A trebuit să curgă multă apă pe râul din faţa Operei bucureştene până când (abia după două decenii bătute pe muchie!) conducerea instituţiei să se încumete a reintroduce un titlu rusesc în repertoriul ei liric.
A trebuit să curgă multă apă pe râul din faţa Operei bucureştene până când (abia după două decenii bătute pe muchie!) conducerea instituţiei să se încumete a reintroduce un titlu rusesc în repertoriul ei liric. (Căci din cel coregrafic măcar Lacul lebedelor ar fi fost imposibil să lipsească atâta amar de timp…). Ce-i drept, nici înainte de 1989, Evgheni Oneghin nu s-a jucat aici cine ştie ce: în comparaţie cu existenţa (aproape) neîntreruptă de care s-au bucurat (destule) alte spectacole: singurele trei montări ale operei lui Piotr Ilici Ceaikovski (cea a lui Sigismund Zaleski, din martie 1938, şi acelea create de Hero Lupescu în noiembrie 1958 şi în martie 1981) au rezistat relativ puţin pe afişe (cu toată refacerea premierei româneşti, realizată de Jean Rânzescu în 1945).
„Farmecul firescului“ de Luminiţa Vartolomei („Evgheni Oneghin“ de P.I. Ceaikovski – Opera Naţională, Bucureşti)
A trebuit să curgă multă apă pe râul din faţa Operei bucureştene până când (abia după două decenii bătute pe muchie!) conducerea instituţiei să se încumete a reintroduce un titlu rusesc în repertoriul ei liric.
A trebuit să curgă multă apă pe râul din faţa Operei bucureştene până când (abia după două decenii bătute pe muchie!) conducerea instituţiei să se încumete a reintroduce un titlu rusesc în repertoriul ei liric. (Căci din cel coregrafic măcar Lacul lebedelor ar fi fost imposibil să lipsească atâta amar de timp…). Ce-i drept, nici înainte de 1989, Evgheni Oneghin nu s-a jucat aici cine ştie ce: în comparaţie cu existenţa (aproape) neîntreruptă de care s-au bucurat (destule) alte spectacole: singurele trei montări ale operei lui Piotr Ilici Ceaikovski (cea a lui Sigismund Zaleski, din martie 1938, şi acelea create de Hero Lupescu în noiembrie 1958 şi în martie 1981) au rezistat relativ puţin pe afişe (cu toată refacerea premierei româneşti, realizată de Jean Rânzescu în 1945).
[…]