Încă de la primul supliment propus cititorilor revistei „Teatrul azi”, am pledat pentru memorie ca valoare capitală a unei societăți care ține să-și regăsească reperele. După aproape 50 de volume editate, lansăm o serie în care adevărul este consacrat ca personaj principal nu doar pe scena de teatru, ci și în viața fiecăruia dintre noi.
Încă de la primul supliment propus cititorilor revistei Teatrul azi, am pledat pentru memorie ca valoare capitală a unei societăți care ține să-și regăsească reperele. După aproape 50 de volume editate, lansăm o serie în care adevărul este consacrat ca personaj principal nu doar pe scena de teatru, ci și în viața fiecăruia dintre noi. Aducem acum în atenția publicului documente inedite, mărturii subiective, spovedanii de o sinceritate zguduitoare. Oameni care au privit în față nenorocirile secolului trecut, lăsându-se ademeniți sau nu de sâmburele lor utopic, tineri care vor să descopere cum a fost posibil Răul, supraviețuitori ai infernului, dar și martori ai crimelor petrecute la doi pași de noi, sub ochii noștri, scriu despre experiențe personale și despre dramele celor de alături, refuzând tăcerea, amnezia, indiferența, astăzi tot mai prezente și agreate în jur. În continuare, detalii despre volumele în curs de apariție.
Ana Maria Narti
Fiare, îngeri şi martiri. Însemnări despre seducţia totalitară
Prefaţă de Adrian Cioroianu
Postfaţă de Ileana Popovici
Un tânăr născut și crescut într-o societate democratică face o remarcă surprinzătoare în fața unei vechi fotografii de familie. Pentru posesoarea fotografiei, vorbele lui nonșalante au un efect straniu: ele declanșează torentul amintirii, al mărturisirii, nevoia de a-și înțelege viața, dar mai ales, de a înțelege „cum a fost posibil”? Cum au fost posibile antisemitismul și legionarismul în România copilăriei sale – o țară prosperă, parcă a tuturor posibilităților –, cum a fost posibilă, apoi, dictatura comunistă în România aparent destalinizată a maturității sale? Sau, și mai greu de înțeles, cum a fost cu putință ca dogma roșie să otrăvească o societate aproape idilică, precum Suedia exilului său? Cum a fost și este încă posibil fundamentalismul religios care a schimbat cursul istoriei la 11 septembrie 2001? Martoră a tututor acestor –isme criminale, Ana Maria Narti își pune întrebări și încearcă să găsească răspunsuri de-a lungul unei confesiuni vibrante adresate fiului său.
O carte sinceră până la autoflagelare, o carte vorbind despre fantasme politice şi despre nevoia de fantazare a omului obişnuit, despre speranţă şi deziluzie; o carte scrisă între patru puncte cardinale incluse în matricea sufletului – între Occident şi Orient, între Nord şi Sud. Şi, mai ales, o carte venită de departe (şi de azi) despre o anume Românie de altădată care, în acelaşi timp, ne este aproape, dar care devine, pe zi ce trece, pentru românii de astăzi, tot mai mult o ţară străină.
Adrian Cioroianu
_________________________
Ana Maria Narti a semnat, în anii ’60, cronică de teatru şi de film pentru Contemporanul şi pentru revista Teatrul. S-a numărat printre primii jurnalişti care au consemnat apariţia promiţătoare pe scena teatrală bucureşteană a studentului debutant Andrei Şerban. A colaborat cu acesta, pregătind analizele de text în vederea spectacolelor. Din România până în Finlanda şi din Franţa până în SUA, colaborarea lor a dat naştere unor experimente teatrale diverse. În 1970, a cerut azil politic în Suedia, specializându-se treptat în comentariul politic. A semnat, timp de peste douăzeci de ani, o rubrică în pagina editorială a celui mai mare cotidian suedez, Dagens Nyheter. A publicat şase cărţi în suedeză. În anul 1999, a devenit membră a Parlamentului suedez, din partea Partidului Liberal.
***
Chişinău, 7 aprilie. Teatru-document
Piese de Irina Nechit, Mihai Fusu, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu
Ediţie îngrijită de Andreea Dumitru
Cuvânt înainte de Doina Jela
Prefaţă de Vitalie Ciobanu
Pe 7 aprilie 2010, se împlineşte un an de la revoluţia anticomunistă a tinerilor basarabeni, „ultima «cărămidă» din Zidul Berlinului”, cum a numit-o scriitorul Vitalie Ciobanu. Din păcate, aici, în dreapta Prutului, puţini mai sunt dispuşi să-şi amintească ce s-a petrecut, cu un an în urmă, la Chişinău.
Patru intelectuali de prim-plan – deopotrivă jurnalişti şi oameni de teatru – au fost martori direcţi ai evenimentelor din aprilie. Dramaturgii Irina Nechit, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu şiregizorul Mihai Fusu au scris „la cald”, cu implicare, deşi în registre foarte diferite, despre acest material încă nedecantat, complex şi dureros.
Textele lor se regăsesc într-un volum prefaţat, spre o cât mai clară înţelegere a contextului, de publiciştii Doina Jela şi Vitalie Ciobanu. Fără a fi strict documentare, ele reprezintă cu certitudine un document al stării de spirit de la 7 aprilie, o zi în care mii de oameni au trăit, cu o intensitate paroxistică, teroarea, speranţa şi entuziasmul. Trei dintre piese au fost deja reprezentate pe scene din Chişinău, fapt ce marchează un moment fără precedent pentru viaţa teatrală de peste Prut.
„Eu, tu, el… şi Istoria”, o nouă serie editorială a Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”
Încă de la primul supliment propus cititorilor revistei „Teatrul azi”, am pledat pentru memorie ca valoare capitală a unei societăți care ține să-și regăsească reperele. După aproape 50 de volume editate, lansăm o serie în care adevărul este consacrat ca personaj principal nu doar pe scena de teatru, ci și în viața fiecăruia dintre noi.
Încă de la primul supliment propus cititorilor revistei Teatrul azi, am pledat pentru memorie ca valoare capitală a unei societăți care ține să-și regăsească reperele. După aproape 50 de volume editate, lansăm o serie în care adevărul este consacrat ca personaj principal nu doar pe scena de teatru, ci și în viața fiecăruia dintre noi. Aducem acum în atenția publicului documente inedite, mărturii subiective, spovedanii de o sinceritate zguduitoare. Oameni care au privit în față nenorocirile secolului trecut, lăsându-se ademeniți sau nu de sâmburele lor utopic, tineri care vor să descopere cum a fost posibil Răul, supraviețuitori ai infernului, dar și martori ai crimelor petrecute la doi pași de noi, sub ochii noștri, scriu despre experiențe personale și despre dramele celor de alături, refuzând tăcerea, amnezia, indiferența, astăzi tot mai prezente și agreate în jur. În continuare, detalii despre volumele în curs de apariție.
Ana Maria Narti
Fiare, îngeri şi martiri. Însemnări despre seducţia totalitară
Prefaţă de Adrian Cioroianu
Postfaţă de Ileana Popovici
Un tânăr născut și crescut într-o societate democratică face o remarcă surprinzătoare în fața unei vechi fotografii de familie. Pentru posesoarea fotografiei, vorbele lui nonșalante au un efect straniu: ele declanșează torentul amintirii, al mărturisirii, nevoia de a-și înțelege viața, dar mai ales, de a înțelege „cum a fost posibil”? Cum au fost posibile antisemitismul și legionarismul în România copilăriei sale – o țară prosperă, parcă a tuturor posibilităților –, cum a fost posibilă, apoi, dictatura comunistă în România aparent destalinizată a maturității sale? Sau, și mai greu de înțeles, cum a fost cu putință ca dogma roșie să otrăvească o societate aproape idilică, precum Suedia exilului său? Cum a fost și este încă posibil fundamentalismul religios care a schimbat cursul istoriei la 11 septembrie 2001? Martoră a tututor acestor –isme criminale, Ana Maria Narti își pune întrebări și încearcă să găsească răspunsuri de-a lungul unei confesiuni vibrante adresate fiului său.
O carte sinceră până la autoflagelare, o carte vorbind despre fantasme politice şi despre nevoia de fantazare a omului obişnuit, despre speranţă şi deziluzie; o carte scrisă între patru puncte cardinale incluse în matricea sufletului – între Occident şi Orient, între Nord şi Sud. Şi, mai ales, o carte venită de departe (şi de azi) despre o anume Românie de altădată care, în acelaşi timp, ne este aproape, dar care devine, pe zi ce trece, pentru românii de astăzi, tot mai mult o ţară străină.
Adrian Cioroianu
_________________________
Ana Maria Narti a semnat, în anii ’60, cronică de teatru şi de film pentru Contemporanul şi pentru revista Teatrul. S-a numărat printre primii jurnalişti care au consemnat apariţia promiţătoare pe scena teatrală bucureşteană a studentului debutant Andrei Şerban. A colaborat cu acesta, pregătind analizele de text în vederea spectacolelor. Din România până în Finlanda şi din Franţa până în SUA, colaborarea lor a dat naştere unor experimente teatrale diverse. În 1970, a cerut azil politic în Suedia, specializându-se treptat în comentariul politic. A semnat, timp de peste douăzeci de ani, o rubrică în pagina editorială a celui mai mare cotidian suedez, Dagens Nyheter. A publicat şase cărţi în suedeză. În anul 1999, a devenit membră a Parlamentului suedez, din partea Partidului Liberal.
***
Chişinău, 7 aprilie. Teatru-document
Piese de Irina Nechit, Mihai Fusu, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu
Ediţie îngrijită de Andreea Dumitru
Cuvânt înainte de Doina Jela
Prefaţă de Vitalie Ciobanu
Pe 7 aprilie 2010, se împlineşte un an de la revoluţia anticomunistă a tinerilor basarabeni, „ultima «cărămidă» din Zidul Berlinului”, cum a numit-o scriitorul Vitalie Ciobanu. Din păcate, aici, în dreapta Prutului, puţini mai sunt dispuşi să-şi amintească ce s-a petrecut, cu un an în urmă, la Chişinău.
Patru intelectuali de prim-plan – deopotrivă jurnalişti şi oameni de teatru – au fost martori direcţi ai evenimentelor din aprilie. Dramaturgii Irina Nechit, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu şi regizorul Mihai Fusu au scris „la cald”, cu implicare, deşi în registre foarte diferite, despre acest material încă nedecantat, complex şi dureros.
Textele lor se regăsesc într-un volum prefaţat, spre o cât mai clară înţelegere a contextului, de publiciştii Doina Jela şi Vitalie Ciobanu. Fără a fi strict documentare, ele reprezintă cu certitudine un document al stării de spirit de la 7 aprilie, o zi în care mii de oameni au trăit, cu o intensitate paroxistică, teroarea, speranţa şi entuziasmul. Trei dintre piese au fost deja reprezentate pe scene din Chişinău, fapt ce marchează un moment fără precedent pentru viaţa teatrală de peste Prut.