Călin Țopa este un artist interdisciplinar, ale cărui creații muzicale și sonore acoperă mai multe domenii ale artelor: teatru, film și instalații multimedia. Născut în Târgoviște, a urmat Liceul de Arte, apoi și-a continuat studiile superioare în domeniul muzicii și al sound designului, absolvind inclusiv un curs al Abbey Road Studios din Londra, primul și cel mai faimos studio de înregistrări din lume. Călin activează în branșa muzicală și teatrală de mai bine de un deceniu, iar compozițiile lui i-au adus colaborări importante atât în plan local, cât și internațional. A lucrat un timp îndelungat la Teatrul Național București, colaborând ca sound designer și compozitor la spectacole de referință din repertoriul Naționalului, câteva încă jucate în stagiunea curentă: Pădurea spânzuraților, Trei surori(r. Radu Afrim); Exil, Secundar (r. Alexandra Badea). De asemenea, printre cele mai recente premiere ale sale în București se numără două spectacole în regia lui Bobi Pricop, la care a semnat muzica originală: Toto! la Teatrul Masca și Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) la Teatrul Excelsior. Pentru cel din urmă, Călin Țopa și Eduard Gabia au câștigat Premiul UNITER 2025 pentru cea mai bună muzică originală și sound design. În domeniul artei contemporane, al expozițiilor și al instalațiilor multimedia, el colaborează constant cu artiști plastici precum Victoria și Marian Zidaru, pentru ale căror expoziții creează universul sonor (Inferno 2.0, Ziua Întâi, reFacerea etc.). Colaborează cu muzee și spații de expoziție ca Art Safari (2023, 2024, 2025), MARe, Galeriile Nicodim ș.a. În plan internațional, este prezent în unele dintre cele mai importante expoziții și festivaluri de artă contemporană: Quadrienala de la Praga, Experimental Loop Festival (New York), Experimental Video Festival (University of Kentucky), Personal Structures Biennale (Veneția) etc. În luna octombrie a acestui an, în cadrul World Stage Design 2025 (desfășurat în Sharjah, EAU), a fost creatorul și coordonatorul proiectului Transcendent Renaissance, un performance imersiv bazat pe compoziția sa corală cu același nume. Performance-ul a fost singurul eveniment al WSD 2025 care a avut loc în situl arheologic Mleiha, iar Călin a primit premiul II în competiția Professional Sound Design. În toate ramurile artei contemporane în care activează, Călin Țopa impresionează prin profunzimea creațiilor sale, pe care le definește drept muzică experimentală, cu lucrări care îmbină stiluri ambientale, neoclasicism și peisaje sonore eterice.
Andrada–Ioana COICIU: Ce poziție revendici pentru muzica ta în structura unui spectacol?
Călin ȚOPA: Pentru mine, sunetul este un mediu de revelație. Nu îl tratez ca pe un obiect, ci ca pe o dinamică vie care poate dezvălui structuri invizibile ale spațiului și ale emoției. În practica mea, mă interesează modul în care sunetul poate schimba percepția asupra prezentului, ritmului sau a fragilității unei situații. Lucrez cu texturi, rezonanțe și microdetalii pentru a crea un cadru în care ascultătorul nu doar aude, ci descoperă, ca și cum sunetul ar deschide o dimensiune paralelă a realului. Revendic pentru muzica mea o poziție de coautor al spectacolului: nu doar un suport, ci un participant activ la construcția emoțională și conceptuală. Ea conduce, sugerează, provoacă sau relaxează, dar rămâne întotdeauna un limbaj care invită la descoperire și introspecție.
A.I.C.: Cum abordezi lucrul la un nou proiect? Care este punctul tău de plecare/inspirație?
C.Ț.: În spectacolele de teatru la care lucrez, tratamentul sunetului devine o arhitectură emoțională. Integrez muzică originală organic în structura spectacolului, astfel încât granița dintre sound design și compoziție devine dificil de trasat. Observ și strâng emoții, stări, sensibilități și fragmente subtile ale experienței mele și ale celor din jur, pe care încerc să le reproduc sonor și să le ofer atunci când timpul, spațiul, regizorii și actorii îmi permit, și, bineînțeles, atunci când tehnicul poate înțelege și simți detaliul de la care pornesc proiectul. Cred că muzica și sunetul devin astfel un teritoriu de descoperire, un spațiu în care atenția se amplifică și sensibilitatea poate fi resimțită. Acolo, între sunete și tăceri, se conturează sensul: nu doar ceea ce auzim, ci ceea ce simțim și descoperim împreună. Suntem toți mesageri, iar ceea ce se aude ajunge cel mai repede în corp, așa că trebuie să fii foarte bine ancorat în realitatea pe care dorești să o transmiți.
A.I.C.:Cât de mult contează tehnologia digitală în activitatea ta, în studio și în sala de spectacol?
C.Ț.: Pentru mine, este un instrument de explorare și un acces la o sursă de creativitate infinită, dar are valoare doar atunci când servește intenției artistice. Nu sunt fascinat de plugin–uri sau efecte ca scop în sine, dacă aleg să folosesc digitalul, o fac cu măsură și cu conștiință, pentru a păstra spațiul pentru emoție, fragilitate și subtilitate. Cred că adevărata diferență nu o face softul, ci sensibilitatea celui care îl manevrează. Tehnologii precum TiMax sau LISA de la L-Acoustic permit în sălile de spectacol să plasăm și să mișcăm sunetul în spațiu, astfel încât fiecare element sonor să devină parte activă a spectacolului. Ele nu doar amplifică muzica sau efectele, ci modelează atenția și percepția publicului. În spectacolele mele, intenționez să folosesc aceste tehnologii pentru a crea tensiuni subtile, perspective sonore diferite și o relație directă, aproape tactilă, între sunet și corpul spectatorilor. Sper ca în viitorul apropiat să colaborez cu teatre care își doresc să înțeleagă și să implementeze astfel de sisteme, pentru a transforma sunetul într-un element activ și imersiv al spectacolului.
A.I.C.:Cum te menții în formă creativă?
C.Ț.: Mă mențin în formă creativă printr-o expunere constantă la experiențe diverse și interdisciplinare. Particip la vernisaje, spectacole, stau în ateliere cu sculptori/sculptorițe sau pictori/pictorițe, lucrez în zona artei contemporane și colaborez cu artiști. Călătoresc mult, urmăresc concerte și sunt curios de abordări diferite, iar workshopurile în domenii sonore variate îmi permit să descopăr permanent lucruri noi și să gândesc diferit. Această diversitate de experiențe îmi hrănește sensibilitatea artistică și îmi stimulează mereu creativitatea.
A.I.C.:Ce ai ascultat pe repeat în ultima perioadă?
C.Ț.:I’m Letting Go Of The Bullshit, de la Nick Hustles.
*Acest articol face parte dintr-o serie de 10 interviuri-fulger, cu muzicieni și compozitori care lucrează sau au colaborat cu scenele românești, disponibile în versiunea print a revistei Teatrul azi nr. 10-11-12/2025. Urmărind melodiile și albumele pe care aceștia le-au numit ca preferate în perioada în care au fost realizate interviurile, am realizat playlistul 10 out of 10, pe care îl puteți asculta pe canalul oficial de YouTube al publicației noastre:
Călin ȚOPA: „Acolo, între sunete și tăceri, se conturează sensul”
Interviu realizat de Andrada-Ioana Coiciu
Publicat în: Teatrul azi nr. 10-11-12/2025
Rubrica: accente | muzica de teatru | playlist
Călin Țopa este un artist interdisciplinar, ale cărui creații muzicale și sonore acoperă mai multe domenii ale artelor: teatru, film și instalații multimedia. Născut în Târgoviște, a urmat Liceul de Arte, apoi și-a continuat studiile superioare în domeniul muzicii și al sound designului, absolvind inclusiv un curs al Abbey Road Studios din Londra, primul și cel mai faimos studio de înregistrări din lume. Călin activează în branșa muzicală și teatrală de mai bine de un deceniu, iar compozițiile lui i-au adus colaborări importante atât în plan local, cât și internațional. A lucrat un timp îndelungat la Teatrul Național București, colaborând ca sound designer și compozitor la spectacole de referință din repertoriul Naționalului, câteva încă jucate în stagiunea curentă: Pădurea spânzuraților, Trei surori (r. Radu Afrim); Exil, Secundar (r. Alexandra Badea). De asemenea, printre cele mai recente premiere ale sale în București se numără două spectacole în regia lui Bobi Pricop, la care a semnat muzica originală: Toto! la Teatrul Masca și Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) la Teatrul Excelsior. Pentru cel din urmă, Călin Țopa și Eduard Gabia au câștigat Premiul UNITER 2025 pentru cea mai bună muzică originală și sound design. În domeniul artei contemporane, al expozițiilor și al instalațiilor multimedia, el colaborează constant cu artiști plastici precum Victoria și Marian Zidaru, pentru ale căror expoziții creează universul sonor (Inferno 2.0, Ziua Întâi, reFacerea etc.). Colaborează cu muzee și spații de expoziție ca Art Safari (2023, 2024, 2025), MARe, Galeriile Nicodim ș.a. În plan internațional, este prezent în unele dintre cele mai importante expoziții și festivaluri de artă contemporană: Quadrienala de la Praga, Experimental Loop Festival (New York), Experimental Video Festival (University of Kentucky), Personal Structures Biennale (Veneția) etc. În luna octombrie a acestui an, în cadrul World Stage Design 2025 (desfășurat în Sharjah, EAU), a fost creatorul și coordonatorul proiectului Transcendent Renaissance, un performance imersiv bazat pe compoziția sa corală cu același nume. Performance-ul a fost singurul eveniment al WSD 2025 care a avut loc în situl arheologic Mleiha, iar Călin a primit premiul II în competiția Professional Sound Design. În toate ramurile artei contemporane în care activează, Călin Țopa impresionează prin profunzimea creațiilor sale, pe care le definește drept muzică experimentală, cu lucrări care îmbină stiluri ambientale, neoclasicism și peisaje sonore eterice.
Andrada–Ioana COICIU: Ce poziție revendici pentru muzica ta în structura unui spectacol?
Călin ȚOPA: Pentru mine, sunetul este un mediu de revelație. Nu îl tratez ca pe un obiect, ci ca pe o dinamică vie care poate dezvălui structuri invizibile ale spațiului și ale emoției. În practica mea, mă interesează modul în care sunetul poate schimba percepția asupra prezentului, ritmului sau a fragilității unei situații. Lucrez cu texturi, rezonanțe și microdetalii pentru a crea un cadru în care ascultătorul nu doar aude, ci descoperă, ca și cum sunetul ar deschide o dimensiune paralelă a realului. Revendic pentru muzica mea o poziție de coautor al spectacolului: nu doar un suport, ci un participant activ la construcția emoțională și conceptuală. Ea conduce, sugerează, provoacă sau relaxează, dar rămâne întotdeauna un limbaj care invită la descoperire și introspecție.
A.I.C.: Cum abordezi lucrul la un nou proiect? Care este punctul tău de plecare/inspirație?
C.Ț.: În spectacolele de teatru la care lucrez, tratamentul sunetului devine o arhitectură emoțională. Integrez muzică originală organic în structura spectacolului, astfel încât granița dintre sound design și compoziție devine dificil de trasat. Observ și strâng emoții, stări, sensibilități și fragmente subtile ale experienței mele și ale celor din jur, pe care încerc să le reproduc sonor și să le ofer atunci când timpul, spațiul, regizorii și actorii îmi permit, și, bineînțeles, atunci când tehnicul poate înțelege și simți detaliul de la care pornesc proiectul. Cred că muzica și sunetul devin astfel un teritoriu de descoperire, un spațiu în care atenția se amplifică și sensibilitatea poate fi resimțită. Acolo, între sunete și tăceri, se conturează sensul: nu doar ceea ce auzim, ci ceea ce simțim și descoperim împreună. Suntem toți mesageri, iar ceea ce se aude ajunge cel mai repede în corp, așa că trebuie să fii foarte bine ancorat în realitatea pe care dorești să o transmiți.
A.I.C.: Cât de mult contează tehnologia digitală în activitatea ta, în studio și în sala de spectacol?
C.Ț.: Pentru mine, este un instrument de explorare și un acces la o sursă de creativitate infinită, dar are valoare doar atunci când servește intenției artistice. Nu sunt fascinat de plugin–uri sau efecte ca scop în sine, dacă aleg să folosesc digitalul, o fac cu măsură și cu conștiință, pentru a păstra spațiul pentru emoție, fragilitate și subtilitate. Cred că adevărata diferență nu o face softul, ci sensibilitatea celui care îl manevrează. Tehnologii precum TiMax sau LISA de la L-Acoustic permit în sălile de spectacol să plasăm și să mișcăm sunetul în spațiu, astfel încât fiecare element sonor să devină parte activă a spectacolului. Ele nu doar amplifică muzica sau efectele, ci modelează atenția și percepția publicului. În spectacolele mele, intenționez să folosesc aceste tehnologii pentru a crea tensiuni subtile, perspective sonore diferite și o relație directă, aproape tactilă, între sunet și corpul spectatorilor. Sper ca în viitorul apropiat să colaborez cu teatre care își doresc să înțeleagă și să implementeze astfel de sisteme, pentru a transforma sunetul într-un element activ și imersiv al spectacolului.
A.I.C.: Cum te menții în formă creativă?
C.Ț.: Mă mențin în formă creativă printr-o expunere constantă la experiențe diverse și interdisciplinare. Particip la vernisaje, spectacole, stau în ateliere cu sculptori/sculptorițe sau pictori/pictorițe, lucrez în zona artei contemporane și colaborez cu artiști. Călătoresc mult, urmăresc concerte și sunt curios de abordări diferite, iar workshopurile în domenii sonore variate îmi permit să descopăr permanent lucruri noi și să gândesc diferit. Această diversitate de experiențe îmi hrănește sensibilitatea artistică și îmi stimulează mereu creativitatea.
A.I.C.: Ce ai ascultat pe repeat în ultima perioadă?
C.Ț.: I’m Letting Go Of The Bullshit, de la Nick Hustles.
*Acest articol face parte dintr-o serie de 10 interviuri-fulger, cu muzicieni și compozitori care lucrează sau au colaborat cu scenele românești, disponibile în versiunea print a revistei Teatrul azi nr. 10-11-12/2025. Urmărind melodiile și albumele pe care aceștia le-au numit ca preferate în perioada în care au fost realizate interviurile, am realizat playlistul 10 out of 10, pe care îl puteți asculta pe canalul oficial de YouTube al publicației noastre: