(In)corect Vrabia (două texte dramatice) de Leta Popescu

Gânduri în deschidere
Dragă cititorule,
Se spune că dacă scrii cel puțin două piese care îți sunt montate și publicate, poți să te numești autor dramatic. Însă eu nu am scris niciodată teatru pentru a fi montat de altcineva. Sunt oare autor dramatic? Dacă ai tu un răspuns, aștept să-mi scrii. Eu m-aș numi autoare de spectacole, pentru că tot ce am scris până acum am scris cu gândul la propria regie: am lăsat pauze pentru scene non-verbale; am scris simplu, juxtapunând, în mintea mea de regizoare, o imagine mai puternică decât textul; am scris cu gândul la mizanscenă, la tensiunea care se creează prin simpla poziționare a actorilor în
spațiu și nu neapărat prin cuvânt. Ce vei citi tu aici e textul chel. E prima dată când sunt pusă în situația de a prezenta textele ca texte. Mă despart de regie și te las pe tine să pui lumini, să umpli goluri, să plasezi actori. În laptopul meu, textele sunt scenarii de spectacole. Dar forma din acest volum, datorită invitației făcută de Fundația Culturală „Camil Petrescu” și revista Teatrul azi, este forma pe care ți-o ofer ție spre citire și spre montare. Rămân o scenocentristă, așa că, dacă cumva ești regizor, dragă cititorule, să știi că sunt o autoare maleabilă și te las, cu toată încrederea, să tai. Ambele texte sunt despre (re)întâlnirea cu familiile noastre. Poate tu ai o familie diferită. Poate că ai o familie mai bogată sau mai fericită ori, din contra, o familie mai săracă, sau poate chiar abuzivă. Oricum ar fi, sper ca aceste texte să te facă să te apropii de familia ta. Iar apropiere nu înseamnă aici (doar) dragoste sau iertare. Însemnă și revoltă sau adevăr usturător. Pe toate te îndemn să le folosești cu umor. Deși multe scene sunt traduceri personale ale unor momente reale, vreau să știi că textele se încadrează în genul ficțiune și deloc în genul documentar. Țin să îți precizez aceste lucruri pentru a mă scuti pe mine de răspunsul la întrebarea care mi s-a tot spus: „chiar așa s-a întâmplat?!”. Da, chiar așa s-a întâmplat. La mine în cap. Iar la mine în cap se poate întâmpla orice, cu sau fără legătură cu realitatea.
Ce vreau să mai știi e că textele finale sunt modelate de întâlnirile cu cele două trupe de actori. (IN)CORECT e un text scris la Cluj în laboratoarele de lucru de la Reactor. Vrabia e o piesă scrisă la Galați pentru trupa Teatrului Dramatic „Fani Tardini”. Ambele texte sunt scrise „acasă” – la Galați, locul de baștină unde am văzut prima dată teatru, și la Cluj, locul de adopție unde am făcut pentru prima dată teatru. Le mulțumesc actorilor de la Cluj și spațiului Reactor pentru încrederea și hazul cu care mi-au făcut toate poftele artistice. (IN)CORECT face parte dintr-o trilogie, o trilogie a vulnerabilității, am numit-o eu atunci, în 2018, când am avut un program de regie intitulat „COLAJ”. Din acest proiect au făcut parte și spectacolele (IN)VIZIBIL de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, bazat pe un scenariu-colaj de poezie românească și maghiară, și (IN)CREDIBIL, de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara, pe un textcolaj scris de mine, alături de Peca Ștefan, Mihaela Michailov și Elise Wilk.
Le mulțumesc actorilor de la Galați, mai sceptici decât cei de la Cluj, cu umor mai critic, care m-au făcut să insist în căutările mele dintr-un proiect de regie mai recent, ce a avut în centru ideea de teatru popular. Vrabia face parte și din „Proiect 9. Teatru Românesc Contemporan” derulat de teatrul din Galați pe trei ani. În primul an, am avut ca temă să distribuim cât mai mulți actori din trupă și să folosim toată libertatea creatoare pentru a potența energia acesteia. Iată motivul pentru care textul Vrabia are nevoie de 16 actori pentru a fi pus în scenă.
Bucăți, pasaje, idei și monoloage din ambele texte sunt scrise în cadrul unor ateliere de scriere dramatică coordonate de Nicoleta Esinencu și organizate de Reciproca, în cadrul proiectului Focus Atelier; am folosit metode de scriere învățate din ateliere organizate de Reactor cu Martin Boros (un regizor maghiar foarte deștept); am apelat la vorbe de duh sau îndrumări ce mi-au rămas în minte de la întâlniri mai vechi din ateliere cu autoarea Alina Nelega sau regizoarea Gianina Cărbunariu; m-am lăsat și încă mă mai las ghidată de Maria Manolescu. Mai adaug o dată și închei: aceste texte conțin
puzderii de propuneri de la actorii și colaboratorii pe care am ales să îi numesc în paginile care urmează ca pe niște co-autori.
Numai bine!
Leta