Acest domn cu ţinută belle époque impecabilă, care ne zâmbeşte nonşalant din fotografiile epocii mai ceva ca Charles Boyer, n-a avut nicio clipă orgoliul rasei şi clasei sale. Dimpotrivă, aristocratul pur sânge, baronul George Löwendal a fost un artist cu nostalgia boemei caracteristice spiţei, de vreme ce nu şi-a pus şevaletul în pădurea Fontainebleau şi nici în alte grădini celebre ale Europei, frecventate de domni cu lavalieră, ci pe pajiştile Bucovinei, unde s-a împlinit şi cariera sa de scenograf, de om al scenei.
Acest domn cu ţinută belle époque impecabilă, care ne zâmbeşte nonşalant din fotografiile epocii mai ceva ca Charles Boyer, n-a avut nicio clipă orgoliul rasei şi clasei sale. Dimpotrivă, aristocratul pur sânge, baronul George Löwendal a fost un artist cu nostalgia boemei caracteristice spiţei, de vreme ce nu şi-a pus şevaletul în pădurea Fontainebleau şi nici în alte grădini celebre ale Europei, frecventate de domni cu lavalieră, ci pe pajiştile Bucovinei, unde s-a împlinit şi cariera sa de scenograf, de om al scenei. Până nu de mult, România nu şi-l revendicase decât la capitolul străini, iar frecvenţa cu care îi apărea, volens-nolens, numele prin istorii de teatru ne făcea degeaba curioşi, fiindcă meleagurile prin care hălăduise dumnealui erau cuvinte tabu: Basarabia, Cernăuţi, ca să nu mai vorbim de originile sale nobiliare. Un arbore genealogic încărcat de blazoane şi o ascendenţă multiculturală impresionantă, pe care i le descoperim de când se vorbeşte cu voce tare despre înaintaşii noştri mai puţin neaoşi, conferă statură europeană acestei figuri a artei şi teatrului românesc care a strălucit în pleiada intelectualilor interbelici.
Nu de mult, repunerea în circuit a impunătorului edificiu de lângă Parcul Ioanid, unde a luat fiinţă fundaţia ce-i poartă numele, a devenit mobilul unor remarcabile acţiuni de valorificare. Custodele unui bogat fond de documente, ce-l deţine, Ariadna Avram Löwendal, nepoata artistului şi preşedinta Fundaţiei „Löwendal” a organizat câteva expoziţii de răsunet şi a coordonat editarea de către Institutul Cultural Român a unui preţios album monografic ce face şi obiectul acestui comentariu.
„Cartea despre LÖWENDAL” de Doina Papp („George Löwendal, un aristocrat în luminile rampei”, album coordonat de Ariadna Avram)
Acest domn cu ţinută belle époque impecabilă, care ne zâmbeşte nonşalant din fotografiile epocii mai ceva ca Charles Boyer, n-a avut nicio clipă orgoliul rasei şi clasei sale. Dimpotrivă, aristocratul pur sânge, baronul George Löwendal a fost un artist cu nostalgia boemei caracteristice spiţei, de vreme ce nu şi-a pus şevaletul în pădurea Fontainebleau şi nici în alte grădini celebre ale Europei, frecventate de domni cu lavalieră, ci pe pajiştile Bucovinei, unde s-a împlinit şi cariera sa de scenograf, de om al scenei.
Acest domn cu ţinută belle époque impecabilă, care ne zâmbeşte nonşalant din fotografiile epocii mai ceva ca Charles Boyer, n-a avut nicio clipă orgoliul rasei şi clasei sale. Dimpotrivă, aristocratul pur sânge, baronul George Löwendal a fost un artist cu nostalgia boemei caracteristice spiţei, de vreme ce nu şi-a pus şevaletul în pădurea Fontainebleau şi nici în alte grădini celebre ale Europei, frecventate de domni cu lavalieră, ci pe pajiştile Bucovinei, unde s-a împlinit şi cariera sa de scenograf, de om al scenei. Până nu de mult, România nu şi-l revendicase decât la capitolul străini, iar frecvenţa cu care îi apărea, volens-nolens, numele prin istorii de teatru ne făcea degeaba curioşi, fiindcă meleagurile prin care hălăduise dumnealui erau cuvinte tabu: Basarabia, Cernăuţi, ca să nu mai vorbim de originile sale nobiliare. Un arbore genealogic încărcat de blazoane şi o ascendenţă multiculturală impresionantă, pe care i le descoperim de când se vorbeşte cu voce tare despre înaintaşii noştri mai puţin neaoşi, conferă statură europeană acestei figuri a artei şi teatrului românesc care a strălucit în pleiada intelectualilor interbelici.
Nu de mult, repunerea în circuit a impunătorului edificiu de lângă Parcul Ioanid, unde a luat fiinţă fundaţia ce-i poartă numele, a devenit mobilul unor remarcabile acţiuni de valorificare. Custodele unui bogat fond de documente, ce-l deţine, Ariadna Avram Löwendal, nepoata artistului şi preşedinta Fundaţiei „Löwendal” a organizat câteva expoziţii de răsunet şi a coordonat editarea de către Institutul Cultural Român a unui preţios album monografic ce face şi obiectul acestui comentariu.
(…)