Un institut care să adune tot ce se scrie despre teatrul românesc, în orice limbă.
Un institut care să conţină înregistrările tuturor spectacolelor de teatru româneşti, ale fotografiilor de presă, afişelor, caietelor‑program ce însoţesc aceste spectacole.
Un institut care să devină spaţiul normal de întâlnire şi documentare pentru oricine e interesat să înţeleagă contextul teatral românesc…
Un institut care să adune tot ce se scrie despre teatrul românesc, în orice limbă.
Un institut care să conţină înregistrările tuturor spectacolelor de teatru româneşti, ale fotografiilor de presă, afişelor, caietelor‑program ce însoţesc aceste spectacole.
Un institut care să devină spaţiul normal de întâlnire şi documentare pentru oricine e interesat să înţeleagă contextul teatral românesc.
Un institut care să editeze studii, broşuri de prezentare (autori dramatici, regizori, scenografi, companii, tendinţe), care să organizeze colocvii, conferinţe internaţionale, expoziţii de scenografie şi retrospective teatrale.
Care să editeze DVD‑uri de prezentare a spectacolelor româneşti contemporane.
Care să coopereze cu organismele ce finanţează deja (UNITER, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional) programe de traduceri, concursuri de piese originale, festivaluri de dramaturgie românească contemporană etc.
Care să construiască şi să menţină un site web uşor de navigat cu harta teatrală românească.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, ca să menţionez doar ţări care trec prin aceleaşi procese istorice ca şi noi, şi‑au creat institute teatrale naţionale.
Oare vom avea veşnic alte priorităţi decât să fim atenţi la noi înşine?
Nota redacţiei: Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“ încearcă de 7 (şapte!) ani să sensibilizeze forurile culturale cu putere de decizie (miniştrii ai culturii, comisii AFCN etc.) de necesitatea imperioasă de a constitui un fond naţional de documentare teatrală. În van! În imagine: revista Teatrul azi în biblioteca Institului de Teatru din Praga, unul dintre abonaţii săi.
Institute de teatru europene (Varşovia, Praga, Budapesta, Bratislava)
Creat în 2003, Institutul Teatral din Varşovia poartă numele profesorului şi istoricului de teatru Zbigniew Raszewski (1925–1992). Ca organism non‑profit susţinut de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din Polonia, este dedicat memoriei, actualităţii, cercetării şi educaţiei în domeniul artelor spectacolului. Activitatea sa extrem de complexă se desfăşoară într‑un splendid edificiu din centrul capitalei poloneze, situat lângă parcul şi palatul Lazienki (clădire cedată Institutului pentru o perioadă de 30 de ani). Secţia de documentare furnizează şi informaţia electronică pentru portalul www.e-teatr.pl. Există de curând şi un original proiect, un canal de televiziune teatrală pe internet (www.e-teatr.tv). Mai multe informaţii despre Institutul varşovian aflaţi din interviul cu Maciej Nowak, directorul acestuia, publicat în numărul 1–2/2009 al revistei Teatrul azi, precum şi la adresa http://www.instytut‑teatralny.pl.
Institutul de Teatru (Divadelní ústav) din Praga a fost înfiinţat în 1959. Începând cu jumătatea anilor ’70, sediul său este în Casa Manhart, clădirea în stil baroc situată pe Strada Celetná. În 2007 şi‑a schimbat numele în Institutul de Arte şi Teatru (ATI). (http://new.institutumeni.cz)
Muzeul şi Institutul Maghiar de Teatru (HTMI), denumit astfel din 1991, a fost înfiinţat în 1952, iar în sediul actual – o armonioasă clădire în stil clasic ţinând de fostul Palat Áldásy din splendidul district budapestan numit „Krisztinaváros“ – funcţionează din 1954. Include o bibliotecă specializată, un centru de documentare, o colecţie axată pe teatrul de păpuşi şi o arhivă de dans. Muzeul de Teatru „Bajor Gizi“, situat într‑o veche şi pitorească vilă, găzduieşte o expoziţie permanentă şi organizează numeroase expoziţii temporare. (http://szinhaziintezet.hu)
Fondat în 1961, Institutul de Teatru de la Bratislava este subvenţionat de Ministerul Culturii din Republica Slovacă, având drept obiectiv principal arhivarea şi cercetarea mişcării teatrale naţionale începând cu anul 1920, când a luat fiinţă prima scenă profesionistă. Institutul organizează Festivalul „Nová drama“ şi Concursul naţional pentru cea mai bună piesă slovacă. Beneficiază, de asemenea, de un spaţiu multimedia propriu, Studio 12, precum şi de un centru public de informare, denumit „Prospero“ (în egală măsură librărie). Din 2006, a luat naştere şi un Muzeu al Institutului de Teatru. (http://www.theatre.sk).
„Institutul teatral român” de Theodor‑Cristian Popescu
Un institut care să adune tot ce se scrie despre teatrul românesc, în orice limbă.
Un institut care să conţină înregistrările tuturor spectacolelor de teatru româneşti, ale fotografiilor de presă, afişelor, caietelor‑program ce însoţesc aceste spectacole.
Un institut care să devină spaţiul normal de întâlnire şi documentare pentru oricine e interesat să înţeleagă contextul teatral românesc…
Un institut care să adune tot ce se scrie despre teatrul românesc, în orice limbă.
Un institut care să conţină înregistrările tuturor spectacolelor de teatru româneşti, ale fotografiilor de presă, afişelor, caietelor‑program ce însoţesc aceste spectacole.
Un institut care să devină spaţiul normal de întâlnire şi documentare pentru oricine e interesat să înţeleagă contextul teatral românesc.
Un institut care să editeze studii, broşuri de prezentare (autori dramatici, regizori, scenografi, companii, tendinţe), care să organizeze colocvii, conferinţe internaţionale, expoziţii de scenografie şi retrospective teatrale.
Care să editeze DVD‑uri de prezentare a spectacolelor româneşti contemporane.
Care să coopereze cu organismele ce finanţează deja (UNITER, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional) programe de traduceri, concursuri de piese originale, festivaluri de dramaturgie românească contemporană etc.
Care să construiască şi să menţină un site web uşor de navigat cu harta teatrală românească.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, ca să menţionez doar ţări care trec prin aceleaşi procese istorice ca şi noi, şi‑au creat institute teatrale naţionale.
Oare vom avea veşnic alte priorităţi decât să fim atenţi la noi înşine?
Nota redacţiei: Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“ încearcă de 7 (şapte!) ani să sensibilizeze forurile culturale cu putere de decizie (miniştrii ai culturii, comisii AFCN etc.) de necesitatea imperioasă de a constitui un fond naţional de documentare teatrală. În van! În imagine: revista Teatrul azi în biblioteca Institului de Teatru din Praga, unul dintre abonaţii săi.
Institute de teatru europene (Varşovia, Praga, Budapesta, Bratislava)
Creat în 2003, Institutul Teatral din Varşovia poartă numele profesorului şi istoricului de teatru Zbigniew Raszewski (1925–1992). Ca organism non‑profit susţinut de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din Polonia, este dedicat memoriei, actualităţii, cercetării şi educaţiei în domeniul artelor spectacolului. Activitatea sa extrem de complexă se desfăşoară într‑un splendid edificiu din centrul capitalei poloneze, situat lângă parcul şi palatul Lazienki (clădire cedată Institutului pentru o perioadă de 30 de ani). Secţia de documentare furnizează şi informaţia electronică pentru portalul www.e-teatr.pl. Există de curând şi un original proiect, un canal de televiziune teatrală pe internet (www.e-teatr.tv). Mai multe informaţii despre Institutul varşovian aflaţi din interviul cu Maciej Nowak, directorul acestuia, publicat în numărul 1–2/2009 al revistei Teatrul azi, precum şi la adresa http://www.instytut‑teatralny.pl.
Institutul de Teatru (Divadelní ústav) din Praga a fost înfiinţat în 1959. Începând cu jumătatea anilor ’70, sediul său este în Casa Manhart, clădirea în stil baroc situată pe Strada Celetná. În 2007 şi‑a schimbat numele în Institutul de Arte şi Teatru (ATI). (http://new.institutumeni.cz)
Muzeul şi Institutul Maghiar de Teatru (HTMI), denumit astfel din 1991, a fost înfiinţat în 1952, iar în sediul actual – o armonioasă clădire în stil clasic ţinând de fostul Palat Áldásy din splendidul district budapestan numit „Krisztinaváros“ – funcţionează din 1954. Include o bibliotecă specializată, un centru de documentare, o colecţie axată pe teatrul de păpuşi şi o arhivă de dans. Muzeul de Teatru „Bajor Gizi“, situat într‑o veche şi pitorească vilă, găzduieşte o expoziţie permanentă şi organizează numeroase expoziţii temporare. (http://szinhaziintezet.hu)
Fondat în 1961, Institutul de Teatru de la Bratislava este subvenţionat de Ministerul Culturii din Republica Slovacă, având drept obiectiv principal arhivarea şi cercetarea mişcării teatrale naţionale începând cu anul 1920, când a luat fiinţă prima scenă profesionistă. Institutul organizează Festivalul „Nová drama“ şi Concursul naţional pentru cea mai bună piesă slovacă. Beneficiază, de asemenea, de un spaţiu multimedia propriu, Studio 12, precum şi de un centru public de informare, denumit „Prospero“ (în egală măsură librărie). Din 2006, a luat naştere şi un Muzeu al Institutului de Teatru. (http://www.theatre.sk).