„Shakespeare este poarta de intrare în Europa. Cu toții trebuie să trecem prin ea.”
Rostislav Derzhypilskyy (Ivano Frankivsk, 2024)
Trăim într-o lume dinamică, plină de instabilitate și nesiguranță. Lumea noastră este constant în război, atât aproape de casă (oriunde ar fi aceasta), cât și departe. Suntem în conflict și cu planeta noastră, o confruntare nesăbuită pe care suntem sortiți să o pierdem dacă vom continua. După cum spune Shakespeare, timpul este „out of joint”.
Dacă stiloul este într-adevăr mai puternic decât sabia, atunci artiștii trebuie să se gândească la contribuțiile pe care le pot și le vor aduce – mari sau mici. Rolul nostru ca artiști face să avem privilegiul de a avea o voce pe care alții o pot auzi și responsabilitatea de a o folosi.
1
2024 a fost un an unic, care a făcut ca trei noi festivaluri internaționale Shakespeare să-și planifice și să-şi prezinte primele ediții. Tang Shu-wing din Hong Kong, Rostislav Derzhypilskyy din Ivano Frankivsk și Mihai Țărnă din Chișinău (programat pentru octombrie a.c.) cred cu toții că, în acest moment, ceea ce vorbește despre temele majore ale lumii și ne permite să creăm un dialog între noi și publicul nostru sunt operele unui autor englez de acum 450 de ani. Discuțiile cu aceștia despre planurile și motivele lor, participarea la festivaluri și vizionarea spectacolelor programate, precum și reacția publicului au fost salutare și afirmative, amintindu-mi mie și poate și altor colegi de ce am avut și noi impulsul de a-l aduce pe internaționalul Shakespeare în comunitățile noastre.
Cinci festivaluri au fondat rețeaua: Gdańsk (Polonia), Craiova (România), Gyula (Ungaria), Neuss (Germania) și Bath (Marea Britanie), unde am fost director și al cărui rol este acum preluat de Festivalul Internațional Shakespeare de la York. Recrutarea continuă a dus la creșterea numărului de membri – unele festivaluri s-au închis sau au intrat în hibernare și, bineînțeles, avem noi membri care cer să se alăture. În prezent, suntem 12.
Scopul nostru este simplu: să dezvoltăm colaborarea între festivalurile membre, să sprijinim programe comune, să permitem transmiterea de idei și sfaturi și să lucrăm împreună pentru a crea proiecte și pentru a deveni parteneri în programele de finanțare.
Până în prezent, rețeaua a fost capabilă să sprijine crearea de noi producții majore care să fie itinerante între mai multe festivaluri și a construit cu succes parteneriate pentru a obține finanțări europene, cel mai recent fiind programul Shaking The Walls (www.shakingthewalls.eu).
2
ShakeSphere este apelul nostru anual pentru proiecte la scară mică, planificate ca activități itinerante ușoare (o companie de cel mult cinci persoane, iar întreaga producție să încapă în două valize) pe care cel puțin patru festivaluri, în fiecare an, se angajează să le programeze. La apelul din 2024 s-au primit peste 70 de propuneri din întreaga lume, iar lucrarea selectată, Hamlet Double Bill, al Teatro La Ribalta din Italia, a fost primită cu entuziasm la cinci festivaluri deja, urmând să fie prezentate și alte spectacole. Apelul pentru 2025 va fi lansat în toamnă prin intermediul site-ului nostru.
Cu toate acestea, cel mai important dividend al rețelei este construirea încrederii și a dialogului între membri. Conversațiile noastre informale, purtate pe parcursul anului, permit recomandarea de artiști și producții, facilitează susținerea proiectelor între noi și dau viață ideilor și posibilităților. Am învățat – dacă a fost nevoie – că munca în comun este o muncă mai bună.
În ultimul deceniu, organizațiile artistice au remarcat nevoia de a-și dezvolta activitatea în jurul și cu comunitățile lor. Este de la sine înțeles că vom atrage cercetători și entuziaști Shakespeare la festivalurile noastre și că publicul obișnuit de teatru va fi atras de nume speciale și abordări inovatoare. Este mai dificil este să identificăm legătura unui festival Shakespeare cu cei care nu consideră teatrul ca făcând parte din viața lor – ca fiind ceva la care au dreptul – și pentru care barierele sociale, economice sau culturale fac ca un festival internațional Shakespeare să pară inaccesibil. Aici, schimbul de idei și de bune practici între membrii rețelei a fost deosebit de valoros. La Craiova, spectacolele comunitare ale Parrabbola din 2016 (Romeo și Julieta) și 2018 (Visul unei nopți de vară), precum și din anii anteriori de la Gdańsk și Ostrava, au arătat cum este posibil să îl scoți pe Shakespeare pe străzi și să îl prezinți spectatorilor festivalului în spațiul public, implicând în același timp publicul larg alături de publicul angajat. Moștenirile rezultate din aceste întreprinderi au fost dezvoltate și au căpătat culori locale sub conducerea festivalurilor în colaborare cu artiști locali întreprinzători.
Dacă construim cu atenție relațiile locale, artiștii noștri internaționali își pot prezenta lucrările în fața unui public avizat și curios din întreaga Europă. Vocile locale pot fi amplificate și răspunsurile comunităților noastre pot fi auzite.
Revenind la noile noastre festivaluri, nu este o coincidență faptul că toate trei au fost înființate în locuri care se află în prima linie a unor situații mondiale dificile. O întrebare constantă în Ivano Frankivsk a fost: „De ce să începem un nou festival, și în special un festival Shakespeare, într-o perioadă de război?”. Urmărind spectacolele programate, în special cele care au fost jucate în subsolul teatrului, ce servește drept adăpost local în timpul raidurilor aeriene, a devenit foarte clar că producțiile foarte viscerale cu Romeo și Julieta și Hamlet ale Teatrului Național din Ivano Frankivsk au fost într-adevăr o creație și un răspuns la vremurile lor. Adesea violente și imediate, acestea au reflectat o urgență foarte evidentă în experiența noastră de zi cu zi din Ucraina prezentului. Teatrul a realizat, de asemenea, o A douăsprezecea noapte cu veterani și actori comunitari. O remodelare tulburătoare a spectacolului Furtuna, cu origini în Harkov, a adus în centrul atenției autocrația voită a lui Prospero, rezonând profund cu prezentul. Ovații în picioare, susținute și vocal, au fost urmate de conversații tăcute și urgente în următoarele câteva zile. Au fost lacrimi și la spectacolul invitat de la Teatrul Fără Nume din Chișinău, al cărui Macbeth, care a pus în prim-plan reluarea lui Eugène Ionesco, cu accentul său pe ororile opresiunii (o producție care a fost văzută și la Craiova), a avut o rezonanță suplimentară pentru public și pentru interpreți. Cu toate acestea, impactul interpretării lui Shakespeare în Ucraina, în perioada actuală, a apărut cel mai bine în spectacolul Coriolanus de la Kiev, în care onestitatea defectuoasă a personajului central i-a câștigat o nouă simpatie în rândul unora dintre specialiștii în Shakespeare prezenți. Teatro La Ribalta a venit din Italia pentru a prezenta Hamlet Double Bill în închiderea festivalului – pentru o sală plină, o șansă necesară de a râde.
Aceia dintre noi care au venit din alte părți au fost jenați în mod constant să li se mulțumească pentru curajul de a veni la festival; cu toții am simțit că măcar atât puteam face. Cu toate acestea, faptul că am fost acolo a dovedit fără îndoială că, prin prezentarea unui Festival Internațional Shakespeare, Teatrul din Ivano Frankivsk și, prin extensie, comunitatea care îl susține declară că un loc unic pe scena mondială, reprezentativ pentru națiunea lor, îl are cultura ucraineană.
O altă producție puternică și extrem de politică văzută la Craiova în acest an a fost Regele Lear, regizată de eminentul artist din Hong Kong, Tang Shu-wing. Pe hârtie părea că gestul radical a fost distribuirea acestei producții cu 10 femei, dar nu a fost așa. Pe scenă, ceea ce a devenit evident în Hong Kong a fost faptul că absența oricărui text – Tang Shu-wing descrie producția ca fiind „teatru provocator non-verbal care transcende granițele pieselor lui Shakespeare, dar rămâne prin excelență shakespearian” – ar putea fi interpretată ca un răspuns direct la nevoia de a vorbi și de a acționa cu grijă în noul Hong Kong. „Cuvintele sunt periculoase”, a declarat Tang Shu-wing în cadrul unui dialog amplu cu Dominic Dromgoole, fost director al Shakespeare’s Globe din Londra. Într-adevăr, festivalul a prezentat în mare parte interpretări ale lui Shakespeare prin dans și teatru fizic, singura excepție majoră fiind Henry V (Man and Monarch), o reelaborare solo a textului lui Shakespeare care îl trece pe Henry prin toate textele istorice ce-i aparțin, care îl repoziționează pe Henry, departe de eroul-monarh nobil acceptat în mod convențional, într-un autocrat mai rece și mai calculat, foarte pregătit să facă ceea ce este necesar pentru a-i readuce Angliei măreția („make England great again”). Ar trebui să declar conflictul de interese, deoarece aceasta este producția mea, realizată împreună cu actorul Brett Brown. Henry V (Man and Monarch) a fost văzut la Craiova în 2018, iar anul acesta am fost invitați la noul festival de la Chișinău. Și la Hong Kong a existat o dorință din partea publicului de a discuta ideile și conceptele fiecărei producții și o recunoaștere fermă a faptului că operele lui Shakespeare – în numeroasele lor interpretări – oferă un teren comun pe care aceste discuții se pot deschide într-un dialog despre lumea noastră.
4
Henry V este exemplul perfect al modului în care Rețeaua Europeană a Festivalurilor Shakespeare a contribuit la dezvoltarea sectorului și la crearea de oportunități. Inițial comandat de Festivalul din Gyula, spectacolul a fost văzut de atunci la Ostrava, Gdańsk, Itaka, York și Craiova, precum și la Hong Kong și în alte întreprinderi non-Shakespeare. Oportunitatea oferită de rețea pentru posibile reprezentații multiple a fost imboldul pentru conceperea spectacolului și pentru concentrarea noastră asupra unei teme care, din păcate, nu își pierde niciodată actualitatea, într-o piesă rar văzută în afara Angliei și care stârnește discuții animate în fiecare Q&A, oriunde jucăm.
Pentru festivalul nostru relativ nou din York, sprijinul colegilor ESFN a fost esențial pentru întreprinderea noastră. Ne bazăm pe prietenii noștri din întreaga rețea pentru sfaturi și sprijin, atât pentru idei, cât și pentru a ne ajuta să aducem proiecte de toate tipurile la festival; ne bazăm pe relațiile noastre pentru a conferi festivalului un statut ce să ne supraviețuiască în timp. Birourile festivalurilor pot fi locuri singuratice, iar apartenența la o rețea ne permite să simțim că nu suntem singurii care fac acest lucru.
Privind spre viitor, ne dorim ca ESFN să găsească modalități de a iniția mai multe colaborări și să acționeze din ce în ce mai mult ca un canal care să aducă publicul către toate festivalurile membre. De asemenea, avem ambiția de a stabili legături cu lumea largă, de a începe să fim canalul unui dialog și al unei cooperări mai ample. Cu trei noi festivaluri care se alătură și se implică activ în rețea, lucrând alături de energiile echipei actuale, viitorul este luminos. Ținem poarta deschisă – veniți, festivalurile noastre, și treceți prin ea!
*Philip Parr este Director artistic al companiei teatrale Parrabbola, Director al Festivalului Internațional Shakespeare de la York și Președinte al Rețelei Europene a Festivalurilor Shakespeare.
Traducerea din limba engleză: Elizabeth Wiggins
Legendă foto
(1) Doi Regi: Regele Henry V (Brett Brown) şi Regele Lear (Cecila Yip) la prima ediţie a Festivalului Shakespeare Hong Kong
(2) Hamlet Double Bill – La Ribalta Teatro (photo: David Kessel)
(3) Hamlet Double Bill – La Ribalta Teatro (photo: David Kessel)
Anul 2024 pentru European Shakespeare Festivals Network
Autor: Philip Parr
exclusiv online
Rubrica: accente | Shakespeare dincolo de… Shakespeare
„Shakespeare este poarta de intrare în Europa. Cu toții trebuie să trecem prin ea.”
Rostislav Derzhypilskyy (Ivano Frankivsk, 2024)
Trăim într-o lume dinamică, plină de instabilitate și nesiguranță. Lumea noastră este constant în război, atât aproape de casă (oriunde ar fi aceasta), cât și departe. Suntem în conflict și cu planeta noastră, o confruntare nesăbuită pe care suntem sortiți să o pierdem dacă vom continua. După cum spune Shakespeare, timpul este „out of joint”.
Dacă stiloul este într-adevăr mai puternic decât sabia, atunci artiștii trebuie să se gândească la contribuțiile pe care le pot și le vor aduce – mari sau mici. Rolul nostru ca artiști face să avem privilegiul de a avea o voce pe care alții o pot auzi și responsabilitatea de a o folosi.
1
2024 a fost un an unic, care a făcut ca trei noi festivaluri internaționale Shakespeare să-și planifice și să-şi prezinte primele ediții. Tang Shu-wing din Hong Kong, Rostislav Derzhypilskyy din Ivano Frankivsk și Mihai Țărnă din Chișinău (programat pentru octombrie a.c.) cred cu toții că, în acest moment, ceea ce vorbește despre temele majore ale lumii și ne permite să creăm un dialog între noi și publicul nostru sunt operele unui autor englez de acum 450 de ani. Discuțiile cu aceștia despre planurile și motivele lor, participarea la festivaluri și vizionarea spectacolelor programate, precum și reacția publicului au fost salutare și afirmative, amintindu-mi mie și poate și altor colegi de ce am avut și noi impulsul de a-l aduce pe internaționalul Shakespeare în comunitățile noastre.
Rețeaua Europeană a Festivalurilor Shakespeare [European Shakespeare Festivals Network – ESFN] a fost concepută inițial de Joanna Sniezko, directorul Festivalului Internațional Shakespeare din Gdańsk, Polonia, ca o modalitate de a crea legături între festivalurile din Europa care prezintă programe axate pe spectacole internaționale de Shakespeare.
Cinci festivaluri au fondat rețeaua: Gdańsk (Polonia), Craiova (România), Gyula (Ungaria), Neuss (Germania) și Bath (Marea Britanie), unde am fost director și al cărui rol este acum preluat de Festivalul Internațional Shakespeare de la York. Recrutarea continuă a dus la creșterea numărului de membri – unele festivaluri s-au închis sau au intrat în hibernare și, bineînțeles, avem noi membri care cer să se alăture. În prezent, suntem 12.
Scopul nostru este simplu: să dezvoltăm colaborarea între festivalurile membre, să sprijinim programe comune, să permitem transmiterea de idei și sfaturi și să lucrăm împreună pentru a crea proiecte și pentru a deveni parteneri în programele de finanțare.
Până în prezent, rețeaua a fost capabilă să sprijine crearea de noi producții majore care să fie itinerante între mai multe festivaluri și a construit cu succes parteneriate pentru a obține finanțări europene, cel mai recent fiind programul Shaking The Walls (www.shakingthewalls.eu).
2
ShakeSphere este apelul nostru anual pentru proiecte la scară mică, planificate ca activități itinerante ușoare (o companie de cel mult cinci persoane, iar întreaga producție să încapă în două valize) pe care cel puțin patru festivaluri, în fiecare an, se angajează să le programeze. La apelul din 2024 s-au primit peste 70 de propuneri din întreaga lume, iar lucrarea selectată, Hamlet Double Bill, al Teatro La Ribalta din Italia, a fost primită cu entuziasm la cinci festivaluri deja, urmând să fie prezentate și alte spectacole. Apelul pentru 2025 va fi lansat în toamnă prin intermediul site-ului nostru.
Cu toate acestea, cel mai important dividend al rețelei este construirea încrederii și a dialogului între membri. Conversațiile noastre informale, purtate pe parcursul anului, permit recomandarea de artiști și producții, facilitează susținerea proiectelor între noi și dau viață ideilor și posibilităților. Am învățat – dacă a fost nevoie – că munca în comun este o muncă mai bună.
În ultimul deceniu, organizațiile artistice au remarcat nevoia de a-și dezvolta activitatea în jurul și cu comunitățile lor. Este de la sine înțeles că vom atrage cercetători și entuziaști Shakespeare la festivalurile noastre și că publicul obișnuit de teatru va fi atras de nume speciale și abordări inovatoare. Este mai dificil este să identificăm legătura unui festival Shakespeare cu cei care nu consideră teatrul ca făcând parte din viața lor – ca fiind ceva la care au dreptul – și pentru care barierele sociale, economice sau culturale fac ca un festival internațional Shakespeare să pară inaccesibil. Aici, schimbul de idei și de bune practici între membrii rețelei a fost deosebit de valoros. La Craiova, spectacolele comunitare ale Parrabbola din 2016 (Romeo și Julieta) și 2018 (Visul unei nopți de vară), precum și din anii anteriori de la Gdańsk și Ostrava, au arătat cum este posibil să îl scoți pe Shakespeare pe străzi și să îl prezinți spectatorilor festivalului în spațiul public, implicând în același timp publicul larg alături de publicul angajat. Moștenirile rezultate din aceste întreprinderi au fost dezvoltate și au căpătat culori locale sub conducerea festivalurilor în colaborare cu artiști locali întreprinzători.
Dacă construim cu atenție relațiile locale, artiștii noștri internaționali își pot prezenta lucrările în fața unui public avizat și curios din întreaga Europă. Vocile locale pot fi amplificate și răspunsurile comunităților noastre pot fi auzite.
Revenind la noile noastre festivaluri, nu este o coincidență faptul că toate trei au fost înființate în locuri care se află în prima linie a unor situații mondiale dificile. O întrebare constantă în Ivano Frankivsk a fost: „De ce să începem un nou festival, și în special un festival Shakespeare, într-o perioadă de război?”. Urmărind spectacolele programate, în special cele care au fost jucate în subsolul teatrului, ce servește drept adăpost local în timpul raidurilor aeriene, a devenit foarte clar că producțiile foarte viscerale cu Romeo și Julieta și Hamlet ale Teatrului Național din Ivano Frankivsk au fost într-adevăr o creație și un răspuns la vremurile lor. Adesea violente și imediate, acestea au reflectat o urgență foarte evidentă în experiența noastră de zi cu zi din Ucraina prezentului. Teatrul a realizat, de asemenea, o A douăsprezecea noapte cu veterani și actori comunitari. O remodelare tulburătoare a spectacolului Furtuna, cu origini în Harkov, a adus în centrul atenției autocrația voită a lui Prospero, rezonând profund cu prezentul. Ovații în picioare, susținute și vocal, au fost urmate de conversații tăcute și urgente în următoarele câteva zile. Au fost lacrimi și la spectacolul invitat de la Teatrul Fără Nume din Chișinău, al cărui Macbeth, care a pus în prim-plan reluarea lui Eugène Ionesco, cu accentul său pe ororile opresiunii (o producție care a fost văzută și la Craiova), a avut o rezonanță suplimentară pentru public și pentru interpreți. Cu toate acestea, impactul interpretării lui Shakespeare în Ucraina, în perioada actuală, a apărut cel mai bine în spectacolul Coriolanus de la Kiev, în care onestitatea defectuoasă a personajului central i-a câștigat o nouă simpatie în rândul unora dintre specialiștii în Shakespeare prezenți. Teatro La Ribalta a venit din Italia pentru a prezenta Hamlet Double Bill în închiderea festivalului – pentru o sală plină, o șansă necesară de a râde.
Aceia dintre noi care au venit din alte părți au fost jenați în mod constant să li se mulțumească pentru curajul de a veni la festival; cu toții am simțit că măcar atât puteam face. Cu toate acestea, faptul că am fost acolo a dovedit fără îndoială că, prin prezentarea unui Festival Internațional Shakespeare, Teatrul din Ivano Frankivsk și, prin extensie, comunitatea care îl susține declară că un loc unic pe scena mondială, reprezentativ pentru națiunea lor, îl are cultura ucraineană.
O altă producție puternică și extrem de politică văzută la Craiova în acest an a fost Regele Lear, regizată de eminentul artist din Hong Kong, Tang Shu-wing. Pe hârtie părea că gestul radical a fost distribuirea acestei producții cu 10 femei, dar nu a fost așa. Pe scenă, ceea ce a devenit evident în Hong Kong a fost faptul că absența oricărui text – Tang Shu-wing descrie producția ca fiind „teatru provocator non-verbal care transcende granițele pieselor lui Shakespeare, dar rămâne prin excelență shakespearian” – ar putea fi interpretată ca un răspuns direct la nevoia de a vorbi și de a acționa cu grijă în noul Hong Kong. „Cuvintele sunt periculoase”, a declarat Tang Shu-wing în cadrul unui dialog amplu cu Dominic Dromgoole, fost director al Shakespeare’s Globe din Londra. Într-adevăr, festivalul a prezentat în mare parte interpretări ale lui Shakespeare prin dans și teatru fizic, singura excepție majoră fiind Henry V (Man and Monarch), o reelaborare solo a textului lui Shakespeare care îl trece pe Henry prin toate textele istorice ce-i aparțin, care îl repoziționează pe Henry, departe de eroul-monarh nobil acceptat în mod convențional, într-un autocrat mai rece și mai calculat, foarte pregătit să facă ceea ce este necesar pentru a-i readuce Angliei măreția („make England great again”). Ar trebui să declar conflictul de interese, deoarece aceasta este producția mea, realizată împreună cu actorul Brett Brown. Henry V (Man and Monarch) a fost văzut la Craiova în 2018, iar anul acesta am fost invitați la noul festival de la Chișinău. Și la Hong Kong a existat o dorință din partea publicului de a discuta ideile și conceptele fiecărei producții și o recunoaștere fermă a faptului că operele lui Shakespeare – în numeroasele lor interpretări – oferă un teren comun pe care aceste discuții se pot deschide într-un dialog despre lumea noastră.
4
Henry V este exemplul perfect al modului în care Rețeaua Europeană a Festivalurilor Shakespeare a contribuit la dezvoltarea sectorului și la crearea de oportunități. Inițial comandat de Festivalul din Gyula, spectacolul a fost văzut de atunci la Ostrava, Gdańsk, Itaka, York și Craiova, precum și la Hong Kong și în alte întreprinderi non-Shakespeare. Oportunitatea oferită de rețea pentru posibile reprezentații multiple a fost imboldul pentru conceperea spectacolului și pentru concentrarea noastră asupra unei teme care, din păcate, nu își pierde niciodată actualitatea, într-o piesă rar văzută în afara Angliei și care stârnește discuții animate în fiecare Q&A, oriunde jucăm.
Pentru festivalul nostru relativ nou din York, sprijinul colegilor ESFN a fost esențial pentru întreprinderea noastră. Ne bazăm pe prietenii noștri din întreaga rețea pentru sfaturi și sprijin, atât pentru idei, cât și pentru a ne ajuta să aducem proiecte de toate tipurile la festival; ne bazăm pe relațiile noastre pentru a conferi festivalului un statut ce să ne supraviețuiască în timp. Birourile festivalurilor pot fi locuri singuratice, iar apartenența la o rețea ne permite să simțim că nu suntem singurii care fac acest lucru.
Privind spre viitor, ne dorim ca ESFN să găsească modalități de a iniția mai multe colaborări și să acționeze din ce în ce mai mult ca un canal care să aducă publicul către toate festivalurile membre. De asemenea, avem ambiția de a stabili legături cu lumea largă, de a începe să fim canalul unui dialog și al unei cooperări mai ample. Cu trei noi festivaluri care se alătură și se implică activ în rețea, lucrând alături de energiile echipei actuale, viitorul este luminos. Ținem poarta deschisă – veniți, festivalurile noastre, și treceți prin ea!
*Philip Parr este Director artistic al companiei teatrale Parrabbola, Director al Festivalului Internațional Shakespeare de la York și Președinte al Rețelei Europene a Festivalurilor Shakespeare.
Traducerea din limba engleză: Elizabeth Wiggins
Legendă foto
(1) Doi Regi: Regele Henry V (Brett Brown) şi Regele Lear (Cecila Yip) la prima ediţie a Festivalului Shakespeare Hong Kong
(2) Hamlet Double Bill – La Ribalta Teatro (photo: David Kessel)
(3) Hamlet Double Bill – La Ribalta Teatro (photo: David Kessel)
(4) Brett Brown în Henry V (Man and Monarch)