Recunosc că nu mă simt prea confortabil scriind aceste rânduri. De ce? Pentru simplul motiv că, lucrând mulţi ani în teatru, ştiu că nu întotdeauna spectacolul adus în faţa publicului este exact cel pe care conducerea teatrului şi l-a dorit. De multe ori repetiţiile decurg anevoios, regizorii invitaţi nu cunosc îndeajuns trupa, schimbă uneori pe parcurs distribuţia, se ivesc neînţelegeri şi chiar nemulţumiri şi de-o parte şi de alta, toate acestea generând tergiversări, în final rezultând un spectacol care cu greu poate fi numit o reuşită artistică.
Recunosc că nu mă simt prea confortabil scriind aceste rânduri. De ce? Pentru simplul motiv că, lucrând mulţi ani în teatru, ştiu că nu întotdeauna spectacolul adus în faţa publicului este exact cel pe care conducerea teatrului şi l-a dorit. De multe ori repetiţiile decurg anevoios, regizorii invitaţi nu cunosc îndeajuns trupa, schimbă uneori pe parcurs distribuţia, se ivesc neînţelegeri şi chiar nemulţumiri şi de-o parte şi de alta, toate acestea generând tergiversări, în final rezultând un spectacol care cu greu poate fi numit o reuşită artistică.
„Fericită şi liberă ca un pescăruş…?“ de Elisabeta Pop („Pescăruşul“ de A.P. Cehov – Teatrul de Stat Oradea, Trupa „Iosif Vulcan“)
Recunosc că nu mă simt prea confortabil scriind aceste rânduri. De ce? Pentru simplul motiv că, lucrând mulţi ani în teatru, ştiu că nu întotdeauna spectacolul adus în faţa publicului este exact cel pe care conducerea teatrului şi l-a dorit. De multe ori repetiţiile decurg anevoios, regizorii invitaţi nu cunosc îndeajuns trupa, schimbă uneori pe parcurs distribuţia, se ivesc neînţelegeri şi chiar nemulţumiri şi de-o parte şi de alta, toate acestea generând tergiversări, în final rezultând un spectacol care cu greu poate fi numit o reuşită artistică.
Recunosc că nu mă simt prea confortabil scriind aceste rânduri. De ce? Pentru simplul motiv că, lucrând mulţi ani în teatru, ştiu că nu întotdeauna spectacolul adus în faţa publicului este exact cel pe care conducerea teatrului şi l-a dorit. De multe ori repetiţiile decurg anevoios, regizorii invitaţi nu cunosc îndeajuns trupa, schimbă uneori pe parcurs distribuţia, se ivesc neînţelegeri şi chiar nemulţumiri şi de-o parte şi de alta, toate acestea generând tergiversări, în final rezultând un spectacol care cu greu poate fi numit o reuşită artistică.
[…]