De puţine ori se poate vorbi de îngemănarea perfectă dintre viziunea unui autor şi cea a unui regizor. Oricât de mult ar fi atras un regizor de opera unui dramaturg, perspectiva celui din urmă tinde să aducă la rampă propria gândire, propria percepţie asupra unui text. E adevărat că regizorul Victor Ioan Frunză l‑a cunoscut bine pe dramaturgul Dumitru Solomon. S‑au preţuit reciproc. E la fel de adevărat că şi unul, şi celălalt sunt artişti de valoare cu opere bine definite.
[…]
De această dată, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, în spectacolul Identităţi, nu ne propune o piesă, ci şapte scrieri scurte (Holul comun, Vânzări‑cumpărări, Dialogfără partener, Pinacle, Orient‑Express, Superba, nevăzuta cămilă, Apa), pline de haz, fără vreo legătură evidentă între ele. Pare ciudată, la prima vedere, selecţia făcută de Victor Ioan Frunză. Cu atât mai mult cu cât ni s‑a şoptit discret că spectacolul „beneficiază“ de costumele concepute de către Adriana Grand pentru Hamlet. Nu ştim de ce s‑a oprit Hamlet, dar am descoperit, cu acest prilej, incontestabilul talent al celor doi artişti (Adriana Grand şi Victor Ioan Frunză) de a se adapta, cu inteligenţă, unei situaţii inedite, realizând un spectacol remarcabil. Nu avem parte, cum s‑ar crede, de decorurile fabuloase ale Adrianei Grand, pentru că decorul îl reprezintă chiar… Teatrul „Maria Filotti“. Cele şapte momente se joacă în şapte spaţii diferite din interiorul acestuia: Scara B, Sala de recepţii, Foaierul mic, Foaierul mare, Holul monumental, Holul B, Sala Studio. Finalul are loc în stradă, printre trecători. Astfel, spectatorii au posibilitatea de a vizita această clădire de o frumuseţe şi o eleganţă aparte.
[…] Fiecare dintre aceste mici bijuterii literare sunt transpuse scenic cu migală şi atentă grijă pentru desluşirea tuturor (sub)înţelesurilor. Jocurile de cuvinte sunt scoase în evidenţă cu delicateţe. Situaţiile sunt expuse cu claritate şi umor de bună calitate. O ironie fină, dulce‑amăruie, îmbracă toate momentele. Actorii joacă în echipă, dăruind tot ce pot, tot ce au. Victor Ioan Frunză nu este un regizor comod – se ştie, însă este cu adevărat talentat şi dăruit profesiei care l‑a aşezat între numele de elită ale regiei româneşti de teatru. Fără a avea fastul celor mai multe dintre producţiile sale, acest spectacol îl reprezintă în toate privinţele. Drumul parcurs de actori, costumele (în majoritate, din piele), micile momente muzicale susţinute live, şi mai ales acurateţea lucrăturii regizorale fac din Identităţi unul dintre momentele de referinţă ale creaţiei acestui mare artist. Pe de altă parte, Dumitru Solomon merita cu prisosinţă o astfel de reconsiderare… Oricât de târzie ar fi. Din păcate, spectacolul va rămâne doar al Brăilei. Orice încercare de adaptare la alt spaţiu i‑ar distruge din consistenţă şi farmec. Însă merită un drum la Brăila, chiar dacă biletul de tren costă mai mult decât cel de spectacol. Credeţi‑mă, pe cuvânt!
În ceea ce mă priveşte, Identităţi înseamnă o autentică întâlnire cu domnul Dumitru Solomon, acela care mi‑a fost cel mai bun profesor de jurnalism cultural. De nepreţuit. De neînlocuit. Îi mulţumesc domnului Victor Ioan Frunză, Adrianei Grand şi Teatrului din Brăila pentru această posibilitate.
„Întâlniri de toamnă” de Marinela Ţepuş
De puţine ori se poate vorbi de îngemănarea perfectă dintre viziunea unui autor şi cea a unui regizor. Oricât de mult ar fi atras un regizor de opera unui dramaturg, perspectiva celui din urmă tinde să aducă la rampă propria gândire, propria percepţie asupra unui text. E adevărat că regizorul Victor Ioan Frunză l‑a cunoscut bine pe dramaturgul Dumitru Solomon. S‑au preţuit reciproc. E la fel de adevărat că şi unul, şi celălalt sunt artişti de valoare cu opere bine definite.
[…]
De această dată, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, în spectacolul Identităţi, nu ne propune o piesă, ci şapte scrieri scurte (Holul comun, Vânzări‑cumpărări, Dialog fără partener, Pinacle, Orient‑Express, Superba, nevăzuta cămilă, Apa), pline de haz, fără vreo legătură evidentă între ele. Pare ciudată, la prima vedere, selecţia făcută de Victor Ioan Frunză. Cu atât mai mult cu cât ni s‑a şoptit discret că spectacolul „beneficiază“ de costumele concepute de către Adriana Grand pentru Hamlet. Nu ştim de ce s‑a oprit Hamlet, dar am descoperit, cu acest prilej, incontestabilul talent al celor doi artişti (Adriana Grand şi Victor Ioan Frunză) de a se adapta, cu inteligenţă, unei situaţii inedite, realizând un spectacol remarcabil. Nu avem parte, cum s‑ar crede, de decorurile fabuloase ale Adrianei Grand, pentru că decorul îl reprezintă chiar… Teatrul „Maria Filotti“. Cele şapte momente se joacă în şapte spaţii diferite din interiorul acestuia: Scara B, Sala de recepţii, Foaierul mic, Foaierul mare, Holul monumental, Holul B, Sala Studio. Finalul are loc în stradă, printre trecători. Astfel, spectatorii au posibilitatea de a vizita această clădire de o frumuseţe şi o eleganţă aparte.
[…] Fiecare dintre aceste mici bijuterii literare sunt transpuse scenic cu migală şi atentă grijă pentru desluşirea tuturor (sub)înţelesurilor. Jocurile de cuvinte sunt scoase în evidenţă cu delicateţe. Situaţiile sunt expuse cu claritate şi umor de bună calitate. O ironie fină, dulce‑amăruie, îmbracă toate momentele. Actorii joacă în echipă, dăruind tot ce pot, tot ce au. Victor Ioan Frunză nu este un regizor comod – se ştie, însă este cu adevărat talentat şi dăruit profesiei care l‑a aşezat între numele de elită ale regiei româneşti de teatru. Fără a avea fastul celor mai multe dintre producţiile sale, acest spectacol îl reprezintă în toate privinţele. Drumul parcurs de actori, costumele (în majoritate, din piele), micile momente muzicale susţinute live, şi mai ales acurateţea lucrăturii regizorale fac din Identităţi unul dintre momentele de referinţă ale creaţiei acestui mare artist. Pe de altă parte, Dumitru Solomon merita cu prisosinţă o astfel de reconsiderare… Oricât de târzie ar fi. Din păcate, spectacolul va rămâne doar al Brăilei. Orice încercare de adaptare la alt spaţiu i‑ar distruge din consistenţă şi farmec. Însă merită un drum la Brăila, chiar dacă biletul de tren costă mai mult decât cel de spectacol. Credeţi‑mă, pe cuvânt!
În ceea ce mă priveşte, Identităţi înseamnă o autentică întâlnire cu domnul Dumitru Solomon, acela care mi‑a fost cel mai bun profesor de jurnalism cultural. De nepreţuit. De neînlocuit. Îi mulţumesc domnului Victor Ioan Frunză, Adrianei Grand şi Teatrului din Brăila pentru această posibilitate.