Interviu și traducere din limba maghiară realizate de Agneta Tămaș
Publicat în:Teatrul azi nr. 10-11-12/2025
Rubrica: accente | muzica de teatru | playlist
Muzica, filmul și teatrul au fost dintotdeauna prezente în viața lui Magor Bocsárdi, poate de aceea cariera sa în domeniul artelor spectacolelor pare că ține de menire. Pur și simplu așa a fost să fie. A studiat vioara la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, apoi și-a luat licența în regie de film la Universitatea Sapientia, dar a studiat și teatrologia la Universitatea Babeș Bolyai. Are cunoștințe aprofundate de vioară, pian și trompetă și se numără printre tinerii actori de limbă maghiară cunoscuți pe scena românească. În 2022, a fost selectat în programul 10 pentru FILM la TIFF. Din postura de actor a lucrat cu numeroși regizori de teatru din țară: István Albu, László Bocsárdi, Botos Bálint, Gábor Tompa ș.a., lucrând în film în Ungaria cu Hajdú Szabolcs. În calitate de compozitor, în 2010, a avut ocazia să compună câteva piese scurte pentru spectacolul lui Gábor Tompa, Alcoolicii, dar debutul său adevărat a avut loc în 2016, la Figura Stúdió din Gheorgheni, cu Sălbăticie (r. Bálint Botos). Până în prezent, Magor Bocsárdi a compus muzică pentru mai mult de 50 producții de scenă și a luat numeroase premii pentru muzica originală creată pentru spectacole de teatru. Din 2007, este membru fondator și vocalistul formației sZempöl Offchestra, în care cântă și la vioară, și la trompetă. Trupa poate fi ascultată pe YouTube, dar creațiile lui personale nu sunt încă disponibile online. Promite, însă, că, în curând, va fi urca în online o selecție best of a muzicii compuse de el. Magor Bocsárdi este un tânăr compozitor cunoscut pentru abordările sale inovative și pentru muzica sa captivantă. În lucrările sale, Bocsárdi îmbină tradițiile muzicale cu elemente contemporane, creând astfel un stil unic, ce reflectă atât influențele culturale ale background-ului său, cât și viziuni artistice personale. Muzica lui explorează teme profunde și emoționale, adesea experimentând cu structuri neobișnuite și sonorități variate. Dedicat artei sale, sensibil și riguros în procesul de lucru, Magor Bocsárdi continuă să impresioneze publicul și critica, având un impact semnificativ în peisajul muzical contemporan.
Agneta TĂMAȘ: Ce rol revendici pentru muzica ta în structura unui spectacol? Unde se întâlnesc muzica pe care o compui pentru teatru și cea pe care o faci cu trupa ta?
Magor BOCSÁRDI: Muzica poate îndeplini o multitudine de funcții într-un spectacol, dar, pentru mine, cel mai important aspect este ca muzica să sprijine conceptul regizorului și spiritul spectacolului, fără a deveni niciodată o prezență egoistă. În același timp, este esențial să își păstreze caracterul independent, anume să adauge o culoare suplimentară, să fie o entitate separată structurii piesei. Eu găsesc frumusețe în acest echilibru: muzica trebuie să aibă capacitatea de a respira independent și, atunci când situația o cere, să fie decisivă și plină de caracter, dar să nu copleșească spectacolul. Consider că muzica de teatru bună funcționează adesea într-o manieră aproape insesizabilă: ne direcționează subtil atenția și emoțiile, ne ghidează prin stări de spirit și, atunci când vine momentul, iese în prim-plan și ne farmecă.
Deși munca în formație diferă foarte mult de munca în teatru, cele două au, totuși, un punct comun: la fel cum un spectacol de teatru este o unitate, nici concertele nu sunt doar o înșiruire de melodii independente, ci sunt mai degrabă o selecție de melodii care se încadrează într-un câmp energetic construit conștient. Un concert trebuie să aibă și el o dramaturgie, prin care ghidezi publicul prin diferite stări de spirit. Trebuie gândit când introduci pasaje mai lente și când accelerezi ritmul concertului. În acest sens, concertul este foarte similar cu un spectacol de teatru. Diferit este, însă, faptul că, la un concert, muzica este singura protagonistă și atrage toată atenția asupra sa, în schimb, în cazul unui spectacol de teatru ea este mereu în relație cu ceva anume, de exemplu, o scenă sau o imagine.
A.T.: Cum abordezi lucrul la un nou proiect? Care este punctul tău de plecare/inspirație?
M.B.: Depinde întotdeauna de regizor. De obicei, citesc mai întâi piesa și, pe măsură ce o parcurg, în mintea mea încep să se contureze stări și imagini. Apoi dezbat cu regizorul modul în care abordează el universul textului: unii vin cu idei și exemple muzicale foarte concrete, în timp ce alții îmi dau libertate absolută. Mă simt cel mai confortabil când mi se oferă această libertate, căci pot filtra mai ușor piesa prin mine însumi, iar muzica devine, astfel, mai personală. Dacă sunt stabilite în prealabil tipare muzicale pentru spectacol, acest lucru diminuează într-o oarecare măsură șansa introducerii unor elemente noi și neașteptate. Încep lucrul prin căutarea atmosferei de ansamblu a spectacolului. Caut texturi muzicale generale, motive și ambiențe, abia apoi lucrez la soluții muzicale mai specifice, adaptate la anumite scene și locații. Cea mai mare provocare este întotdeauna găsirea caracterului muzicii: ce instrumente și ce univers sonor caracterizează piesa și spiritul ei. Odată ce acest lucru devine stabilit, detaliile suplimentare, precum teme, funcții, proporții muzicale, se conturează organic.
A.T.: Cum se înțeleg muzicianul și actorul din tine șicum funcționează pentru tine această dinamică interioară în creație?
M.B.: Au fost câteva producții în care am colaborat atât ca actor, cât și în calitate de compozitor, și pot spune cu mâna pe inimă că nu este o combinație ușoară. Perioada de repetiții, în special ultima săptămână, cea a premierei, necesită atât angajament total ca actor, cât și finalizarea universului muzical. Pe măsură ce decorul, luminile și costumele se îmbină, se nasc energii noi și se întâmplă adesea ca, pentru mine, compozitorul, întregul spectacol să se restructureze, ceea ce mă face să simt nevoia să recompun o mare parte din muzica deja existentă la acel moment. În aceste situații, inevitabil, una dintre posturi trebuie plasată în plan secund, dar pentru că actorul este cel care se expune pe scenă, adesea muzica este cea care trebuie să facă unele compromisuri. În astfel de cazuri, privesc spectacolul dintr-o perspectivă mult mai profundă, mai diferită… de exemplu, a fost o experiență foarte specială momentul în care am avut ocazia să compun muzica pentru propriul meu monolog. Muzica a devenit, atunci, mult mai personală, iar prezența pe scenă mult mai profundă… cele două lumi au rezonat în mine simultan.
A.T.: Cât de mult contează tehnologia în munca ta de creație și cum vezi relația dintre aceasta și creativitate?
M.B.: Tehnologia este o parte indispensabilă a muncii mele. Chiar și când folosesc instrumente acustice (vioară, trompetă) sau chiar propria voce, le înregistrez, le editez și le modelez la calculator. Cred că dispozitivele electronice și digitale sunt acum, pentru aproape toți compozitorii, parte integrată a procesului de creație. Mi se pare fascinantă întâlnirea dintre lumea acustică și cea electronică. Ca violonist și muzician, instrumentul meu cel mai natural este instrumentul viu. Prin el mă pot exprima cel mai bine, dar când îl combin cu texturi electronice, se creează tensiuni și dimensiuni noi, care îmi oferă o mare sursă de inspirație. Cred că, dacă este folosită înțelept și conștient, tehnologia ne poate fi un mare ajutor în munca creatoare, căci are capacitatea de a dezvolta idei, de a crea stări de spirit. În plus, ne accelerează munca, permițându-ne, în același timp, să ne păstrăm propria voce/identitate. Desigur, există și pericole, mai ales că AI devine din ce în ce mai răspândită în muzică, aducând cu sine riscul omogenizării. De aceea, în prezent, nu folosesc încă IA când compun. Cred că tehnologia este cea mai utilă atunci când sprijină creativitatea, nu când o înlocuiește.
A.T.: Ce ai ascultat pe repeat în ultima perioadă?
M.B.: Ei bine, mi-e greu să numesc o muzică anume. Cred ca nici nu am ascultat ceva pe repeat, dar acum vreo două luni am redescoperit albumul Possessed de Bălănescu Quartet, care m-a marcat profund când eram mai tânăr. Ascultând acum, după mulți ani, a fost o experiență foarte specială, să constat cât de mult m-am schimbat eu și, totuși, cât de mult rezonez cu ceea ce trăiam în amintirile mele. Da, acest album, de exemplu, l-am ascultat de multe ori.
*Acest articol face parte dintr-o serie de 10 interviuri-fulger, cu muzicieni și compozitori care lucrează sau au colaborat cu scenele românești, disponibile în versiunea print a revistei Teatrul azi nr. 10-11-12/2025. Urmărind melodiile și albumele pe care aceștia le-au numit ca preferate în perioada în care au fost realizate interviurile, am realizat playlistul 10 out of 10, pe care îl puteți asculta pe canalul oficial de YouTube al publicației noastre:
BOCSÁRDI Magor: „Pentru mine, cel mai natural este instrumentul viu”
Interviu și traducere din limba maghiară realizate de Agneta Tămaș
Publicat în: Teatrul azi nr. 10-11-12/2025
Rubrica: accente | muzica de teatru | playlist
Muzica, filmul și teatrul au fost dintotdeauna prezente în viața lui Magor Bocsárdi, poate de aceea cariera sa în domeniul artelor spectacolelor pare că ține de menire. Pur și simplu așa a fost să fie. A studiat vioara la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, apoi și-a luat licența în regie de film la Universitatea Sapientia, dar a studiat și teatrologia la Universitatea Babeș Bolyai. Are cunoștințe aprofundate de vioară, pian și trompetă și se numără printre tinerii actori de limbă maghiară cunoscuți pe scena românească. În 2022, a fost selectat în programul 10 pentru FILM la TIFF. Din postura de actor a lucrat cu numeroși regizori de teatru din țară: István Albu, László Bocsárdi, Botos Bálint, Gábor Tompa ș.a., lucrând în film în Ungaria cu Hajdú Szabolcs. În calitate de compozitor, în 2010, a avut ocazia să compună câteva piese scurte pentru spectacolul lui Gábor Tompa, Alcoolicii, dar debutul său adevărat a avut loc în 2016, la Figura Stúdió din Gheorgheni, cu Sălbăticie (r. Bálint Botos). Până în prezent, Magor Bocsárdi a compus muzică pentru mai mult de 50 producții de scenă și a luat numeroase premii pentru muzica originală creată pentru spectacole de teatru. Din 2007, este membru fondator și vocalistul formației sZempöl Offchestra, în care cântă și la vioară, și la trompetă. Trupa poate fi ascultată pe YouTube, dar creațiile lui personale nu sunt încă disponibile online. Promite, însă, că, în curând, va fi urca în online o selecție best of a muzicii compuse de el. Magor Bocsárdi este un tânăr compozitor cunoscut pentru abordările sale inovative și pentru muzica sa captivantă. În lucrările sale, Bocsárdi îmbină tradițiile muzicale cu elemente contemporane, creând astfel un stil unic, ce reflectă atât influențele culturale ale background-ului său, cât și viziuni artistice personale. Muzica lui explorează teme profunde și emoționale, adesea experimentând cu structuri neobișnuite și sonorități variate. Dedicat artei sale, sensibil și riguros în procesul de lucru, Magor Bocsárdi continuă să impresioneze publicul și critica, având un impact semnificativ în peisajul muzical contemporan.
Agneta TĂMAȘ: Ce rol revendici pentru muzica ta în structura unui spectacol? Unde se întâlnesc muzica pe care o compui pentru teatru și cea pe care o faci cu trupa ta?
Magor BOCSÁRDI: Muzica poate îndeplini o multitudine de funcții într-un spectacol, dar, pentru mine, cel mai important aspect este ca muzica să sprijine conceptul regizorului și spiritul spectacolului, fără a deveni niciodată o prezență egoistă. În același timp, este esențial să își păstreze caracterul independent, anume să adauge o culoare suplimentară, să fie o entitate separată structurii piesei. Eu găsesc frumusețe în acest echilibru: muzica trebuie să aibă capacitatea de a respira independent și, atunci când situația o cere, să fie decisivă și plină de caracter, dar să nu copleșească spectacolul. Consider că muzica de teatru bună funcționează adesea într-o manieră aproape insesizabilă: ne direcționează subtil atenția și emoțiile, ne ghidează prin stări de spirit și, atunci când vine momentul, iese în prim-plan și ne farmecă.
Deși munca în formație diferă foarte mult de munca în teatru, cele două au, totuși, un punct comun: la fel cum un spectacol de teatru este o unitate, nici concertele nu sunt doar o înșiruire de melodii independente, ci sunt mai degrabă o selecție de melodii care se încadrează într-un câmp energetic construit conștient. Un concert trebuie să aibă și el o dramaturgie, prin care ghidezi publicul prin diferite stări de spirit. Trebuie gândit când introduci pasaje mai lente și când accelerezi ritmul concertului. În acest sens, concertul este foarte similar cu un spectacol de teatru. Diferit este, însă, faptul că, la un concert, muzica este singura protagonistă și atrage toată atenția asupra sa, în schimb, în cazul unui spectacol de teatru ea este mereu în relație cu ceva anume, de exemplu, o scenă sau o imagine.
A.T.: Cum abordezi lucrul la un nou proiect? Care este punctul tău de plecare/inspirație?
M.B.: Depinde întotdeauna de regizor. De obicei, citesc mai întâi piesa și, pe măsură ce o parcurg, în mintea mea încep să se contureze stări și imagini. Apoi dezbat cu regizorul modul în care abordează el universul textului: unii vin cu idei și exemple muzicale foarte concrete, în timp ce alții îmi dau libertate absolută. Mă simt cel mai confortabil când mi se oferă această libertate, căci pot filtra mai ușor piesa prin mine însumi, iar muzica devine, astfel, mai personală. Dacă sunt stabilite în prealabil tipare muzicale pentru spectacol, acest lucru diminuează într-o oarecare măsură șansa introducerii unor elemente noi și neașteptate. Încep lucrul prin căutarea atmosferei de ansamblu a spectacolului. Caut texturi muzicale generale, motive și ambiențe, abia apoi lucrez la soluții muzicale mai specifice, adaptate la anumite scene și locații. Cea mai mare provocare este întotdeauna găsirea caracterului muzicii: ce instrumente și ce univers sonor caracterizează piesa și spiritul ei. Odată ce acest lucru devine stabilit, detaliile suplimentare, precum teme, funcții, proporții muzicale, se conturează organic.
A.T.: Cum se înțeleg muzicianul și actorul din tine și cum funcționează pentru tine această dinamică interioară în creație?
M.B.: Au fost câteva producții în care am colaborat atât ca actor, cât și în calitate de compozitor, și pot spune cu mâna pe inimă că nu este o combinație ușoară. Perioada de repetiții, în special ultima săptămână, cea a premierei, necesită atât angajament total ca actor, cât și finalizarea universului muzical. Pe măsură ce decorul, luminile și costumele se îmbină, se nasc energii noi și se întâmplă adesea ca, pentru mine, compozitorul, întregul spectacol să se restructureze, ceea ce mă face să simt nevoia să recompun o mare parte din muzica deja existentă la acel moment. În aceste situații, inevitabil, una dintre posturi trebuie plasată în plan secund, dar pentru că actorul este cel care se expune pe scenă, adesea muzica este cea care trebuie să facă unele compromisuri. În astfel de cazuri, privesc spectacolul dintr-o perspectivă mult mai profundă, mai diferită… de exemplu, a fost o experiență foarte specială momentul în care am avut ocazia să compun muzica pentru propriul meu monolog. Muzica a devenit, atunci, mult mai personală, iar prezența pe scenă mult mai profundă… cele două lumi au rezonat în mine simultan.
A.T.: Cât de mult contează tehnologia în munca ta de creație și cum vezi relația dintre aceasta și creativitate?
M.B.: Tehnologia este o parte indispensabilă a muncii mele. Chiar și când folosesc instrumente acustice (vioară, trompetă) sau chiar propria voce, le înregistrez, le editez și le modelez la calculator. Cred că dispozitivele electronice și digitale sunt acum, pentru aproape toți compozitorii, parte integrată a procesului de creație. Mi se pare fascinantă întâlnirea dintre lumea acustică și cea electronică. Ca violonist și muzician, instrumentul meu cel mai natural este instrumentul viu. Prin el mă pot exprima cel mai bine, dar când îl combin cu texturi electronice, se creează tensiuni și dimensiuni noi, care îmi oferă o mare sursă de inspirație. Cred că, dacă este folosită înțelept și conștient, tehnologia ne poate fi un mare ajutor în munca creatoare, căci are capacitatea de a dezvolta idei, de a crea stări de spirit. În plus, ne accelerează munca, permițându-ne, în același timp, să ne păstrăm propria voce/identitate. Desigur, există și pericole, mai ales că AI devine din ce în ce mai răspândită în muzică, aducând cu sine riscul omogenizării. De aceea, în prezent, nu folosesc încă IA când compun. Cred că tehnologia este cea mai utilă atunci când sprijină creativitatea, nu când o înlocuiește.
A.T.: Ce ai ascultat pe repeat în ultima perioadă?
M.B.: Ei bine, mi-e greu să numesc o muzică anume. Cred ca nici nu am ascultat ceva pe repeat, dar acum vreo două luni am redescoperit albumul Possessed de Bălănescu Quartet, care m-a marcat profund când eram mai tânăr. Ascultând acum, după mulți ani, a fost o experiență foarte specială, să constat cât de mult m-am schimbat eu și, totuși, cât de mult rezonez cu ceea ce trăiam în amintirile mele. Da, acest album, de exemplu, l-am ascultat de multe ori.
*Acest articol face parte dintr-o serie de 10 interviuri-fulger, cu muzicieni și compozitori care lucrează sau au colaborat cu scenele românești, disponibile în versiunea print a revistei Teatrul azi nr. 10-11-12/2025. Urmărind melodiile și albumele pe care aceștia le-au numit ca preferate în perioada în care au fost realizate interviurile, am realizat playlistul 10 out of 10, pe care îl puteți asculta pe canalul oficial de YouTube al publicației noastre: