În rolul principal Dan Puric excelează în acrobaţia stărilor pe muchie de cuţit între râs şi plâns, între implicare şi distanţare. El trece cu dezinvoltură impresionantă, fără efort vizibil, printr-o mare varietate de registre. Ipostaziază succesiv agitaţia ridicolă a omului slab, şi necăjit, dă contur abuliei, apoi furiei stupide, mâniei legitime şi revoltei.
[…]
În rolul principal Dan Puric excelează în acrobaţia stărilor pe muchie de cuţit între râs şi plâns, între implicare şi distanţare. El trece cu dezinvoltură impresionantă, fără efort vizibil, printr-o mare varietate de registre. Ipostaziază succesiv agitaţia ridicolă a omului slab, şi necăjit, dă contur abuliei, apoi furiei stupide, mâniei legitime şi revoltei. Este mereu percutant în dialoguri casnice, ca şi în diatribe contestatare, în pasaje de pantomimă şi în cele de mişcare scenică îndrăzneţ coregrafiată. Este de neuitat fantezia şi hazul cu care concepe, decupează şi transmite la public savuroasa scenă a deprinderii cântatului la instrumentul numit tubă. Ca şi răbdarea şi inocenţa răbdătoare cu care descifrează metoda lui Theodor Hugo Wolf (poantele cu nemţi sunt insistente la Erdman, care era de origine germană!)
„Geniul farsei tragice“ de Natalia Stancu („Sinucigaşul“ de Nikolai Erdman – Teatrul Naţional, Bucureşti)
În rolul principal Dan Puric excelează în acrobaţia stărilor pe muchie de cuţit între râs şi plâns, între implicare şi distanţare. El trece cu dezinvoltură impresionantă, fără efort vizibil, printr-o mare varietate de registre. Ipostaziază succesiv agitaţia ridicolă a omului slab, şi necăjit, dă contur abuliei, apoi furiei stupide, mâniei legitime şi revoltei.
[…]
În rolul principal Dan Puric excelează în acrobaţia stărilor pe muchie de cuţit între râs şi plâns, între implicare şi distanţare. El trece cu dezinvoltură impresionantă, fără efort vizibil, printr-o mare varietate de registre. Ipostaziază succesiv agitaţia ridicolă a omului slab, şi necăjit, dă contur abuliei, apoi furiei stupide, mâniei legitime şi revoltei. Este mereu percutant în dialoguri casnice, ca şi în diatribe contestatare, în pasaje de pantomimă şi în cele de mişcare scenică îndrăzneţ coregrafiată. Este de neuitat fantezia şi hazul cu care concepe, decupează şi transmite la public savuroasa scenă a deprinderii cântatului la instrumentul numit tubă. Ca şi răbdarea şi inocenţa răbdătoare cu care descifrează metoda lui Theodor Hugo Wolf (poantele cu nemţi sunt insistente la Erdman, care era de origine germană!)
[…]