Cetatea literară (revista)

Director: Camil Petrescu

Anul I, nr. 1–12, 25 decembrie 1925 – 23 decembrie 1926

Colecție completă în ediție anastatică

Romancier, dramaturg, teoretician de teatru, filosof, poet, Camil Petrescu a fost și un redutabil spirit polemic al epocii interbelice, dimensiune ilustrată cu asupra de măsură de bogata sa activitate publicistică.

Nici prima, nici cea din urmă gazetă înființată, condusă și, adesea, scrisă aproape în întregime de Camil Petrescu, Cetatea literară – pe care o propunem acum contemporanilor noștri într-un format accesibil – prezintă o valoare excepțională pentru mediile teatrale și pentru faptul că în cuprinsul ei (nr. 11-12) poate fi regăsit „Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici”. Document de istorie teatrală și totodată exemplu de polemică inteligentă și civilizată, „Falsul tratat” este răspunsul oferit de Camil Petrescu celor 100 de cititori ai revistei sale după declanșarea, în noiembrie 1926 (data premierei piesei sale Mioara la Teatrul Național din București), a celui mai puternic, conjugat și de lungă durată atac de presă din acei ani, orchestrat de Pamfil Șeicaru.

Tot în Cetatea literară au fost publicate poeziile ce vor fi incluse în volumul Transcendentalia,  dar și „Scrisorile doamnei T” (devenite ulterior capitol în Patul lui Procust, sub titlul „În loc de ora ceaiului”), a căror lectură îl determina pe Eugen Lovinescu să salute apariția unei noi scriitoare (!).

Tipărită în 12 numere, format tabloid, Cetatea literară i-a avut printre colaboratori pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu ș.a.

În 1927, Camil Petrescu mai  reușește să adune primul număr care cuprindea Substanțialismul (nucleul lucrării sale filosofice de mai târziu), însă, în ciuda zbuciumului său de ani de zile, revista își va înceta curând apariția din lipsa mijloacelor materiale.

Cât privește anvergura și influența revistei, ni se pare mai mult decât sugestivă această relatare semnată de Mihail Sebastian în preziua apariţiei Patului lui Procust:

„Cred că era prin 1926, dacă nu mai mult chiar, prin 1925. Apărea la Bucureşti Cetatea literară, o revistă de opt pagini mărunt şi îndesat tipărite. Nu mai ţin minte prin ce întâmplare, am dat peste ea în oraşul meu de provincie, unde administraţia acestei Cetăţi hotărâse să nu o trimeată. Ştiu doar că, odată în mâinile mele, revista a circulat printre toţi cetitorii de literatură ai oraşului. Mai ştiu că cineva dintre noi, după câteva scrisori rămase fără răspuns, a făcut călătorie la Bucureşti, anume pentru a vorbi cu redactorul acelei foi şi pentru a-l ruga să ne-o trimeată la timp, număr de
număr.

Care era formula revoluţionară a Cetăţii literare, atât de revoluţionară, încât să justifice emoţia noastră? Şi, la drept vorbind, era o revistă revoluţionară, acea foaie sobră, simplă, lipsită de violenţe verbale şi scrisă în cea mai cuminte limbă românească (într-o vreme în care revistele incendiare moderniste şi supra-realiste buimăceau condeiele tinere pornite să dărâme lumea)?

Nu. Cetatea literară pe care o scotea d. Camil Petrescu, scriind-o şi tipărind-o singur, pe socoteala sa bănească şi pe exclusivul său risc intelectual, era o revistă de critică. Atâta doar.

Astăzi, când, oricum, procesul de revizuire a valorilor literare este suficient de înaintat (nu în conştiinţa cetitorilor din mulţime, dar a celor de elită), ar fi greu să se înţeleagă cât de răsturnător şi unic era punctul de vedere al Cetăţii literare.

Tot ce s-a perimat şi îngropat în ultimii ani (falimentul Gândirii, declinul şi pe urmă moartea Vieţii româneşti, falsul misticism literar, falsele valori artistice improvizate în coloanele Adevărului
literar), totul era denunţat cu ascuţime în coloanele Cetăţii. Aveam pentru întâia oară impresia că literatura noastră înceta să mai fie un maidan, în care întâiul venit este ce pofteşte să fie şi
că un proces de ordonare a valorilor este posibil.”

Ediție anastatică realizată de Fundația Culturală „Camil Petrescu” – Revista „Teatrul azi” și Editura Cheiron cu prilejul aniversării a 120 de ani de la nașterea lui Camil Petrescu (9/22 aprilie 1894).