Păpuşăria finlandeză are o istorie tânără, de numai un secol, dar artiştii care o practică văd în această situaţie un avantaj. Avantajul de a nu fi ancorat într‑o tradiţie care impune anumite cadre, de a fi liber şi de a te conecta artistic la spiritul timpului, la experienţele mai avansate ale creatorilor din spaţii culturale vecine ori mai îndepărtate, pe care să le rafinezi în formule proaspete.
Păpuşăria finlandeză are o istorie tânără, de numai un secol, dar artiştii care o practică văd în această situaţie un avantaj. Avantajul de a nu fi ancorat într‑o tradiţie care impune anumite cadre, de a fi liber şi de a te conecta artistic la spiritul timpului, la experienţele mai avansate ale creatorilor din spaţii culturale vecine ori mai îndepărtate, pe care să le rafinezi în formule proaspete. Fondatoarele finlandeze ale genului au fost Annikki Setälä, în Laponia, imediat după al Doilea Război Mondial, şi Mona Leo, în Helsinki, ambele atingând recunoaştere internaţională. Şi una şi cealaltă au insistat pe rolul poveştilor în dezvoltarea individuală, preocupându‑se de fantastic şi de profunzimile basmelor.
Finlanda numără numai 5 milioane de locuitori, iar arta păpuşăriei este studiată la nivel superior, vreme de patru ani, la Academia de Arte din Turku. Capacitatea de absorbţie a pieţei muncii, inserţia profesională a absolvenţilor sunt itemi de care orice şcoală trebuie să ţină cont şi care influenţează conceptul educaţional. La Turku, primează masterclasses‑urile şi workshops‑urile susţinute de valori internaţionale ale domeniului, oferindu‑le studenţilor o pluralitate de viziuni, dându‑le ocazia să se apropie ori să se detaşeze de ele, în funcţie de propria structură interioară. Parte a Universităţii de Ştiinţe Aplicate, la „Arte“, în secţiunea de „Performing Arts“, alături de „Circ“, „Dans“, „Teatru“ există şi o linie de studiu consacrată artei păpuşăreşti. Asta arată pragmatismul sistemului de învăţământ finlandez, orientarea lui firească spre realităţile momentului. Ca variantă de pregătire de scurtă durată, un colegiu cu durata de doi ani poate fi urmat la Pieksämäen, certificatul având recunoaştere europeană. Formarea profesioniştilor continuă prin festivaluri organizate în Helsinki, Tampere şi Rovaniemi, participări la reuniuni internaţionale, în special în zona Mării Baltice, Suedia (influenţa lui Michael Meschke se resimte), Polonia (Wroclaw, Bialystock), Germania, Franţa (Charlesville Mezières), Rusia (Universitatea din Turku are un parteneriat solid şi îndelungat cu Academia de Artă Dramatică din Sankt‑Petersburg), adică în zone cu şcoală serioasă în domeniu. Animaţia finlandeză combină muzica, tradiţională ori compoziţii recente, cu păpuşile de tot soiul, mişcarea, dansul, artele vizuale, expresie a înţelegerii păpuşăriei ca o formă de creaţie ce conţine toate celelalte forme, a păpuşii ca metaforă. Păpuşarul e întotdeauna la vedere, corporalitatea sa e esenţială, o atenţie importantă fiind acordată felului în care artistul spune povestea, pentru că aceasta se recompune diferit în mintea şi sufletul fiecărui privitor.
“La păpuşi, în Finlanda” de Oltiţa Cîntec
Păpuşăria finlandeză are o istorie tânără, de numai un secol, dar artiştii care o practică văd în această situaţie un avantaj. Avantajul de a nu fi ancorat într‑o tradiţie care impune anumite cadre, de a fi liber şi de a te conecta artistic la spiritul timpului, la experienţele mai avansate ale creatorilor din spaţii culturale vecine ori mai îndepărtate, pe care să le rafinezi în formule proaspete.
Păpuşăria finlandeză are o istorie tânără, de numai un secol, dar artiştii care o practică văd în această situaţie un avantaj. Avantajul de a nu fi ancorat într‑o tradiţie care impune anumite cadre, de a fi liber şi de a te conecta artistic la spiritul timpului, la experienţele mai avansate ale creatorilor din spaţii culturale vecine ori mai îndepărtate, pe care să le rafinezi în formule proaspete. Fondatoarele finlandeze ale genului au fost Annikki Setälä, în Laponia, imediat după al Doilea Război Mondial, şi Mona Leo, în Helsinki, ambele atingând recunoaştere internaţională. Şi una şi cealaltă au insistat pe rolul poveştilor în dezvoltarea individuală, preocupându‑se de fantastic şi de profunzimile basmelor.
Finlanda numără numai 5 milioane de locuitori, iar arta păpuşăriei este studiată la nivel superior, vreme de patru ani, la Academia de Arte din Turku. Capacitatea de absorbţie a pieţei muncii, inserţia profesională a absolvenţilor sunt itemi de care orice şcoală trebuie să ţină cont şi care influenţează conceptul educaţional. La Turku, primează master classes‑urile şi workshops‑urile susţinute de valori internaţionale ale domeniului, oferindu‑le studenţilor o pluralitate de viziuni, dându‑le ocazia să se apropie ori să se detaşeze de ele, în funcţie de propria structură interioară. Parte a Universităţii de Ştiinţe Aplicate, la „Arte“, în secţiunea de „Performing Arts“, alături de „Circ“, „Dans“, „Teatru“ există şi o linie de studiu consacrată artei păpuşăreşti. Asta arată pragmatismul sistemului de învăţământ finlandez, orientarea lui firească spre realităţile momentului. Ca variantă de pregătire de scurtă durată, un colegiu cu durata de doi ani poate fi urmat la Pieksämäen, certificatul având recunoaştere europeană. Formarea profesioniştilor continuă prin festivaluri organizate în Helsinki, Tampere şi Rovaniemi, participări la reuniuni internaţionale, în special în zona Mării Baltice, Suedia (influenţa lui Michael Meschke se resimte), Polonia (Wroclaw, Bialystock), Germania, Franţa (Charlesville Mezières), Rusia (Universitatea din Turku are un parteneriat solid şi îndelungat cu Academia de Artă Dramatică din Sankt‑Petersburg), adică în zone cu şcoală serioasă în domeniu. Animaţia finlandeză combină muzica, tradiţională ori compoziţii recente, cu păpuşile de tot soiul, mişcarea, dansul, artele vizuale, expresie a înţelegerii păpuşăriei ca o formă de creaţie ce conţine toate celelalte forme, a păpuşii ca metaforă. Păpuşarul e întotdeauna la vedere, corporalitatea sa e esenţială, o atenţie importantă fiind acordată felului în care artistul spune povestea, pentru că aceasta se recompune diferit în mintea şi sufletul fiecărui privitor.
(…)