Traducere din limba italiană: Maria ROTAR
Ediţie îngrijită de Maria ZĂRNESCU
55,00 lei
Traducere din limba italiană: Maria ROTAR
Ediţie îngrijită de Maria ZĂRNESCU
CUPRINS
Prefață de Maurizio Porro…………………………………………………… 5
Introducere…………………………………………………………………15
SHAKESPEARE…………………………………………………………………19
A-l pune în scenă pe Shakespeare………………………………………………27
Coriolan …………………………………………………………………..51
Tragedie sau dramă istorică?………………………………………………….51
Regele Lear…………………………………………………………………59
Cea mai îndepărtată tragedie a lui Shakespeare………………………………….59
Jocul celor puternici (adaptare de Giorgio Strehler,
după Henric al VI-lea)……………………………………………………… 70
Note de regie ………………………………………………………….70
Furtuna ………………………………………………………………………….76
A început lucrul la Furtuna ……………………………………….76
S-a sfârșit lucrul la Furtuna ……………………………………….79
GOLDONI ……………………………………………………………………83
Surâsul uman al lui Goldoni………………………………………………88
Arlecchino, slugă la doi stăpâni…………………………………………….91
Redescoperirea Commediei dell’Arte…………………………..91
Măștile lui Amleto Sartori: meșteșugul poeziei ……………..97
Teatru în teatru: însemnările mele pe marginea
textului din 1973 …………………………………………………..101
Din nou și mereu, Arlecchino ………………………………….. 106
Adio, Arlecchino! …………………………………………………… 108
Bun-găsit, Arlecchino! …………………………………………….. 112
Trilogia vilegiaturii………………………………………………………….116
Comedia unei iubiri greșite…………………………………….. 116
210
Gâlcevile din Chioggia……………………………………………………. 121
Timpul vieții……………………………………………………….. 121
Piaţeta ………………………………………………………………………….128
Note de regie ………………………………………………………..128
BRECHT……………………………………………………………………..141
Lucrul la (cu) Brecht e abia la început ……………………………….146
Brecht și Goldoni …………………………………………………………..154
Opera de trei parale …………………………………………………………158
Însemnări. 1972…………………………………………………….158
Viaţa lui Galilei ……………………………………………………………..168
Nașterea unui spectacol de teatru. Decembrie 1962 ……..168
Un act de viață morală. 17 iunie 1963.
Scrisoare către actori………………………………………………. 176
Omul cel bun din Seciuan……………………………………………….. 181
„Precum troienii, așa și noi…” ……………………………….. 181
O contemporaneitate greu de susținut …………………….. 186
APENDICE………………………………………………………………… 189
Giorgio Strehler (1921-1997)…………………………………………. 190
Viața unui om de Teatru ……………………………………….. 190
Teatrografie………………………………………………………………….. 196
Traducere din limba italiană: Maria ROTAR
Ediţie îngrijită de Maria ZĂRNESCU
ISBN 978-606-8220-99-4
Prefață: Maurizio PORRO
În această carte, regizorul își face socotelile: l-a pus în scenă de douăsprezece ori pe Shakespeare, începând cu Richard al II-lea, în premieră națională în Italia, în 1948. În carte se vorbește însă despre trei autori iubiți sau dintre cei mai iubiți de regizor. Dacă Visconti cere să-i fie scris pe mormânt că-i iubise nespus pe Verdi, Shakespeare și Cehov (cine nu-i iubește, de altfel?), Strehler ar fi putut să ceară să-i fie scris pe mormântul de la Trieste numele maeștrilor săi: Shakespeare, Brecht și mult iubitul Goldoni. […] Dintre acești trei magnifici tovarăși de viață și de scenă se ramifică, în mod firesc, alte căi şi influenţe, ca și cum cariera lui Strehler ar fi fost și a fost, de fapt, un monolit de genialitate expresivă, un tot unitar, un puzzle al personalității sale. […] Avem sute de spectacole născute sub semnul unei măiestrii care se hrănește, la rândul ei, din autorii care îl inspiră și îi dau sugestii. O empatie cu două fețe care conduce personalitatea unui mare regizor, mereu respectuos până la ultimul cuvânt, de pe ultimul rând, la întâlnirea cu mari scriitori ce nu s-au suprapus niciodată, fără să schimbe o virgulă din text, dar completându-i cu geniul său teatral, într-un mod aproape paranormal. Cu dorința de a transmite idei și speranțe, dar și cu melancolia și deloc ascunsa disperare care face parte din natura trecătoare a teatrului, pe care Strehler o cunoștea bine și care este evidentă în tulburătoarele scrisori pe care le trimitea actorilor la începutul și la finalul reprezentațiilor unui nou spectacol. […] Timp de cincizeci de ani a ținut să spună povești pentru a se simți mai bine și a ne face să ne simțim mai bine, mai uniți, mai complici.
Maurizio Porro
Giorgio Strehler (Trieste, 1921 – Lugano, 1997), actor, regizor și director de companie, este considerat, alături de Brook, Grotowski și Bergman, drept unul dintre cei mai influenți regizori ai secolului XX. A regizat peste două sute de piese și opere, preferând autori precum Goldoni, Shakespeare, Brecht și Pirandello sau compozitori precum Verdi și Mozart. În 1947, împreună cu Paolo Grassi și Nina Vinchi, a fondat Piccolo Teatro din Milano. La începutul anilor 1990, ia naștere, la ideea și sub coordonarea lui, Uniunea Teatrelor Europene la Paris. A fost membru al Parlamentului European din partea Partidului Socialist Italian (1983-1984) și senator al Stângii Independente (1987-1992).