Spectacolul SatisFUCKtion, după piesa La ţintă de Thomas Bernhard, începe în holul îngust de la intrarea Teatrului Foarte Mic; o scenă în două personaje se desfăşoară în mijlocul publicului: spectatoare entuziastă, Fiica, toată o emoţie în cascadă, îl sufocă pe Autorul Dramatic cu întrebările şi admiraţia sa, după succesul reprezentaţiei de premieră la care tocmai participase. Apoi, urcăm în sală, unde Valeria Seciu (Mama) e ghemuită într-un scaun, în spaţiul de joc delimitat de cele două paralele pe direcţia cărora sunt aranjate gradenele spectatorilor; actriţa îşi plasează personajul, cu uşurinţă şi exactitate, pe variabile paliere de energie – dispune de un performant „potenţiometru“! – pentru a regla relaţia cu spectatorii: nu o scăpăm din priviri, în timp ce ne căutăm locurile, încercând să nu pierdem micile gesturi ale acesteia.
Spectacolul SatisFUCKtion, după piesa La ţintă de Thomas Bernhard, începe în holul îngust de la intrarea Teatrului Foarte Mic; o scenă în două personaje se desfăşoară în mijlocul publicului: spectatoare entuziastă, Fiica, toată o emoţie în cascadă, îl sufocă pe Autorul Dramatic cu întrebările şi admiraţia sa, după succesul reprezentaţiei de premieră la care tocmai participase. Apoi, urcăm în sală, unde Valeria Seciu (Mama) e ghemuită într-un scaun, în spaţiul de joc delimitat de cele două paralele pe direcţia cărora sunt aranjate gradenele spectatorilor; actriţa îşi plasează personajul, cu uşurinţă şi exactitate, pe variabile paliere de energie – dispune de un performant „potenţiometru“! – pentru a regla relaţia cu spectatorii: nu o scăpăm din priviri, în timp ce ne căutăm locurile, încercând să nu pierdem micile gesturi ale acesteia.
(…)
Noua premieră de la Teatrul Foarte Mic reface colaborarea dintre Theodora Herghelegiu şi Valeria Seciu – spectacolul Top dogs, din păcate puţin jucat, era o montare în care personajul încredinţat fusese construit din autoritate, răceală şi o bună doză de automulţumire invulnerabilă, departe de structura sensibil-friabilă a atâtor alte eroine pe care actriţa le-a interpretat – SatisFUCKtion este un spectacol care face dovada aceleiaşi încrederi a întâlnirii, cristalizat în jurul artistei şi mizând pe forţa şi carisma ei scenică.
“După cădere” de Crenguţa Manea (Teatrul Foarte Mic – “SatisFUCKtion” după “La ţintă”, o farsă de Thomas Bernhard)
Spectacolul SatisFUCKtion, după piesa La ţintă de Thomas Bernhard, începe în holul îngust de la intrarea Teatrului Foarte Mic; o scenă în două personaje se desfăşoară în mijlocul publicului: spectatoare entuziastă, Fiica, toată o emoţie în cascadă, îl sufocă pe Autorul Dramatic cu întrebările şi admiraţia sa, după succesul reprezentaţiei de premieră la care tocmai participase. Apoi, urcăm în sală, unde Valeria Seciu (Mama) e ghemuită într-un scaun, în spaţiul de joc delimitat de cele două paralele pe direcţia cărora sunt aranjate gradenele spectatorilor; actriţa îşi
plasează personajul, cu uşurinţă şi exactitate, pe variabile paliere de energie – dispune de un performant „potenţiometru“! – pentru a regla relaţia cu spectatorii: nu o scăpăm din priviri, în timp ce ne căutăm locurile, încercând să nu pierdem micile gesturi ale acesteia.
Spectacolul SatisFUCKtion,
după piesa La ţintă de Thomas Bernhard, începe în holul îngust de la
intrarea Teatrului Foarte Mic; o scenă în două personaje se desfăşoară în
mijlocul publicului: spectatoare entuziastă, Fiica, toată o emoţie în cascadă,
îl sufocă pe Autorul Dramatic cu întrebările şi admiraţia sa, după
succesul reprezentaţiei de premieră la care tocmai participase. Apoi, urcăm în
sală, unde Valeria Seciu (Mama) e ghemuită într-un scaun, în spaţiul de
joc delimitat de cele două paralele pe direcţia cărora sunt aranjate gradenele
spectatorilor; actriţa îşi plasează
personajul, cu uşurinţă şi exactitate, pe variabile paliere de energie –
dispune de un performant „potenţiometru“! – pentru a regla relaţia cu
spectatorii: nu o scăpăm din priviri, în timp ce ne căutăm locurile, încercând
să nu pierdem micile gesturi ale acesteia.
(…)
Noua premieră de
la Teatrul Foarte Mic reface colaborarea dintre Theodora Herghelegiu şi Valeria
Seciu – spectacolul Top dogs, din păcate puţin jucat, era o montare în
care personajul încredinţat fusese construit din autoritate, răceală şi o bună
doză de automulţumire invulnerabilă, departe de structura sensibil-friabilă a atâtor
alte eroine pe care actriţa le-a interpretat – SatisFUCKtion este un
spectacol care face dovada aceleiaşi încrederi a întâlnirii, cristalizat în
jurul artistei şi mizând pe forţa şi carisma ei scenică.