Festivalul Internaţional de dans „Tanz im August“ (Dans în august), aflat la cea de-a 23-a ediţie, s-a desfăşurat în perioada 12–28 august la Berlin, reunind 22 de producţii din 13 ţări. „Tanz im August” este un festival care se bucură de o foarte bună promovare şi de susţinere din partea unor însemnate instituţii de cultură din Berlin cum ar fi Teatrul Volksbühne (din est) sau Teatrul Schaubühne (din vest).
Festivalul Internaţional de dans „Tanz im August“ (Dans în august), aflat la cea de-a 23-a ediţie, s-a desfăşurat în perioada 12–28 august la Berlin, reunind 22 de producţii din 13 ţări. „Tanz im August” este un festival care se bucură de o foarte bună promovare şi de susţinere din partea unor însemnate instituţii de cultură din Berlin cum ar fi Teatrul Volksbühne (din est) sau Teatrul Schaubühne (din vest).
Ceea ce a adus nou ediţia din acest an este seria de lucrări coregrafice „In Progress” prin care spectatorilor le-a fost îngăduit să cunoască mai îndeaproape procesul de naştere a unei coregrafii. În plus, festivalul a oferit două workshop-uri precum şi o noapte în care au fost proiectate filme cu şi despre dans. Festivalul s-a deschis cu spectacolul minimalist Dance pe muzica lui Philip Glass în coregrafia americancei Lucinda Childs, spectacol care a avut premiera în 1979. Preluarea în deschiderea festivalului a unui spectacol devenit deja o coregrafie de referinţă în istoria dansului ar conduce la concluzia că ediţia din acest an doreşte o ancorare a scenei dansului contemporan în momente importante din istoria dansului: un soi de legitimare a discursului coregrafic contemporan prin raportare la trecut. Aceasta este o posibilă interpretare a intenţiei organizatorilor, care însă nu se lasă identificată drept un laitmotiv în logica organizatorică a Festivalului. Conform cuvântului de bunvenit din caietul de prezentare, festivalul propune atenţiei publicului „experienţe estetice şi tematice limită, cum ar fi coregrafii din ţări africane precum şi fuziuni între dans contemporan, dans urban şi balet”.
Ediţia din acest an ar putea fi concentrată în următoarea observaţie: risipă de energie şi talent a unor dansatori aflaţi sub „bagheta” unor coregrafi care nu mai ştiu – aceasta presupunând că au ştiut cândva – să focalizeze această energie într-o direcţie artistică pe măsura pregătirii dansatorilor. Festivalul a oferit o imagine extrem de amalgamată a tendinţelor din dansul contemporan, un amalgam care nu se lasă fuzionat, decât cel mult în observaţia critică menţionată mai sus: anume a lipsei de concentraţie, de focalizare estetică a ideilor coregrafice, de sublimare a ideii care a stat la baza creaţiei coregrafice. O posibilă explicaţie pentru lipsa forţei artistice din dansul contemporan prezentat pe scenele Festivalului „Tanz im August” se poate găsi în accentul pus pe efortul de conceptualizare în detrimentul sentimentului, al simţirii în modul de lucru al coregrafilor, căci la final avem imaginea unor dansatori profesionişti care sunt neputincioşi în sublimarea sentimentelor, pentru că tocmai ele, sentimentele, nu transpar. Dansul devine pe alocuri un nondans, un dans blocat chiar înainte de a-şi începe cursul.
În presa germană Festivalul a fost aspru criticat. Un foarte bun critic de dans, cum este Wiebke Hüster, scria în Frankfurter Allgemeine Zeitung că „Tanz im August” ar fi o „curatocraţie”, fiind mai diplomată faţă de coregrafi şi mai directă cu organizatorii evenimentului, pe care îi acuză de dictatoriat în curatarea festivalului. Pentru Wiebke Hüster, care originează decadenţa estetică a acestui festival cu aproximativ zece ani în urmă, „Tanz im August” ar trebui să se numească „Ceva în „August” („Etwas im August”).
„Festivalul internaţional de dans „Tanz im August“ din Berlin” de Aura Cumita
Festivalul Internaţional de dans „Tanz im August“ (Dans în august), aflat la cea de-a 23-a ediţie, s-a desfăşurat în perioada 12–28 august la Berlin, reunind 22 de producţii din 13 ţări. „Tanz im August” este un festival care se bucură de o foarte bună promovare şi de susţinere din partea unor însemnate instituţii de cultură din Berlin cum ar fi Teatrul Volksbühne (din est) sau Teatrul Schaubühne (din vest).
Festivalul Internaţional de dans „Tanz im August“ (Dans în august), aflat la cea de-a 23-a ediţie, s-a desfăşurat în perioada 12–28 august la Berlin, reunind 22 de producţii din 13 ţări. „Tanz im August” este un festival care se bucură de o foarte bună promovare şi de susţinere din partea unor însemnate instituţii de cultură din Berlin cum ar fi Teatrul Volksbühne (din est) sau Teatrul Schaubühne (din vest).
Ceea ce a adus nou ediţia din acest an este seria de lucrări coregrafice „In Progress” prin care spectatorilor le-a fost îngăduit să cunoască mai îndeaproape procesul de naştere a unei coregrafii. În plus, festivalul a oferit două workshop-uri precum şi o noapte în care au fost proiectate filme cu şi despre dans. Festivalul s-a deschis cu spectacolul minimalist Dance pe muzica lui Philip Glass în coregrafia americancei Lucinda Childs, spectacol care a avut premiera în 1979. Preluarea în deschiderea festivalului a unui spectacol devenit deja o coregrafie de referinţă în istoria dansului ar conduce la concluzia că ediţia din acest an doreşte o ancorare a scenei dansului contemporan în momente importante din istoria dansului: un soi de legitimare a discursului coregrafic contemporan prin raportare la trecut. Aceasta este o posibilă interpretare a intenţiei organizatorilor, care însă nu se lasă identificată drept un laitmotiv în logica organizatorică a Festivalului. Conform cuvântului de bunvenit din caietul de prezentare, festivalul propune atenţiei publicului „experienţe estetice şi tematice limită, cum ar fi coregrafii din ţări africane precum şi fuziuni între dans contemporan, dans urban şi balet”.
Ediţia din acest an ar putea fi concentrată în următoarea observaţie: risipă de energie şi talent a unor dansatori aflaţi sub „bagheta” unor coregrafi care nu mai ştiu – aceasta presupunând că au ştiut cândva – să focalizeze această energie într-o direcţie artistică pe măsura pregătirii dansatorilor. Festivalul a oferit o imagine extrem de amalgamată a tendinţelor din dansul contemporan, un amalgam care nu se lasă fuzionat, decât cel mult în observaţia critică menţionată mai sus: anume a lipsei de concentraţie, de focalizare estetică a ideilor coregrafice, de sublimare a ideii care a stat la baza creaţiei coregrafice. O posibilă explicaţie pentru lipsa forţei artistice din dansul contemporan prezentat pe scenele Festivalului „Tanz im August” se poate găsi în accentul pus pe efortul de conceptualizare în detrimentul sentimentului, al simţirii în modul de lucru al coregrafilor, căci la final avem imaginea unor dansatori profesionişti care sunt neputincioşi în sublimarea sentimentelor, pentru că tocmai ele, sentimentele, nu transpar. Dansul devine pe alocuri un nondans, un dans blocat chiar înainte de a-şi începe cursul.
În presa germană Festivalul a fost aspru criticat. Un foarte bun critic de dans, cum este Wiebke Hüster, scria în Frankfurter Allgemeine Zeitung că „Tanz im August” ar fi o „curatocraţie”, fiind mai diplomată faţă de coregrafi şi mai directă cu organizatorii evenimentului, pe care îi acuză de dictatoriat în curatarea festivalului. Pentru Wiebke Hüster, care originează decadenţa estetică a acestui festival cu aproximativ zece ani în urmă, „Tanz im August” ar trebui să se numească „Ceva în „August” („Etwas im August”).
(…)