorului croat. Textul său este dezvoltat pe tehnica stream-of-consciousness prin care cititorul este introdus într-o atmosferă puternică. În piesa sa, tânărul autor Goran Ferčec a împrumutat elemente din genul thriller-ului pe care le-a combinat cu o argumentare aproape ştiinţifică. Acum aştept cu nerăbdare textele din România, atât din punct de vedere tematic cât şi artistic.
Foto: Greta Lami
Citiţi în continuare: comunicatul transmis de ICR privind condiţiile de participare la concurs
„TALKING ABOUT BORDERS“ 2011
CONCURS DE DRAMATURGIE ADRESAT SCRIITORILOR ROMÂNI
Experiențe de viață în vremuri în schimbare
(1). Concursul de dramaturgie se desfășoară anual, începând din 2005, în câte o ţară din Europa de Est. În 2011, competiția se organizează în România. Un juriu internațional selectează cea mai bună piesă înscrisă în concurs și oferă un premiu de 3.500 EUR.
Se consideră parte din premiu: traducerea piesei în limba germană, publicarea ei într-o primă ediție de 11.000 de exemplare și o lectură publică. Câștigătorul va fi invitat la Viena. În plus, textul va fi prezentat publicului la Târgul de Carte de la Leipzig. Organizatorii asigură punerea în scenă a piesei.
Din partea austriacă, concursul este organizat de Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale, PEN Club Austria și de dr. Christian Papke, în calitate de reprezentant legal al concursului. Partener german: Badisches Staatstheater Karlsruhe, Germania. Parteneri români: Institutul Cultural Român (pentru promovarea proiectului), Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional și Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara.
Condiții de participare
(2). Concursul se adresează tuturor persoanelor născute în România, celor care trăiesc în România ori au cetățenia română, sau celor care au trăit cel puţin cinsprezece ani în România.
Piesa va fi scrisă în limba română şi va fi depusă împreună cu o traducere în limba engleză. Versiunea în limba engleză este necesară doar în scopuri administrative.Un autor poate înscrie în concurs o singură piesă.
Piesa nu trebuie să fi fost deja publicată sau jucată. Piesa trebuie să trateze tema concursului „Vorbind despre granițe: Experiențe de viață în vremuri în schimbare”. Piesa trebuie să poată fi jucată cu maximum cinci actori. Piesa trebuie să fie completă (nu sunt admise schiţe sau fragmente). Participanții trebuie să accepte în totalitate regulamentul concursului.
Drepturi
(3). Toți participanții cedează drepturile organizatorilor după cum urmează:
Dreptul neexclusiv și nelimitat de a traduce și publica piesa fără a solicita o remunerație (de exemplu, pentru publicarea piesei într-o antologie). Pentru oricare din textele înscrise în concurs care va ajunge best seller, autorul respectiv va primi o parte din câștiguri.
Participanții sunt de acord cu următoarele condiții pentru piesa câștigătoare:
Autorul cedează organizatorilor dreptul exclusiv de traducere și publicare a piesei câștigătoare pe durata unui an de la data acceptării premiului.
Autorul cedează dreptul exclusiv de punere în scenă a piesei pentru o perioadă de maximum doi ani și un număr de maximum 14 reprezentații publice. Câștigătorul este de acord să nu primească alte remunerații în afara premiului acordat, în valoare de 3500 EUR.
Înscrierea în concurs
(4). Înscrierea în concurs se va face până la data de 21 decembrie 2011, data poștei.
Documente necesare înscrierii în concurs:
Documentele vor fi transmise la adresa Forumul Cultural Austriac, Strada Dumbrava Roșie nr. 7, Cod 020461, București. Pe plic va fi înscrisă mențiunea „Drama Contest”.
Documentele pot fi transmise și prin e-mail (la Subiect va fi menționat „Drama Contest”) la adresa contact@talkingaboutborders.eu.
Nu acceptăm reclamații ulterioare pentru documentele pierdute. Documentele transmise pentru concurs nu vor fi returnate.
Acordarea premiului și jurisdicție
(5). Toate piesele vor fi prezentate juriului internațional într-o formă anonimă. Juriul va fi compus din cinci membri din domeniul teatral.
Câștigătorul va fi anunțat la sfârșitul lunii februarie 2012.
Juriul își va motiva în scris decizia. Lucrările juriului nu sunt publice. Decizia juriului este finală.
În cazul unor diferende cu privire la drepturile de autor, de traducere, publicare sau punere în scenă, participanții acceptă jurisdicția austriacă și competența curților din Viena.