Ca de obicei, Festivalul Național de Teatru a fost punctul de interes al toamnei teatrale – pentru breaslă, cât și pentru public. Cei trei curatori ai ultimelor două ediții, Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu, Călin Ciobotari, au plasat evenimentul de anul acesta sub tema „laboratoarele sensibilului”. Și-au propus, astfel, să deschidă ușa către „experiment și certare”, să intre „în dialog cu laboratoarele intime, personale ale artiștilor”, fiind mai puțin interesați, așa cum au declarat în Argumentul care a prefațat anunțarea selecției, de „certitudinea cărărilor bătătorite” și de „tentația reluării acelorași forme de expresie”.
foto Dragoş Ivan
Îmbrățișată cu entuziast de unii – apreciindu-se și faptul că prezența fiecărui titlu din selecție a fost justificată de către selecționeri –, tema aleasă a suscitat și comentarii. „Se pot defini clar care sunt granițele experimentului?” „Oare nu orice proces de creație presupune de un proces de (a se citi „laborator”) de creație?” etc., la care s-au adăugat deja recurentele remarci ce însoțesc edițiile de Festival Național: de ce un anume spectacol nu a fost selectat sau invers, de ce un alt spectacol este în selecție; toate acestea pigmentând mai ales discuțiile din foaiere, înainte de începerea spectacolelor.
În astfel de contexte, se uită adesea că actul curatorial este un act creativ, în sine, este o alegere estetică în conformitate cu gândul/intenția/demersul urmărit de curatorul/selecționerul desemnat. Se pierde din vedere faptul că actul curatorial în teatru nu funcționează ca un instrument care măsoară cu dimensiune metronomică ceva ce oricum nu poate fi standardizat, ci se supune unei libertăți de alegere și generează un produs cultural ce poartă intrinsec datul particularului, al punctului de vedere, al nuanțărilor dorite de cel/cei investit/iți a-l construi și a căror expertiză profesională garantează, dincolo de nuanțe, valoarea. În acest mecanism, o singură rigoare se impune, însă. Aceea a respectării specificului evenimentului, în cazul de față a dimensiunii naționale.
Cu acest gând am dedicat, în mod firesc, rubrica accente a ediției 33 de FNT, centrând atenția pe interpretarea specialiștilor legată de alegerile celor trei curatori. Prin urmare, am invitat o parte din critica românească să numească, argumentând, 3 până la 5 spectacole considerate de ei reprezentative pentru temă, fără a impune neapărat o ierarhizare a acestora. Rezultatul (așteptat, aș zice) a arătat o plajă de largă de opțiuni, punctând astfel nota de diversitatea pe care oferit-o anul acesta selecția, sub cupola temei enunțate.
Opțiunile acestora le puteți vedea expuse mai jos, iar argumentația care le însoțește poate fi citită în numărul 11-12/2023 al revistei Teatrul azi. (Oana Borş, redactor-şef)
Daria Ancuța
Truth’s a Dog Must to Kennel / La coteț, adevăr câinos, r. Tim Crouch | The Royal Lyceum Theatre;
Scorpia neîmblânzită, r. Leta Popescu | Teatrul Național Cluj-Napoca;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.
Alte spectacole menționate:
Magyarosaurs Dacus, r. Gianina Cărbunariu | Teatrul Szigligeti Oradea);
Visul, r. Dragoș Alexandru Mușoiu | Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca;
Nuntă în Oaș, r. Cristian Ban | Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța.
Mihai Brezeanu
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”;
„Apocalipsa gospodinelor” (foto Marius Şumlea)
Oglinda neagră, r. Roberto Bacci | Teatrul Național Cluj-Napoca;
Topurile FNT2023
Publicat în: Teatrul azi nr. 11-12/2023
Rubrica: accente | diagnoze post FNT2023
Ca de obicei, Festivalul Național de Teatru a fost punctul de interes al toamnei teatrale – pentru breaslă, cât și pentru public. Cei trei curatori ai ultimelor două ediții, Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu, Călin Ciobotari, au plasat evenimentul de anul acesta sub tema „laboratoarele sensibilului”. Și-au propus, astfel, să deschidă ușa către „experiment și certare”, să intre „în dialog cu laboratoarele intime, personale ale artiștilor”, fiind mai puțin interesați, așa cum au declarat în Argumentul care a prefațat anunțarea selecției, de „certitudinea cărărilor bătătorite” și de „tentația reluării acelorași forme de expresie”.
foto Dragoş Ivan
Îmbrățișată cu entuziast de unii – apreciindu-se și faptul că prezența fiecărui titlu din selecție a fost justificată de către selecționeri –, tema aleasă a suscitat și comentarii. „Se pot defini clar care sunt granițele experimentului?” „Oare nu orice proces de creație presupune de un proces de (a se citi „laborator”) de creație?” etc., la care s-au adăugat deja recurentele remarci ce însoțesc edițiile de Festival Național: de ce un anume spectacol nu a fost selectat sau invers, de ce un alt spectacol este în selecție; toate acestea pigmentând mai ales discuțiile din foaiere, înainte de începerea spectacolelor.
În astfel de contexte, se uită adesea că actul curatorial este un act creativ, în sine, este o alegere estetică în conformitate cu gândul/intenția/demersul urmărit de curatorul/selecționerul desemnat. Se pierde din vedere faptul că actul curatorial în teatru nu funcționează ca un instrument care măsoară cu dimensiune metronomică ceva ce oricum nu poate fi standardizat, ci se supune unei libertăți de alegere și generează un produs cultural ce poartă intrinsec datul particularului, al punctului de vedere, al nuanțărilor dorite de cel/cei investit/iți a-l construi și a căror expertiză profesională garantează, dincolo de nuanțe, valoarea. În acest mecanism, o singură rigoare se impune, însă. Aceea a respectării specificului evenimentului, în cazul de față a dimensiunii naționale.
Cu acest gând am dedicat, în mod firesc, rubrica accente a ediției 33 de FNT, centrând atenția pe interpretarea specialiștilor legată de alegerile celor trei curatori. Prin urmare, am invitat o parte din critica românească să numească, argumentând, 3 până la 5 spectacole considerate de ei reprezentative pentru temă, fără a impune neapărat o ierarhizare a acestora. Rezultatul (așteptat, aș zice) a arătat o plajă de largă de opțiuni, punctând astfel nota de diversitatea pe care oferit-o anul acesta selecția, sub cupola temei enunțate.
Opțiunile acestora le puteți vedea expuse mai jos, iar argumentația care le însoțește poate fi citită în numărul 11-12/2023 al revistei Teatrul azi. (Oana Borş, redactor-şef)
Daria Ancuța
Truth’s a Dog Must to Kennel / La coteț, adevăr câinos, r. Tim Crouch | The Royal Lyceum Theatre;
Scorpia neîmblânzită, r. Leta Popescu | Teatrul Național Cluj-Napoca;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.
Alte spectacole menționate:
Magyarosaurs Dacus, r. Gianina Cărbunariu | Teatrul Szigligeti Oradea);
Visul, r. Dragoș Alexandru Mușoiu | Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca;
Nuntă în Oaș, r. Cristian Ban | Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța.
Mihai Brezeanu
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”;
„Apocalipsa gospodinelor” (foto Marius Şumlea)
Oglinda neagră, r. Roberto Bacci | Teatrul Național Cluj-Napoca;
Apocalipsa gospodinelor, regie colectivă | Teatrul Tineretului Piatra-Neamț;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Scorpia neîmblânzită, r. Leta Popescu | Teatrul Național Cluj-Napoca.
Alte spectacole menționate:
ACROBAȚII, 7 zile din viața unor profesori de țară, r. David Schwartz | Platforma de Teatru Politic (Asociația O2G);
Exod, r. Oskaras Koršunovas | Teatrul Național Timișoara;
Magyarosaurus Dacus, r. Gianina Cărbunariu | Teatrul Szigligeti Oradea;
Neliniște, r. Bobi Pricop | Teatrul Odeon București;
Nuntă în Oaș, r. Cristian Ban | Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”;
Oxigén, r. Tibor Pálffy | Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța;
Tinerii barbari, r. Attila Vidnyánszky jr. | Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca;
Visul, r. Dragoș Alexandru Mușoiu | Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca
Vulnerabil, r. Alice Monica Marinescu | Asociația OV 05 București;
Catarina și frumusețea de a ucide fasciști, r. Tiago Rodrigues | Teatrul Național „D. Maria II” Lisabona.
Raluca Cîrciumaru
Catarina și frumusețea de a ucide fasciști, r. Tiago Rodrigues | Teatrul Național „D. Maria II” Lisabona;
TSCHICK. De ce am furat mașina, r. Irisz Kovacs | Teatrul German de Stat Timișoara;
ACROBAȚII, 7 zile din viața unor profesori de țară, r. David Schwartz | Platforma de Teatru Politic (Asociația O2G);
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
La Academie, r. Andrei Măjeri | Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.
„Visul” (foto Andrei Gîndac)
Alte spectacole menționate:
Nuntă în Oaș, r. Cristian Ban | Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”;
E adevărat, e adevărat, e adevărat!, r. Alexandru Mâzgăreanu | Teatrul ACT București;
Visul, r. Dragoș Alexandru Mușoiu | Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca;
Scorpia neîmblânzită, r. Leta Popescu | Teatrul Național Cluj-Napoca;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.
Oltița Cîntec
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Oglinda neagră, r. Roberto Bacci | Teatrul Național Cluj-Napoca;
E adevărat, e adevărat, e adevărat!, r. Alexandru Mâzgăreanu | Teatrul ACT București.
Silvia Dumitrache
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”;
Hedwig and the Angry Inch, r. Răzvan Mazilu | Teatrul „Stela Popescu” București
Exod, r. Oskaras Koršunovas | Teatrul Național Timișoara.
„Ierbar” (foto Mihaela Marin)
Claudiu Groza
Oxigén, r. Tibor Pálffy | Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Băgău, r. Cristina Giurgea | Teatrul Național Craiova
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”;
Neliniște, r. Bobi Pricop | Teatrul Odeon București.
Alt spectacol menționat:
Tinerii barbari, r. Attila Vidnyánszky jr. | Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.
Doru Mareș
Oxigén, r. Tibor Pálffy | Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe;
TSCHICK. De ce am furat mașina, r. Irisz Kovacs | Teatrul German de Stat Timișoara;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța;
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”;
Livada, r. Slava Sambriș | Teatrul Matei Vișniec Suceava.
Doina Papp
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”;
Neliniște, r. Bobi Pricop | Teatrul Odeon București;
Magyarosaurus Dacus, r. Gianina Cărbunariu | Teatrul Szigligeti Oradea;
Exil, r. Alexandra Badea | Teatrul Național București;
Exod, r. Oskaras Koršunovas | Teatrul Național Timișoara.
Mirella Patureau
E adevărat, e adevărat, e adevărat!, r. Alexandru Mâzgăreanu | Teatrul ACT București;
Nuntă în Oaș, r. Cristian Ban | Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”;
Neliniște, r. Bobi Pricop | Teatrul Odeon București;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Exil, r. Alexandra Badea | Teatrul Național București.
Savas Patsalidis
Truth’s a Dog Must to Kennel / La coteț, adevăr câinos, r. Tim Crouch | The Royal Lyceum Theatre;
La Academie, r. Andrei Măjeri | Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani;
Gertrude, r. Silviu Purcărete | Teatrul Național București.
Iulia Popovici
„TSCHICK. De ce am furat mașina” (foto Augustina Iohan)
Scorpia neîmblânzită, r. Leta Popescu | Teatrul Național Cluj-Napoca;
Visul, r. Dragoș Alexandru Mușoiu | Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca;
TSCHICK. De ce am furat mașina, r. Irisz Kovacs | Teatrul German de Stat Timișoara.
Irina Wolf
Tinerii barbari, r. Attila Vidnyánszky jr. | Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca;
La Ronde, r. Eugen Jebeleanu | Teatru „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe;
Oxigén, r. Tibor Pálffy | Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța;
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.
Alte spectacole menționate:
Neliniște, r. Bobi Pricop | Teatrul Odeon București;
Nuntă în Oaș, r. Cristian Ban | Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”;
La Academie, r. Andrei Măjeri | Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.
„Tinerii barbari” (foto István Biró)
Irina Zlotea
Tinerii barbari, r. Attila Vidnyánszky jr. | Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca;
Seaside Stories, r. Radu Afrim | Teatrul de Stat Constanța;
Exod, r. Oskaras Koršunovas | Teatrul Național Timișoara;
Visul, r. Dragoș Alexandru Mușoiu | Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca;
La Academie, r. Andrei Măjeri | Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.
Alt spectacol menționat
Ierbar, r. Radu Afrim | Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.