Între 26–31 martie 2012, în cadrul Festivalul „Întâlniri Teatrale la Warşovia“ a avut loc al XXVI-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Este a patra oară când Polonia găzduieşte întâlnirea elitei criticii mondiale. La această ediţie tema a fost Teatrul de dincolo de Teatru (Theatre Beyond The Theatre / Le Théâtre hors du Theatre).
Între 26–31 martie 2012, în cadrul Festivalul „Întâlniri Teatrale la Warşovia“ a avut loc al XXVI-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru.Este a patra oară când Polonia găzduieşte întâlnirea elitei criticii mondiale. La această ediţie tema a fost Teatrul de dincolo de Teatru (Theatre Beyond TheTheatre / Le Théâtre hors du Theatre).Directorul comitetului de organizare, adevărat „spiritus rector“ al evenimentului,a fost Tomasz Miłkowski, preşedintele Secţiei Poloneze a AICT. Alături de el, la reuşită au contribuit direct Henryk Bieniewski, preşedinte de onoare al comitetuluide organizare, şi Bogdan Zdrojewski, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional.Din partea AICT – Yun Cheol Kim, Preşedinte şi Michel Vais, Secretar General.Reprezentanţi ai asociaţiilor de critici din 41 de ţări au dezbătut – pe trei secţiuni, coordononate şi moderate de Don Rubin şi Patricia Keeney (Canada) şi IanHerbert (Marea Britanie) – cum funcţionează „Teatrul de dincolo de Teatru“ şi caresunt soluţiile artistice oferite de spaţiile neconvenţionale. De altfel, manifestarea adebutat cu proiecţia unui documentar despre un happening Shakespeare realizat pe străzile din Gdansk, experiment în care au fost implicaţi 80 de artişti polonezi –„călăuzele“ acestui peripluu fiind marele regizor Andrzej Wajda şi Jerzy Limon,directorul Festivalului „Shakespeare“ din Gdansk.
Comunicările, multe însoţite de proiecţii video, au analizat limbajul şi poetica unor manifestări „din afara“ teatrului, puse sub semnul unor sintagme ca: „teatru mobil“, „teatru industrial“, „teatru ambulatoriu“, „teatru urban“. Din acest mozaic de perspective extrem de diferite s-a conturat imaginea unui fenomen universal, care a modificat profund raporturile dintre tradiţie şi contemporaneitate, în rezonanţă cu societatea liberală şi postindustrială în care trăim.
În formule minimaliste sau monumentale, teatrul de dincolo de teatru transformă în spaţiu de joc muzee şi vagoane de tramvai sau tren, străzi şi camere de bloc sau hotel, uzine dezafectate şi biserici, piscine şi galerii comerciale, restaurante sau cluburi şi stadioane, situri istorice şi ecranul unui computer, sau un oraş întreg. Un teatru cu un spectator, sau cu sute de spectatori, cu mii sau cu milioane de spectatori.
Dar mai ales un teatru care a modificat definitiv conceptul de teatralitate, a impus dramaturgiei metamorfoze şi a regândit relaţia dintre spectacol şi celelalte arte. Şi, odată cu infinitele posibilităţi şi tentaţii, a deschis o cutie a Pandorei din care ne pândesc infinite pericole. Anularea frontierei dintre artă şi nonartă, dintre profesionişti şi amatori, dintre memorie, istorie, şi identitate… sau ştergerea din reprezentaţia teatrală a TEATRULUI ÎNSUŞI.
De aici şi concluzia pe care a formulat-o, în finalul congresului, Tomasz Miłkowski: „Întâlnirea noastră a fost o oportunitate fericită pentru teatrul polonez să se confrunte cu critica mondială, dar mai ales o încercare de a discerne căile complicate şi complexe nu numai ale teatrului nostru, ci ale teatrului din întreaga lume. Căci toţi ne confruntăm cu noi şi grave circumstanţe istorice, şi asta ne face să încercăm să înţelegem prezentul pentru a putea pronostica viitorul“.
Seminarul Tinerilor Critici – coordonat de Jean-Pierre Han (Franţa) şi Mark Brown (Marea Britanie) –, colocviul „Teatrul Polonez, Azi“ (care a prilejuit întâlnirea cu unii dintre cei mai importanţi creatori din ţara-gazdă) şi confesiunea artistică a laureatei din acest an a Premiului „Thalia“ al AICT (însoţit de un trofeu realizat de scenograful Dragoş Buhagiar), criticul de teatru şi dans Kapila Vatsyayan (India), au fost şi ele centrate pe tema Teatrului de dincolo de Teatru. Dar, despre acestea, într-un număr viitor al revistei.
„Există Teatru dincolo de Teatru?” de Ludmila Patlanjoglu (Congresul AICT, Varșovia, martie 2012)
Între 26–31 martie 2012, în cadrul Festivalul „Întâlniri Teatrale la Warşovia“ a avut loc al XXVI-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Este a patra oară când Polonia găzduieşte întâlnirea elitei criticii mondiale. La această ediţie tema a fost Teatrul de dincolo de Teatru (Theatre Beyond The Theatre / Le Théâtre hors du Theatre).
Între 26–31 martie
2012, în cadrul Festivalul „Întâlniri Teatrale la Warşovia“ a avut loc
al XXVI-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Este
a patra oară când Polonia găzduieşte întâlnirea elitei criticii mondiale. La
această ediţie tema a fost Teatrul de dincolo de Teatru (Theatre
Beyond The Theatre / Le Théâtre hors du Theatre). Directorul
comitetului de organizare, adevărat „spiritus rector“ al evenimentului, a
fost Tomasz Miłkowski, preşedintele Secţiei Poloneze a AICT. Alături de el, la
reuşită au contribuit direct Henryk Bieniewski, preşedinte de onoare al
comitetului de organizare, şi Bogdan Zdrojewski, Ministrul Culturii şi
Patrimoniului Naţional. Din partea AICT – Yun Cheol Kim, Preşedinte şi
Michel Vais, Secretar General. Reprezentanţi ai asociaţiilor de critici
din 41 de ţări au dezbătut – pe trei secţiuni, coordononate şi moderate de Don
Rubin şi Patricia Keeney (Canada) şi Ian Herbert (Marea Britanie) – cum
funcţionează „Teatrul de dincolo de Teatru“ şi care sunt soluţiile
artistice oferite de spaţiile neconvenţionale. De altfel, manifestarea a debutat
cu proiecţia unui documentar despre un happening Shakespeare realizat
pe străzile din Gdansk, experiment în care au fost implicaţi 80 de artişti
polonezi – „călăuzele“ acestui peripluu fiind marele regizor Andrzej
Wajda şi Jerzy Limon, directorul Festivalului „Shakespeare“ din Gdansk.
Comunicările,
multe însoţite de proiecţii video, au analizat limbajul şi poetica unor manifestări
„din afara“ teatrului, puse sub semnul unor sintagme ca: „teatru mobil“,
„teatru industrial“, „teatru ambulatoriu“, „teatru urban“. Din acest mozaic de perspective
extrem de diferite s-a conturat imaginea unui fenomen universal, care a
modificat profund raporturile dintre tradiţie şi contemporaneitate, în
rezonanţă cu societatea liberală şi postindustrială în care trăim.
În formule
minimaliste sau monumentale, teatrul de dincolo de teatru transformă în spaţiu
de joc muzee şi vagoane de tramvai sau tren, străzi şi camere de bloc sau
hotel, uzine dezafectate şi biserici, piscine şi galerii comerciale,
restaurante sau cluburi şi stadioane, situri istorice şi ecranul unui computer,
sau un oraş întreg. Un teatru cu un spectator, sau cu sute de spectatori, cu
mii sau cu milioane de spectatori.
Dar mai ales un
teatru care a modificat definitiv conceptul de teatralitate, a impus
dramaturgiei metamorfoze şi a regândit relaţia dintre spectacol şi celelalte arte.
Şi, odată cu infinitele posibilităţi şi tentaţii, a deschis o cutie a Pandorei
din care ne pândesc infinite pericole. Anularea frontierei dintre artă şi
nonartă, dintre profesionişti şi amatori, dintre memorie, istorie, şi
identitate… sau ştergerea din reprezentaţia teatrală a TEATRULUI ÎNSUŞI.
De aici şi
concluzia pe care a formulat-o, în finalul congresului, Tomasz Miłkowski:
„Întâlnirea noastră a fost o oportunitate fericită pentru teatrul polonez să se
confrunte cu critica mondială, dar mai ales o încercare de a discerne căile
complicate şi complexe nu numai ale teatrului nostru, ci ale teatrului din
întreaga lume. Căci toţi ne confruntăm cu noi şi grave circumstanţe istorice,
şi asta ne face să încercăm să înţelegem prezentul pentru a putea pronostica
viitorul“.
Seminarul
Tinerilor Critici – coordonat de Jean-Pierre Han (Franţa) şi Mark Brown (Marea
Britanie) –, colocviul „Teatrul Polonez, Azi“ (care a prilejuit întâlnirea cu
unii dintre cei mai importanţi creatori din ţara-gazdă) şi confesiunea
artistică a laureatei din acest an a Premiului „Thalia“ al AICT (însoţit de un
trofeu realizat de scenograful Dragoş Buhagiar), criticul de teatru şi dans
Kapila Vatsyayan (India), au fost şi ele centrate pe tema Teatrului de
dincolo de Teatru. Dar, despre acestea, într-un număr viitor al revistei.