DAN MICU – Un destin spulberat

Critic de teatru şi fost secretar literar al Teatrului Nottara, Doina Papp scrie o carte tulburătoare despre unul dintre cei mai originali şi îndrăzneţi regizori ai radicalei generaţii ’70 (Aureliu Manea, Ivan Helmer, Iulian Vişa, Andrei Şerban). Student al lui David Esrig şi Radu Penciulescu, Dan Micu se face remarcat cu două spectacole de institut: Ritmuri, realizat la Teatrul Podul şi premiat la Wrocław (Polonia), şi Lăpuşneanul după Costache Negruzzi. La Teatrul din Târgu Mureş (în perioada de glorie a directoratului lui Harag György), pe urmă, la Nottara (marcând epoca de strălucire a scenei conduse de Horia Lovinescu), la Teatrul Bulandra, la Naţionalul din Bucureşti, dar şi pe scene din Ungaria, se afirmă ca regizor-filosof, având arta de forma actori şi de a coagula trupe în jurul unor idei. După ’89, a fost director al Teatrului Mic pentru aproape un deceniu. Spre finalul carierei, s-a retras la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea, aproape de Sibiul natal. S-a stins din viaţă în 1999, la vârsta de cincizeci de ani.

Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu, Ulciorul sfărâmat de Kleist, Răceala de Marin Sorescu, Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu, Karamazovii după Dostoievski, O noapte furtunoasă de Caragiale, Cum vă place de Shakespeare sunt doar câteva dintre montările sale care au făcut istorie în teatrul românesc.

Volum editat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, Primăriei Municipiului Bucureşti şi al Teatrului „Nottara”