Fundația Culturală „Camil Petrescu” aduce un nou titlu pe raftul cărții de teatru și îi așteaptă pe iubitorii de teatru și de lectură la o întâlnire specială, dedicată celor mai recente apariții din oferta sa editorială, care va avea loc sâmbătă, 18 noiembrie 2023, la ora 13:00, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj.
Lansarea proaspătului volum ieșit din tipar ShakespeareGoldoni Brecht de Giorgio Strehler, ediţie îngrijită de Maria Zărnescu, în traducerea Mariei Rotar, este cuprinsă în cadrul amplului Festival al Uniunii Teatrelor Europene (UTE) ediția 20, care se desfășoară la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Un eveniment special, care marchează simbolic începuturile UTE, evocând personalitatea artistică marcantă a regizorului Giorgio Strehler, fondatorul organizației.
Alături de acest titlu, în atenția discuției vor mai fi recentele Hamlet la imperativ de Olivier Py (ediție îngrijită de Anca Măniuțiu, care semnează și traducerea împreună cu Ramona Tripa) și tetralogia Sângele făgăduințelor de Wajdi Mouawad (trad. Sorin Gherguț).
Gazdele întâlnirii, Gábor Tompa, președintele UTE și directorul Teatrului Maghiar de Stat Cluj, și Oana Borș, președinta Fundației Culturale „Camil Petrescu”, le vor avea ca invitate pe Maria Rotar și pe Anca Măniuțiu, care vor povesti despre culisele lucrului la o carte despre teatru, dar, mai ales, despre direcțiile și orizonturile pe care aceste titluri le deschid cititorilor.
Intrarea la eveniment este liberă.
Actor, regizor și director de companie, Giorgio Strehler (n. 1921 – d. 1997) a intrat în panteonul teatrului universal, nu doar prin creația sa prolifică (a regizat peste două sute de piese și opere), ci, mai ales, prin viziunea sa artistică unică, expresivă și revoluționară, în care gândul regizoral îmbogățește spectacolul cu profunzime și estetică vizuală. În 1947, împreună cu Paolo Grassi și Nina Vinchi, a fondat Piccolo Teatro din Milano. La începutul anilor 1990, ia naștere, la ideea și sub coordonarea lui și cu sprijinul lui Jack Lang (Ministrul Culturii al Franței la acel moment), Uniunea Teatrelor Europene la Paris. Numele său nu putea lipsi din seria „Mari regizori ai lumii” a Fundației Culturale „Camil Petrescu”.
Despre volumul ShakespeareGoldoni Brecht*, criticul de teatru și film Maurizio Porro scrie în prefață: „În această carte, regizorul își face socotelile: l-a pus în scenă de douăsprezece ori pe Shakespeare, începând cu Richard al II-lea, în premieră națională în Italia, în 1948. În carte se vorbește însă despre trei autori iubiți sau dintre cei mai iubiți de regizor. Dacă Visconti cere să-i fie scris pe mormânt că-i iubise nespus pe Verdi, Shakespeare și Cehov (cine nu-i iubește, de altfel?), Strehler ar fi putut să ceară să-i fie scris pe mormântul de la Trieste numele maeștrilor săi: Shakespeare, Brecht și mult iubitul Goldoni. […] Dintre acești trei magnifici tovarăși de viață și de scenă se ramifică, în mod firesc, alte căi şi influenţe, ca și cum cariera lui Strehler ar fi fost și a fost, de fapt, un monolit de genialitate expresivă, un tot unitar, un puzzle al personalității sale. […] Avem sute de spectacole născute sub semnul unei măiestrii care se hrănește, la rândul ei, din autorii care îl inspiră și îi dau sugestii. O empatie cu două fețe care conduce personalitatea unui mare regizor, mereu respectuos până la ultimul cuvânt, de pe ultimul rând, la întâlnirea cu mari scriitori ce nu s-au suprapus niciodată, fără să schimbe o virgulă din text, dar completându-i cu geniul său teatral, într-un mod aproape paranormal. Cu dorința de a transmite idei și speranțe, dar și cu melancolia și deloc ascunsa disperare care face parte din natura trecătoare a teatrului, pe care Strehler o cunoștea bine și care este evidentă în tulburătoarele scrisori pe care le trimitea actorilor la începutul și la finalul reprezentațiilor unui nou spectacol. […] Timp de cincizeci de ani a ținut să spună povești pentru a se simți mai bine și a ne face să ne simțim mai bine, mai uniți, mai complici.”
*Proiect co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabillitatea beneficiarului finanțării.
Această carte a fost tradusă cu ajutorul contribuţiei pentru traducere acordată de Ministerul Afacerilor Externe și al Cooperării Internaţionale din Italia.
Giorgio Strehler la raftul de teatru | Întâlnire în UTE Fest 2023
Fundația Culturală „Camil Petrescu” aduce un nou titlu pe raftul cărții de teatru și îi așteaptă pe iubitorii de teatru și de lectură la o întâlnire specială, dedicată celor mai recente apariții din oferta sa editorială, care va avea loc sâmbătă, 18 noiembrie 2023, la ora 13:00, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj.
Lansarea proaspătului volum ieșit din tipar Shakespeare Goldoni Brecht de Giorgio Strehler, ediţie îngrijită de Maria Zărnescu, în traducerea Mariei Rotar, este cuprinsă în cadrul amplului Festival al Uniunii Teatrelor Europene (UTE) ediția 20, care se desfășoară la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Un eveniment special, care marchează simbolic începuturile UTE, evocând personalitatea artistică marcantă a regizorului Giorgio Strehler, fondatorul organizației.
Alături de acest titlu, în atenția discuției vor mai fi recentele Hamlet la imperativ de Olivier Py (ediție îngrijită de Anca Măniuțiu, care semnează și traducerea împreună cu Ramona Tripa) și tetralogia Sângele făgăduințelor de Wajdi Mouawad (trad. Sorin Gherguț).
Gazdele întâlnirii, Gábor Tompa, președintele UTE și directorul Teatrului Maghiar de Stat Cluj, și Oana Borș, președinta Fundației Culturale „Camil Petrescu”, le vor avea ca invitate pe Maria Rotar și pe Anca Măniuțiu, care vor povesti despre culisele lucrului la o carte despre teatru, dar, mai ales, despre direcțiile și orizonturile pe care aceste titluri le deschid cititorilor.
Intrarea la eveniment este liberă.
Actor, regizor și director de companie, Giorgio Strehler (n. 1921 – d. 1997) a intrat în panteonul teatrului universal, nu doar prin creația sa prolifică (a regizat peste două sute de piese și opere), ci, mai ales, prin viziunea sa artistică unică, expresivă și revoluționară, în care gândul regizoral îmbogățește spectacolul cu profunzime și estetică vizuală. În 1947, împreună cu Paolo Grassi și Nina Vinchi, a fondat Piccolo Teatro din Milano. La începutul anilor 1990, ia naștere, la ideea și sub coordonarea lui și cu sprijinul lui Jack Lang (Ministrul Culturii al Franței la acel moment), Uniunea Teatrelor Europene la Paris. Numele său nu putea lipsi din seria „Mari regizori ai lumii” a Fundației Culturale „Camil Petrescu”.
Despre volumul Shakespeare Goldoni Brecht*, criticul de teatru și film Maurizio Porro scrie în prefață: „În această carte, regizorul își face socotelile: l-a pus în scenă de douăsprezece ori pe Shakespeare, începând cu Richard al II-lea, în premieră națională în Italia, în 1948. În carte se vorbește însă despre trei autori iubiți sau dintre cei mai iubiți de regizor. Dacă Visconti cere să-i fie scris pe mormânt că-i iubise nespus pe Verdi, Shakespeare și Cehov (cine nu-i iubește, de altfel?), Strehler ar fi putut să ceară să-i fie scris pe mormântul de la Trieste numele maeștrilor săi: Shakespeare, Brecht și mult iubitul Goldoni. […] Dintre acești trei magnifici tovarăși de viață și de scenă se ramifică, în mod firesc, alte căi şi influenţe, ca și cum cariera lui Strehler ar fi fost și a fost, de fapt, un monolit de genialitate expresivă, un tot unitar, un puzzle al personalității sale. […] Avem sute de spectacole născute sub semnul unei măiestrii care se hrănește, la rândul ei, din autorii care îl inspiră și îi dau sugestii. O empatie cu două fețe care conduce personalitatea unui mare regizor, mereu respectuos până la ultimul cuvânt, de pe ultimul rând, la întâlnirea cu mari scriitori ce nu s-au suprapus niciodată, fără să schimbe o virgulă din text, dar completându-i cu geniul său teatral, într-un mod aproape paranormal. Cu dorința de a transmite idei și speranțe, dar și cu melancolia și deloc ascunsa disperare care face parte din natura trecătoare a teatrului, pe care Strehler o cunoștea bine și care este evidentă în tulburătoarele scrisori pe care le trimitea actorilor la începutul și la finalul reprezentațiilor unui nou spectacol. […] Timp de cincizeci de ani a ținut să spună povești pentru a se simți mai bine și a ne face să ne simțim mai bine, mai uniți, mai complici.”
*Proiect co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabillitatea beneficiarului finanțării.
Această carte a fost tradusă cu ajutorul contribuţiei pentru traducere acordată de Ministerul Afacerilor Externe și al Cooperării Internaţionale din Italia.