Este succesul lui Hideki Noda acela de a fi creat o japonezerie bună pentru Occident, un nou teatru de divertisment, bine încadrat în orientalismul detestat şi demascat de Edward Saïd (Orientalism, 1978) ca un facil joc occidental de autoiluzionare şi de discreditare a Orientului autentic, precum o fac nenumărate firme şi filme turistice? Nu cred: efectul Noda este exact contrar. Teatrul lui este unul tipic globalismului de azi, în care schemele exotice au dispărut în ambele sensuri. Crimele sunt aceleaşi pe toate meridianele, dramele la fel, poliţia la fel. Ido are un nume japonez, dar nu este neapărat un japonez: actorul care-l joacă este o femeie din Anglia. Glisarea permanentă de sens, obsedantă pentru Noda, arată imposiblitatea de-a mai prinde sensul în vechi scheme moderniste.
(…) Este succesul lui Hideki Noda acela de a fi creat o japonezerie bună pentru Occident, un nou teatru de divertisment, bine încadrat în orientalismul detestat şi demascat de Edward Saïd (Orientalism, 1978) ca un facil joc occidental de autoiluzionare şi de discreditare a Orientului autentic, precum o fac nenumărate firme şi filme turistice? Nu cred: efectul Noda este exact contrar. Teatrul lui este unul tipic globalismului de azi, în care schemele exotice au dispărut în ambele sensuri. Crimele sunt aceleaşi pe toate meridianele, dramele la fel, poliţia la fel. Ido are un nume japonez, dar nu este neapărat un japonez: actorul care-l joacă este o femeie din Anglia. Glisarea permanentă de sens, obsedantă pentru Noda, arată imposiblitatea de-a mai prinde sensul în vechi scheme moderniste. Efectul Noda este interstiţial: sensul apare prin rupturi de coduri regionale, prin traducerea vertiginoasă a mitologiilor şi tradiţiilor unele într-altele, dar cu greşeli, cu spaime, cu suferinţe. Performanţa vertiginoasă a actorului sau inventivitatea textuală sunt doar ale lui. Nu refracţia japonezului în oglinda britanică creează efectul Noda, ci brilianţa proprie a acestui chip aparent banal, a acestui corp anodin, dar care străluceşte la orice mişcare, orbitor. Efectul Hideki Noda este central în teatrul contemporan – cred –, pentru că evită orice încadrare prestabilită.
„Efectul Hideki Noda” de Sorin Alexandrescu
Este succesul lui Hideki Noda acela de a fi creat o japonezerie bună pentru Occident, un nou teatru de divertisment, bine încadrat în orientalismul detestat şi demascat de Edward Saïd (Orientalism, 1978) ca un facil joc occidental de autoiluzionare şi de discreditare a Orientului autentic, precum o fac nenumărate firme şi filme turistice? Nu cred: efectul Noda este exact contrar. Teatrul lui este unul tipic globalismului de azi, în care schemele exotice au dispărut în ambele sensuri. Crimele sunt aceleaşi pe toate meridianele, dramele la fel, poliţia la fel. Ido are un nume japonez, dar nu este neapărat un japonez: actorul care-l joacă este o femeie din Anglia. Glisarea permanentă de sens, obsedantă pentru Noda, arată imposiblitatea de-a mai prinde sensul în vechi scheme moderniste.
(…) Este succesul lui Hideki Noda acela de a fi creat o japonezerie bună pentru Occident, un nou teatru de divertisment, bine încadrat în orientalismul detestat şi demascat de Edward Saïd (Orientalism, 1978) ca un facil joc occidental de autoiluzionare şi de discreditare a Orientului autentic, precum o fac nenumărate firme şi filme turistice? Nu cred: efectul Noda este exact contrar. Teatrul lui este unul tipic globalismului de azi, în care schemele exotice au dispărut în ambele sensuri. Crimele sunt aceleaşi pe toate meridianele, dramele la fel, poliţia la fel. Ido are un nume japonez, dar nu este neapărat un japonez: actorul care-l joacă este o femeie din Anglia. Glisarea permanentă de sens, obsedantă pentru Noda, arată imposiblitatea de-a mai prinde sensul în vechi scheme moderniste. Efectul Noda este interstiţial: sensul apare prin rupturi de coduri regionale, prin traducerea vertiginoasă a mitologiilor şi tradiţiilor unele într-altele, dar cu greşeli, cu spaime, cu suferinţe. Performanţa vertiginoasă a actorului sau inventivitatea textuală sunt doar ale lui. Nu refracţia japonezului în oglinda britanică creează efectul Noda, ci brilianţa proprie a acestui chip aparent banal, a acestui corp anodin, dar care străluceşte la orice mişcare, orbitor. Efectul Hideki Noda este central în teatrul contemporan – cred –, pentru că evită orice încadrare prestabilită.
(…)