Ryszard Cieślak, actor emblematic al anilor ’60

Volum conceput şi coordonat de George Banu

Traducere din limba franceză de Andreea Dumitru

Într-un volum devenit celebru la apariţia sa în Franţa, la începutul anilor ’90, nu mult după ce actorul emblematic al teatrului lui Jerzy Grotowski s-a stins din viaţă prematur, profesorul şi eseistul George Banu reuneşte mărturii emoţionante ale celor care l-au cunoscut, au lucrat cu el, au scris despre creaţiile sale, l-au urmărit în timpul repetiţiilor, al turneelor, al perioadei Teatrului Laborator, apoi în epoca parateatrală a lui Grotowski,  ba chiar  şi după aceea, când a încercat să se afirme el însuşi ca regizor.

Alături de Jerzy Grotowski şi Peter Brook, iau cuvântul din perspective diferite, reconstituind destinul unui actor exemplar: Zbigniew Osiński (fondator şi director artistic al Institutului „Jerzy Grotowski” din Wrocław), Ferdinando Taviani, Jean-Pierre Thibaudat, Lech Raczak ş.a.. Volumul, tradus pentru prima dată în româneşte, dezvăluie frânturi din biografia lui Cieślak, procesul de creaţie al Prinţului constant, spectacolul-far al anilor ’60, fotografii şi texte inedite (aşa cum este, de pildă, ultimul interviu pe care l-a acordat în 1990, publicat sub titlul „Alerg să ating orizontul”).

Născut în 1937, Ryszard Cieślak, proaspăt absolvent al Secţiei de Marionete din cadrul Şcolii Superioare de Teatru „Ludwig Solski” din Cracovia, intră (după intenţii abandonate ori abia schiţate de a face studii de Politehnică, psihiatrie si regie de film) la Teatrul celor Treisprezece Rânduri creat de Grotowski la Opole şi transformat la scurt timp în Teatrul Laborator, unde va rămâne până la disoluţia acestuia, în 1984. A debutat în Kordian după Słowacki (1962), jucând ulterior în Akropolis după Wyspianski (1962) şi Tragica istorie a doctorului Faust, după Marlowe (1963). La vârsta de douăzeci şi opt de ani, susţine rolul principal din Prinţul constant de Słowacki, după Calderón (1965) şi, trei ani mai târziu, îl interpretează pe Idiotul satului din Apocalypsis cum figuris. Două roluri intrate definitiv în istoria teatrului mondial. La treizeci şi ceva de ani, Cieślak e deja o legendă vie, simbolul încarnării perfecte a „actorului sfânt” ori „sărac” imaginat de Grotowski.

Grotowski a făcut din Cieślak prinţul teatrului său, căci, pe de o parte, el incarna idealul etic într-o asemenea măsură, încât putea deveni realizarea lui perfectă şi, pe de altă parte, îl juca pe Prostul satului în Apocalypsis cum figuris, personaj care, asemenea lui Mâşkin, spune adevărul fără să vrea, vede fără să observe, poartă adevărul în el. Astfel, Grotowski a reunit cele două ipostaze ale unui „prinţ” în corpul unui actor ce a sfârşit prin a fi rege orb în Mahābhārata. Brook a desăvârşit destinul regal al lui Cieślak. Mai departe, nimic! Şi, când a rămas singur, el a ştiut să moară demn, asemenea unui monarh.

George Banu

Volum editat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” prin Editura Cheiron, cu sprijinul Institutului Polonez