Un adevărat „scandal de proporții” a izbucnit în teatru… dar nu la noi, ci în Austria, o dată cu scandalul financiar de la Burgtheater, venerabilul „templu al artei”, care, în ciuda vârstei și a tradiției sale, își propusese să-și deschidă tot mai mult porțile pentru artiștii din zona experimentală a artei contemporane (e suficient să amintim că Jan Lauwers și Needcompany se aflau aici în rezidență de trei stagiuni). Despre această criză, cu ramificații neașteptate și, se pare, încă departe de epilog, scrie Irina Wolf pentru „Teatrul azi”, într-o corespondență specială de la Viena.
În Austria, „patria culturii”, criza mondială nu se resimte neapărat la nivel social ori individual, ci… cultural. Se vorbește și se scrie zilnic, de două luni deja, despre uriașul scandal de la Burgtheater, venerabilul „templu” al artei naționale. Totul a început în primăvara lui 2013, când Silvia Stantejsky a anunțat că se retrage din funcția de director economic, pretextând imposibilitatea de a-și asuma răspunderea pentru situația bugetară a teatrului. Paradoxal, anunțul a avut drept rezultat promovarea lui Stantejsky în poziția de director adjunct. Aproape un an mai târziu, pe 3 ianuarie 2014, ea este demisă din cauza neregulilor descoperite în evidența contabilă a instituției. E invocat, de pildă, transferul „unei sume de cinci cifre din bugetul Burgtheater în contul ei bancar personal“. Stantejsky se apără, motivând faptul de a fi fost nevoită, pe perioada verii, când departamentul pe care îl conducea se afla în vacanță, să plătească din buzunarul propriu salariile angajaților, în special pe cele ale personalului tehnic și administrativ. Or, regulamentul prevede ca orice sumă de peste 10.000 de euro să fie aprobată de directorul teatrului. În consecință, lui Stantejski i se reproșează că ar fi falsificat semnături. E amintit în acest context și faptul că, în perioada primului său mandat, Stantejski ar fi înregistrat încasarea unei sume de 6.000 de euro sub numele regizorului Christoph Schlingensief. Doar că la data respectivă (august 2012), Schlingensief… era mort de doi ani.
„Burgtheater este Teatrul Național austriac, cel mai important teatru dramatic din Republica Austria și cel mai mare din Europa, cu o tradiție bogată. În stagiunea 2011/2012, în jur de 438.800 de spectatori au participat la 877 de spectacole, în cele patru săli: Burgtheater, Akademietheater, Kasino am Schwarzenbergplatz și Vestibül”, se menționează pe pagina web a Bundestheater Holding. Finanțat de Republica Austria, Bundestheater Holding, cel mai mare concern teatral din lume (!), gestionează un buget anual de aproximativ 232,5 milioane de euro și are aproximativ 2.500 de angajați, fiind unicul proprietar a trei instituții vieneze: Burgtheater, Opera de Stat și Volksoper.
Declanșarea scandalului financiar de la Burgtheater a atras după sine căutarea culpabililor și în rândul conducerii „firmei mamă”, directorul acesteia, Georg Springer, asumându-și o parte din responsabilitate. Singurul care continuă să-și decline orice vină este directorul Burgtheater, regizorul Matthias Hartmann. Cu toate că fostul Ministru al Culturii, Claudia Schmied, îi prelungise contractul, încă din 2012, până în anul 2019 (inițial, acesta ar fi trebuit să se încheie în luna august a acestui an), Ministrul actual al Culturii, Josef Ostermayer, i-a acordat lui Hartmann un vot de neîncredere. Prin urmare, în data de 12 martie este programată în Parlamentul Austriac o reuniune a Comisiei pentru Cultură, unde urmează a fi discutat scandalul, dar și a se lua o decizie cu privire la eventuala demitere a lui Hartmann.
Între timp, curtea de conturi austriacă a dispus efectuarea unui control financiar amănunțit al instituției, în urma căruia a fost anunțat deficitul. A rezultat că stagiunea 2012/2013 s-ar fi încheiat cu o lipsă de 8,3 milioane de euro. Și aceasta, în pofida repetatelor declarații ale directorului, conform cărora el ar fi „realizat cel mai mare număr de spectatori și cele mai mari venituri din istoria teatrului”. În așteptarea raportului de audit, s-a iscat o discuție aprinsă și cu privire la soluțiile de compensare a deficitului și de reducere a costurilor în viitor. Ținând cont că Burgtheater primește în prezent subvenții cu 13 milioane de euro mai mici decât în urmă cu 15 ani, Hartmann a anunțat un plan de austeritate. Astfel, contractele anuale ale actorilor Therese Affolter, Corinna Kirchhoff, Liliane Amuat, Udo Samel și Michael Masula nu vor fi reînnoite. În plus față de reducerea ansamblului (pentru moment, cuprinde peste 80 de artiști), este luată în considerație și vânzarea unor săli. O a treia soluție – deplânsă de Hartmann – ar consta în închiderea sălii Kasino am Schwarzenbergplatz, considerată a fi „un loc de întâlnire indispensabil teatrului contemporan”. În presa austriacă – zilnic apar articole și detalii noi despre acest scandal de proporții – sunt voci care susțin însă că „nu este sarcina Burgtheater să acopere toate genurile de teatru, misiune pentru care există și alte companii, mai adecvate, în Viena”. S-a adus în discuție și o reducere a salariului lui Hartmann – la urma urmelor, acesta se ridică la mai mult de 220.000 de euro pe an (fără a mai pune la socoteală onorariile pentru montările pe care le semnează).
În paralel, într-o scrisoare deschisă, și angajații Burgtheater i-au acordat directorului un vot de neîncredere, iar ansamblul s-a solidarizat cu directoarea demisă. Mai mult – de parcă nu era destul –, abia acum, în al cincilea an de mandat al lui Hartmann la Viena, Jean-Piere Hoby, fostul director al Departamentului de Servicii pentru Cultură din Zürich, face public faptul că Schauspielhaus Zürich nu ar fi fost restaurat, așa cum susținuse Hartmann, în perioada 2005–2009, timp în care acesta ocupase funcția de director, o informație menită, desigur, să-i confirme incapacitatea managerială.
Scandalul a făcut valuri și în alte țări europene. Directorul Teatrului Național din Budapesta, Attila Vidnyánszky, a anunțat că instituția sa nu va mai participa la Festivalul Scenei Maghiare, care va avea loc în următoarele zile (14–20 martie) la Burgtheater (deși, e bine de știut, alte companii și nume: „Katona József”, Sputnik Shipping al lui Viktor Bodó, Krétakör ori Béla Pintér nu s-au retras de pe afișul evenimentului).
În fine, se mai zvonește și că scriitoarea Elfriede Jelinek ar avea în lucru o piesă despre criza care zguduie Burgtheater. Nici n-ar fi de mirare, din moment ce scandalul a căpătat deja tușe kafkiene: în spatele fiecărei uși deschise se ivește o altă ușă și în urma fiecărei explicații iau naștere noi întrebări.
Update: Ce poate declanșa un teatru la Viena. Burgtheater, martie 2014
Ieri, 11 martie, chiar mai devreme decât anticipam în corespondența mea, a venit și epilogul (sau poate doar punctul culminant?) în scandalul financiar care zguduie Burgtheater: Ministrul Culturii, Josef Ostermayer, l-a demis pe Matthias Hartmann din funcția de director – un eveniment fără precedent în istoria de 240 de ani a celui mai important teatru din Austria! Motivația Ministrului: „Măsura se impunepentru a evita alte prejudicii, și mai mari, pentru Republica Austria și pentru Burgtheater”. Hartmann nu acceptă hotărârea și intenționează s-o conteste în instanță. În schimb, a demisionat Georg Springer, șeful Bundestheater Holding (proprietarul lui Burgtheater, al Operei de Stat și al Volksoper). Demiterea se soldează, pentru Hartmann, chiar și cu interdicția de a mai trece pragul teatrului pe care îl conducea din 2009 și în care, ca regizor, avea de finalizat câteva spectacole. Mai rău este că, deocamdată, Burgtheater nu mai are nici măcar director interimar, funcție despre care același ministru a mai declarat, la conferința de presă: „Țelul conducerii interimare trebuie să fie acela de a face să se vorbească din nou în societate despre spectacolele de pe scenă, și nu despre cele din culise. E necesar acest lucru pentru că Burgtheater este o instituție de cultură extrem de importantă în Austria și în întreg spațiul de expresie germană”. Despre proporțiile scandalului spune destul și faptul că cele mai importante partide au luat deja atitudine, aprobând și susținând hotărârea Ministrului (reprezentant al Partidului Social-Democrat – SPÖ din coaliția de guvernare). Partidele Liberale FPÖ și NEOS, aflate în opoziție, cereau, de altfel, încă din 15 februarie demiterea lui Hartmann, salutând cu atât mai mult decizia de ieri. La ședința de azi, 12 martie, a Comisiei pentru Cultură din Parlamentul Austriac, se vor pune în discuție nici mai mult, nici mai puțin decât existența și funcțiile lui Bundestheater Holding.
„Afacerea Burgtheater”. Sistemul kafkian din culisele unui teatru venerabil
Un adevărat „scandal de proporții” a izbucnit în teatru… dar nu la noi, ci în Austria, o dată cu scandalul financiar de la Burgtheater, venerabilul „templu al artei”, care, în ciuda vârstei și a tradiției sale, își propusese să-și deschidă tot mai mult porțile pentru artiștii din zona experimentală a artei contemporane (e suficient să amintim că Jan Lauwers și Needcompany se aflau aici în rezidență de trei stagiuni). Despre această criză, cu ramificații neașteptate și, se pare, încă departe de epilog, scrie Irina Wolf pentru „Teatrul azi”, într-o corespondență specială de la Viena.
În Austria, „patria culturii”, criza mondială
nu se resimte neapărat la nivel social ori
individual, ci… cultural. Se vorbește și se scrie
zilnic, de două luni deja, despre uriașul scandal de la Burgtheater,
venerabilul „templu” al artei naționale. Totul a început în primăvara lui 2013,
când Silvia Stantejsky a anunțat
că se retrage din funcția
de director economic, pretextând imposibilitatea de a-și asuma răspunderea
pentru situația
bugetară a teatrului. Paradoxal, anunțul a avut drept rezultat promovarea lui
Stantejsky în poziția de director adjunct. Aproape un an mai târziu, pe 3
ianuarie 2014, ea este demisă din cauza neregulilor descoperite în evidența contabilă a instituției. E
invocat, de pildă, transferul „unei sume de cinci cifre din bugetul Burgtheater
în contul ei bancar personal“. Stantejsky se
apără, motivând faptul de a fi fost nevoită, pe perioada verii, când departamentul
pe care îl conducea se afla în vacanță, să plătească din buzunarul propriu
salariile angajaților, în special pe cele ale personalului tehnic și
administrativ. Or, regulamentul prevede ca orice sumă de peste 10.000 de euro
să fie aprobată de directorul teatrului. În consecință, lui Stantejski i se reproșează
că ar fi falsificat semnături. E amintit în acest context și faptul că, în perioada
primului său mandat, Stantejski ar fi
înregistrat încasarea unei sume de 6.000 de euro
sub numele regizorului Christoph Schlingensief. Doar că la data respectivă (august
2012), Schlingensief… era mort
de doi ani.
„Burgtheater este Teatrul
Național austriac, cel mai important teatru dramatic din Republica Austria și
cel mai mare din Europa, cu o tradiție bogată. În stagiunea 2011/2012, în jur de
438.800 de spectatori au participat la 877 de spectacole, în cele patru săli: Burgtheater,
Akademietheater, Kasino am Schwarzenbergplatz și Vestibül”, se menționează pe
pagina web a Bundestheater Holding. Finanțat de Republica Austria,
Bundestheater Holding, cel mai mare concern teatral din lume (!), gestionează
un buget anual de aproximativ 232,5 milioane de euro și are aproximativ 2.500
de angajați, fiind unicul proprietar a trei instituții vieneze: Burgtheater,
Opera de Stat și Volksoper.
Declanșarea scandalului
financiar de la Burgtheater a atras după sine căutarea culpabililor
și în rândul conducerii „firmei mamă”, directorul acesteia, Georg Springer, asumându-și
o parte din responsabilitate. Singurul care
continuă să-și decline orice vină este directorul Burgtheater, regizorul Matthias
Hartmann. Cu toate că fostul Ministru al Culturii, Claudia Schmied, îi
prelungise contractul, încă din 2012, până în anul 2019 (inițial, acesta ar fi trebuit
să se încheie în luna august
a acestui an), Ministrul actual al Culturii, Josef Ostermayer, i-a acordat lui
Hartmann un vot de neîncredere. Prin urmare, în data de 12 martie este
programată în Parlamentul Austriac o reuniune a Comisiei pentru Cultură, unde
urmează a fi discutat scandalul, dar și a se lua o decizie cu privire la eventuala demitere a lui Hartmann.
Între timp, curtea de
conturi austriacă a dispus efectuarea unui control financiar amănunțit al instituției, în urma căruia a fost anunțat deficitul.
A rezultat că stagiunea 2012/2013
s-ar fi încheiat cu o lipsă de 8,3 milioane de euro. Și aceasta, în pofida repetatelor
declarații ale directorului, conform cărora el ar fi „realizat
cel mai mare număr de spectatori și cele mai mari venituri din
istoria teatrului”. În așteptarea raportului de audit, s-a iscat o
discuție aprinsă și cu privire la soluțiile de compensare a deficitului și de reducere a costurilor în viitor. Ținând cont că Burgtheater primește în prezent
subvenții cu 13 milioane de euro mai mici decât în urmă cu 15 ani, Hartmann a
anunțat un plan de austeritate. Astfel, contractele anuale ale actorilor Therese Affolter, Corinna
Kirchhoff, Liliane Amuat, Udo Samel
și Michael Masula
nu vor fi reînnoite. În plus față de reducerea ansamblului (pentru moment, cuprinde peste 80 de artiști),
este luată în considerație și vânzarea unor săli. O a treia soluție – deplânsă de Hartmann
– ar consta în închiderea sălii Kasino am Schwarzenbergplatz, considerată a fi
„un
loc de întâlnire indispensabil teatrului contemporan”.
În presa austriacă – zilnic apar articole și detalii noi despre
acest scandal de proporții – sunt voci care susțin însă că „nu este sarcina Burgtheater să acopere toate genurile de teatru, misiune
pentru care există și alte companii, mai adecvate, în Viena”. S-a adus în discuție și o reducere a salariului lui Hartmann – la urma urmelor, acesta se ridică la mai mult de 220.000 de
euro pe an (fără a mai pune la
socoteală onorariile pentru montările pe care le semnează).
În paralel, într-o scrisoare deschisă, și angajații Burgtheater i-au
acordat directorului un vot de neîncredere, iar ansamblul s-a solidarizat cu
directoarea demisă. Mai mult – de parcă nu era destul –, abia acum, în al cincilea an de
mandat al lui Hartmann la Viena, Jean-Piere Hoby, fostul director al Departamentului de
Servicii pentru Cultură din Zürich, face public faptul că Schauspielhaus Zürich
nu ar fi fost restaurat, așa cum susținuse Hartmann, în perioada 2005–2009,
timp în care acesta ocupase funcția de director, o informație
menită, desigur, să-i confirme incapacitatea managerială.
Scandalul a făcut valuri și în alte țări europene. Directorul Teatrului Național din Budapesta,
Attila Vidnyánszky, a anunțat că instituția sa nu va
mai participa la Festivalul Scenei Maghiare, care va
avea loc în următoarele zile (14–20 martie) la
Burgtheater (deși, e bine de știut, alte companii și nume: „Katona József”, Sputnik
Shipping al lui Viktor Bodó, Krétakör ori Béla Pintér nu s-au retras de pe
afișul evenimentului).
În fine, se mai
zvonește și că scriitoarea Elfriede Jelinek ar avea în lucru o piesă
despre criza care zguduie Burgtheater. Nici n-ar fi de mirare, din moment ce scandalul a căpătat deja tușe kafkiene:
în spatele fiecărei uși deschise se
ivește o altă ușă și în urma fiecărei explicații
iau naștere noi întrebări.
Irina WOLF
Viena, 11 martie 2014
În imagine: Matthias Hartmann (© Robert Jaeger)
Pentru
cronologia scandalului și informații la zi (în limba germană):
http://www.nachtkritik.de/index.php?option=com_content&view=article&id=9109:chronik-der-affaere-um-die-entlassung-der-burgtheater-vizedirektorin-silvia-stantejsk&catid=242:presseschau&Itemid=115
Update: Ce poate
declanșa un teatru la Viena.
Burgtheater, martie 2014
Ieri, 11 martie, chiar mai devreme decât
anticipam în corespondența mea, a venit și epilogul (sau poate doar punctul
culminant?) în scandalul financiar care zguduie Burgtheater: Ministrul
Culturii, Josef Ostermayer, l-a demis pe Matthias Hartmann din funcția de
director – un eveniment fără precedent în istoria de 240 de ani a celui mai
important teatru din Austria! Motivația Ministrului: „Măsura se impunepentru a evita alte prejudicii, și mai mari, pentru
Republica Austria și pentru Burgtheater”. Hartmann nu acceptă hotărârea și
intenționează s-o conteste în instanță. În schimb, a demisionat Georg Springer,
șeful Bundestheater Holding (proprietarul lui Burgtheater, al Operei de Stat și
al Volksoper).
Demiterea se soldează, pentru Hartmann, chiar și cu
interdicția de a mai trece pragul teatrului pe care îl conducea din 2009 și în
care, ca regizor, avea de finalizat câteva spectacole. Mai rău este că,
deocamdată, Burgtheater nu mai are nici măcar director interimar, funcție
despre care același ministru a mai declarat, la conferința de presă: „Țelul
conducerii interimare trebuie să fie acela de a face să se vorbească din nou în
societate despre spectacolele de pe scenă, și nu despre cele din culise. E
necesar acest lucru pentru că Burgtheater este o instituție de cultură extrem
de importantă în Austria și în întreg spațiul de expresie germană”.
Despre proporțiile scandalului spune destul și
faptul că cele mai importante partide au luat deja atitudine, aprobând și
susținând hotărârea Ministrului (reprezentant al Partidului Social-Democrat –
SPÖ din coaliția de guvernare). Partidele Liberale FPÖ și NEOS, aflate în
opoziție, cereau, de altfel, încă din 15 februarie demiterea lui Hartmann,
salutând cu atât mai mult decizia de ieri.
La ședința de azi, 12 martie, a Comisiei pentru
Cultură din Parlamentul Austriac, se vor pune în discuție nici mai mult, nici
mai puțin decât existența și funcțiile lui Bundestheater Holding.
(Irina Wolf)
Foto: Georg Springer, șeful Bundestheater Holding,
și Josef Ostermayer, Ministrul Culturii, la conferința de presă
(©: APA/Herbert Neubauer)
Surse:
http://diepresse.com/home/kultur/news/1573239/Burgtheater_Kulturminister-enthebt-Hartmann-des-Amtes#kommentar0
http://orf.at/stories/2221623/2221624/